Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 187/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 187/2015
Dosar nr._ Cerere valoare redusă
ROMÂNIA
SECȚIA I CIVILĂ
TRIBUNALUL B. JUDEȚUL B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 07.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. D.
JUDECĂTOR – B. G.
GREFIER – A. D.
Decizia civilă nr. 187
Pe rol, judecarea apelului civil, având ca obiect „Cererii de valoare redusă” declarat de apelanții – pârâți S. R. – prin Ministerul Finanțelor Publice București și S. R. – prin Ministerul Dezvoltării Regionale Și Administrației Publice București, cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5 în contradictoriu cu intimata – reclamantă ASOCIAȚIA DE P. SUCEVEI 7 A+B – ANL Cișmea, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/08.12.2014 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 din Codul de procedură civilă, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil, de față;
La data de 14.08.2014 pe rolul Judecătoriei B., în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1025-1032 Noul Cod procedură civilă, a fost înregistrată sub nr._, cererea reclamantei Asociația de P. Sucevei nr. 7 A+B ANL B. care a chemat în judecată pe pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și S. R. – prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pentru ca, pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să îi oblige la plata sumei de 229,84 lei cote de contribuție neachitate către asociație aferente perioadei ianuarie 2011 – iunie 2014 și 380,58 lei penalități de întârziere, aferente perioadei 1.08.2011 – 31.06.2014, pentru apartamentul nr.04 situat în Mun. B., .. 3, ..
Reclamanta și-a întemeiat cererea potrivit disp. art. 50 alin.1 din Legea nr. 230/2007 și art. 1025 – 1032 din Noul Cod de procedură civilă.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria B. prin s.c. nr._/8.12.2014 admite excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice. Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Admite cererea de valoare redusăformulată de reclamanta Asociația de P. Sucevei nr. 7 A+B ANL B., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București. Obligă pârâtul, S. român prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice să-i plătească reclamantei suma de 229,84 lei reprezentând cote de contribuție neachitate către asociație aferente perioadei ianuarie 2011 – iunie2014 și suma de 380,58 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente perioadei 1.08.2011 – 31.06.2014. Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În speță, fiind vorba de un apartament ANL închiriat numitei L. Doinița, sunt incidente prevederile art. 62 alin. 2 din Legea nr. 152/1998, republicată potrivit cărora: "locuințele pentru tineri destinate închirierii, realizate în condițiile prezentei legi, fac obiectul proprietății private a statului și sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ teritoriale în care acestea sunt amplasate". Prin urmare, proprietarul apartamentului închiriat numitei L. Doinița este S. R. – prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București..
Astfel, față de prevederile art. 46 din Legea nr. 230/2007, conform cărora obligația de plată a cotei de contribuție la cheltuielile asociatei de proprietari revine proprietarilor, reclamanta precizează că obligația de plată a debitului și penalităților aferente revine Statului R. – prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitatea sa de proprietar al apartamentului ANL ( și nu chiriașului L. Doinița cu care Asociația nu are niciun raport juridic ), acesta având prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București - calitate procesuală pasivă în acest dosar.
În fapt, pârâtul S. R. – prin Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București este membru al Asociației de proprietari nr. 7 A + B - reclamanta din prezenta cauză și, în această calitate, acesta figurează cu un debit în sumă de 229,84 lei reprezentând cote de contribuție neachitate către asociație și 380,58 lei penalități de întârziere, aferente perioadei 1.08.2011 – 31.06.2014, pentru apartamentul nr.04 situat în Mun. B., .. 3, ..
Instanța arată faptul că, potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din Legea nr.230/2007 rap. la art.25 din H.G. nr.1588/19.12.2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Aceste penalități se stabilesc și se aprobă de comitetul executiv al asociației, nu pot fi mai mari de 0,2% pe zi de întârziere și nu pot depăși debitul principal la care se aplică. În plus, penalitățile se pot percepe numai după trecerea unei perioade de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plata debitului principal.
Transpunând în speța dedusă judecății dispozițiile legale evocate, instanța constată faptul că penalitățile de întârziere în cuantum de 380,58 lei, reținute în sarcina pârâtului, au fost stabilite cu respectarea normelor juridice incidente, respectiv au fost stabilite de către Adunarea Generală a Asociației reclamante, cuantumul acestora respectă limita de 0,2% impusă de lege, nu depășesc cuantumul debitului principal și au fost percepute cu respectarea termenelor legale, el privind o
Potrivit dispozițiilor art.1025 Cod procedură civilă procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1025 C.proc.civ., cererea fiind printre cele ce pot fi soluționate prin această procedură simplificată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrație Publice criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinice în sensul că între MDRAP și intimata – reclamantă sau chiriaș nu există nici un raport juridic cu atât mai mult cu cât administrarea imobilului îi revine administrației publice locale potrivit art. 8 alin. 2 din legea 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru locuințe cu care a fost încheiat și contractul de închiriere. Pe cale de consecință, MDRAP nu are calitate procesuală pasivă, astfel că instituția care reprezintă S. R. în administrarea locuințelor pentru tineri, destinate închirierii, este autoritatea publică locală în cazul de față Primăria mun. B..
Analizând motivul de apel și probele administrate în cauză, instanța de control judiciar constată că acesta fond pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, intimata Asociația de P. Sucevei nr. 7 A+B-ANL Cișmea B. a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice șl Statului R. prin Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice la plata sumei de 610,42 lei, reprezentând cote de contribuție neachitate către asociație și penalități de întârziere pentru apartamentul nr, 4 situat în B., .. 3, .. în drept, au fost invocate prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Prin sentința atacată în prezenta cauză, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a instituției M.D.R.A.P. bazându-și în exclusivitate susținerile pe dispozițiile art. 3, alin. 3, Ut. s din HG nr. 1/2013, potrivit cărora "Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice exercită, în conformitate cu reglementările în vigoare, următoarele atribuții principale: s) în domeniul locuirii, locuințelor și al clădirilor de locuit, al reabilitării termice și al eficienței termice a clădirilor".
Instanța de judecată constată că între MDRAP si intimata - reclamantă sau chiriaș nu există nici un raport juridic, cu atât mai mult cu cât administrarea imobilului îi revine administrației publice locale (potrivit art. 8 alin, 2 din Legea nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe), cu care a fost încheiat și contractul de închiriere.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice implementează, prin intermediul Agenției Naționale pentru Locuințe, programul de construcții locuințe pentru tineri, destinate închirierii. Astfel, conform prevederilor art. 8, alin, (1) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea ANL, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiarii programului sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe și care pot primi repartiții în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea ANL, republicată, cu modificările și completările ulterioare, locuințele pentru tineri, destinate închirierii, fac obiectul proprietății private a statului și sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritorîale în care acestea sunt amplasate, repartizarea făcându-se după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale care preiau în administrare aceste locuințe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Contractele de închiriere se semnează între autoritatea publică locală, în calitate de administrator al imobilului, și chiriaș, pe o perioada de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire ulterioară, succesiv, pe perioade de câte un an (a se vedea prevederile art. 8 alin. (4) din legea nr. 152/1998, cu modificările și completările ulterioare).
Conform prevederilor art. 10 alin, (1) din Legea nr. 152/1998 privind înființarea ANL, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „locuințele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite și destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate, repartizate în condițiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către același titular și/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condițiile legii, fără ca vânzarea să fie condiționată de vârsta solicitantului".
Având în vedere că locuințele construite prin programul implementat de ANL, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 89/2008, au fost înregistrate ca mijloace fixe astfel că, fiind exclusiv în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, nu se puteau vinde, s-au creat condiții nediscriminatorii în aplicarea strategiei de dezvoltare a programului de construcție de locuințe pentru tineri, destinate închirierii, prin reintegrarea locuințelor în acest program.
În realizarea acestui deziderat, respectivele locuințe rămân în administrarea consiliilor locale din raza administrativ-teritorială în care își exercită autoritatea dar, în conformitate cu prevederile art, II alin. (1) din Legea nr. 89/2008, urmează a fi trecute în proprietatea privată a statului, în condițiile legii organice, și anume Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările și completările ulterioare, nu are prevederi referitoare la trecerea directă a unor imobile din proprietatea publică a unităților adrninistrativ-teritoriale în proprietatea privată a statului, această trecere urmând a se realiza în două etape:
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din lege, blocurile de locuințe se. trec din proprietatea publică a unităților adminlstrativ-teritoriale în proprietatea publică a statului, prin hotărâri ale consiliilor locale, la cererea Guvernului. Pentru realizarea acestei etape, Guvernul, prin Secretariatul General al Guvernului, a transmis consiliilor locale o circulară în data de 11.07,2008, solicitare prevăzută de lege. Ulterior, Guvernul a transmis o nouă solicitare consiliilor locale, de trecere a locuințelor pentru tineri, destinate închirierii din proprietatea publică a unității adminîstrativ-teritoriate în proprietatea publică a statului, cu nr. 20/7480/D.N.A. din data de 29.04.2009.
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, imobilele trecute în proprietatea publică a statului prin hotărâri ale consiliilor locale se trec în proprietatea privată a statului, prin hotărâre a Guvernului.
Având în vedere aspectele precizate anterior și ținând cont că imobilul în care se află apartamentul nr. 4, deținut cu chirie de L. D., situat în .. 3, . Cișmea, . a fost realizată investiția prin programul implementat de ANL) a fost finalizat înainte de 2008, regimul juridic al acestuia s-a modificat cu respectarea prevederilor legale în vigoare. Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1546/2009 privind stabilirea regimului juridic al unor locuințe pentru tineri, destinate închirierii, construite prin programe de investiții la nivel național și aflate în administrarea consiliilor locale, precum și a măsurilor necesare în vederea aplicării prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la administrarea și vânzarea acestora, imobilul a intrat în proprietatea privată a statului (a se vedea art. 1, respectiv poziția 3.1 din Anexa la HG nr. 1546/2009). Totodată, prin același act normativ, s-a stabilit, la art. 4, că „locuințele care fac obiectul prezentei hotărâri sunt administrate potrivit prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, republicată [,..]".
Față de aceste considerente, în baza art. 480 Noul Cod procedură civilă, instanța de control judiciar admite apelul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr._/8 decembrie 2014 a Judecătoriei B., admite excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei. Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că cererea va fi admisă în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, va obliga S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantei suma de 229,84 lei cu titlu de cote contribuție neachitate la asociației pe perioada ianuarie 2011 - iunie 2014 și suma de 380,58 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 1 august 2011 - 31 iunie 2014. Obligă același pârât, S. R. prin M.F.P. să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIE:
Admite apelul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr._/8 decembrie 2014 a Judecătoriei B..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei.
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că cererea va fi admisă în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
În consecință, obligî S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantei suma de 229,84 lei cu titlu de cote contribuție neachitate la asociației pe perioada ianuarie 2011 - iunie 2014 și suma de 380,58 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 1 august 2011 - 31 iunie 2014. Obligă același pârât, S. R. prin M.F.P. să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
A. DanielaBurlacu GeorgicăAnton D.
Red. jud. BG
Tehnoredactat A.D./4.05.2015
Jud. fond T. C.
Ex. 4/4.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
