Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 31/2015
DOSAR NR._ contestație la executare - apel
ROMANIA
TRIBUNALUL B. – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Președinte – P. I.
Judecător - L. L.
Grefier - U. – G. D.
La ordine judecarea apelului declarat de apelantul L. T. Special „I. Pillat” D., cu sediul în .. 30A, județul B. CF_ împotriva sentinței civile nr. 1518 din 15 septembrie 2014 a Judecătoriei D. în contradictoriu cu intimații A. G. – domiciliat în mun. D., ., jud. B., D. N. – domiciliat în mun. D., ., .. 4, ., O. A. - mun. D., ., ., jud. B., S. M. – domiciliată în mun. D., Slt. I. A., nr. 1 A, jud. B., S. V. – domiciliat în ., Bărdăuță N. – domiciliat în mun. D., .. 1, .. 3, ., M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M. – cu domiciliul procedural ales la B. P. D. – D., ., nr. 64, .. B., acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă doamna C. F. în calitate de contabil șef la unitatea școlară, lipsind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se evidențiază părțile, obiectul pricinii și că apelul se află la primul termen de judecată.
Reprezentanta apelantei depune la dosar delegația de reprezentare și se identifică cu CI . nr._/2005.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrator, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul anulării încheierii de încuviințare a executării silite precum și a actelor de executare încheiat de Biroul executorului judecătoresc întrucât toate sumele cuvenite intimaților au fost achitate în baza Ordonanței nr. 74 din decembrie 2014, inclusiv pentru anul 2015. Arată că toate sumele câștigate în baza sentințelor judecătorești au fost achitate, respectiv începând cu anul 2012.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria D. sub nr._ contestatorul L. T. Special „I. Pillat” D. a formulat în contradictoriu cu intimații A. G., D. N., O. A., S. M., S. V., Bărdăuță N., M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M. contestație la executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 150/2014 din 16.05.2014 întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc P. D., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 675 din data de 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
În motivarea contestației s-a arătat că încheierea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite pentru M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M. a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale și fără deținerea unui titlu executoriu.
De asemenea, s-a mai arătat că sentința civilă nr. 675 din data de 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul B. a devenit definitivă la data de 26.10.2010 iar cererea de executare silită trebuia formulată într-un termen de 3 ani de la data rămânerii definitive .Or, cererea de executare a fost înregistrată la data de 1.04.2014, astfel că a intervenit prescrierea dreptului de a cere executare silită.
Mai mult, s-a arătat că plata titlurilor executorii reprezentând drepturi salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar s-a eșalonat și că, orice cerere de executare silită, în decursul acestui termen, a fost suspendată de drept.
A invocat faptul că executorul judecătoresc avea obligația de a comunica somația de plată, pentru ca angajatorul să facă demersurile necesare pentru a îndeplini obligația de plată, în vederea evitării cheltuielilor de executare.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinările depuse intimații Bărdăuță N. și O. A. au solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1518 din 15 septembrie 2014 Judecătoria D. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul L. T. Special „I. Pillat” D. în contradictoriu cu intimații A. G. D. N., O. A., S. M., S. V., Bărdăuță N., M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M..
Prima instanță a avut în vedere că prin încheierea din 8 aprilie 2014 dată de Judecătoria D. în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de către B. P. D. și s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 675 din 27.04.2010 a Tribunalului B..
Potrivit art. 24 din Noul cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai executărilor silite începute după ..
Contestatoarea invocă faptul că executorul judecătoresc și creditorul nu au respectat prevederile OG nr. 22/2002 acordat de lege și care operează în beneficiul debitorului.
Potrivit art. 2 din OG nr. 2/2002 privind executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare.
În raport de prevederile menționate, debitorul are obligația de a face demersuri pentru executarea obligației prevăzute în titlul executoriu în termen de 6 luni de la primirea somației, executorul și debitorul neavând nicio obligație în sensul arătat de către contestatoare. De asemenea, aceasta se poate adresa cu cerere de suspendare a executării instanței care a pronunțat hotărârea care se pune în executare.
Potrivit art. 3711 alin. 4 cod procedură civilă, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de executare silită, poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Din actele depuse la dosar de către B. P. D., rezultă că prin încheierea din 08.04.2014 a Judecătoriei D. s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. nr. 675 din 27 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, modificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 06 martie 2014 și respectiv încheierea de îndreptare eroare materială din 10 martie 2014, pronunțate de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
S-a arătat că punerea în executare a titlului executoriu și emiterea formelor de executare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale iar motivele invocate de contestatoare nu au fost dovedite în instanță și nu sunt fondate.
Împotriva sentinței 1518 din 15 septembrie 2014 a formulat cerere de apel reclamantul L. T. Special „I. Pillat” D. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii sale a arătat că instanța de fond nu a observat că nu toți creditorii dețin același titlu executoriu solicitând anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, neîndeplinind condițiile prev. de art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă.
A mai arătat că hotărârea este lipsită de o motivare coerentă și suficientă, nefiind examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse judecății, în considerentele sentinței neregăsindu-se argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia, deși au fost invocate o . nereguli, respectiv – prescrierea dreptului de a cere executarea silită; emiterea somației care a fost făcută cu încălcarea de către executor a prevederilor OUG 71/2009; încălcarea de către creditori și executor a prevederilor OG 22/2002 modificată prin Legea 110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de 6 luni care operează legal în beneficiul instituției; necomunicarea încheierii privind cheltuielile de executare; stabilirea unor cheltuieli de executare foarte mari. Astfel prima instanță nu a analizat punctual fiecare motiv în parte și nu a răspuns la criticile și mijloacele de apărare invocate.
În primul rând a arătat faptul că instanța de executare a reținut în mod greșit că sentința civilă nr. 675 din 27 aprilie 2010 a fost îndreptată material atât prin Încheierea din 6.03.2014 cât și prin Încheierea din 10.03.2014.În realitate sentința menționată a fost îndreptată material prin Încheierea din 6.03.2014 privind pe creditorii A. G., D. N., O. A., S. M., S. V., Bardăuță N..
Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10.03.2014 a fost dată cu privire la o altă hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1677/ 2 decembrie 2009 privind pe M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M..
A arătat că creditorii aveau titluri executorii diferite, instanța pronunțându-se cu încălcarea legii, respectiv prin aceeași încheiere de încuviințare a executării silite.
Un al doilea motiv de apel îl reprezintă maniera extrem de succintă în care judecătorul a exprimat considerentele soluției date. Hotărârea este criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparență asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată situația concretă supusă judecării ,care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Altfel spus, aceasta implică mai ales obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României si hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza G. c. României).
Or, în condițiile în care, cauza nu a fost soluționată în mod real, potrivit garanțiilor conținute de art. 6 din CEDO, concretizate în exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor și răspunsul său la apărările și argumentele principale ale părților, hotărârea urmează a fi anulată și cauza reținută spre rejudecare.
Cu privire la prescrierea dreptului de a cere executarea silită, a invocat prevederile art. 705 -706 din NCPC .
Cum Sentința civilă nr. 675 din 27.04.2010 a rămas definitivă la data de 26.10.2010, iar cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 21.02.2014, a rezultat că în cauză a fost depășit termenul de 3 ani pentru punerea în executare silită a hotărârii judecătorești, drept pentru care a invocat excepția privind prescrierea dreptului creditorilor de a cere executarea silită .
În condițiile în care se apreciază că nu a intervenit prescripția, a solicitat să se constate că debitorii pot cere executarea silită cel mult pentru tranșele neachitate și nicidecum pentru cele viitoare, deoarece, acestea sunt neexigibile potrivit O.U.G. nr. 71/2009.
Prin urmare, contestația poate fi admisă cel puțin în parte, în sensul că nu se poate dispune executarea silită pentru tranșele viitoare, adică pentru întreaga sumă prevăzută de titlul executoriu.
Prin O.U.G. nr. 71/2009 plata unor sume prevăzute în titluri executorii ,anume acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, procedura de executare a fost eșalonată în trei etape.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din același act normativ: „ In cursul termenului prevăzut la alin. 1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept"
Prin Decizia nr. 188/02.03.2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoziției O.U.G. nr. 71/2009, Curtea constituțională a constatat că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român, astfel că ordonanța de urgență 71/2009 a fost adoptată în vederea atenuării efectelor de criză economică generalizată.
Or, decizia Curții Constituționale este general obligatorie de la data publicării sale și nu poate fi ignorată, instanța fiind ținută de cele stabilite de instanța de contencios constituțional, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție.
In motivarea unor hotărâri judecătorești care au reflectat acest punct de vedere s-a arătat că însăși instanța de contencios european a considerat anumite perioade de prelungire a procedurii de executare ca fiind justificate în considerarea unor condiții de excepție
Așadar, în situații extreme,, implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești se pot constitui într-o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituția României, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate în mod fundamentat, de apărarea stabilității economice a statului român.
In cazul în care instanța va respinge excepția privind prescrierea dreptului creditorului de a obține executarea silită, a considerat că în cauză sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 71/2009. drept pentru care a solicitat instanței să constate că executarea silită începută în dosarul execuțional a fost suspendată de drept în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 71/2009.
A invocat și prevederile O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora, în cadrul procedurii executării silite nu a fost respectat termenul de 6 luni acordat de lege și care operează în beneficiul instituției, însă instanța nu a motivat de ce executorul judecătoresc nu a respectat aceste prevederi somând să se achite debitul în termen de o zi de la comunicarea somației.
Instituția funcționează pe baza unui buget aprobat de ordonatorul principal de credite, și în care nu a fost cuprinsă suma datorată creditorilor, motivat atât de faptul că s-a apreciat că a intervenit prescripția dar și din lipsă de fonduri.
Având în vedere lipsa fondurilor, a considerat ca somația de executare trebuie anulată, deoarece plata acestor drepturi salariale nu se poate face în termen de o zi de la comunicarea somației ci este necesar un termen mai mare, cel puțin 6 luni așa cum prevede legea, pentru ca unitatea să facă demersurile care se impun pentru a obține fonduri de la ordonatorul principal de credite.
A invocat și necomunicarea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, cu evidențierea în mod distinct a acestora și cu precizarea dovezilor din care să reiasă dacă au fost achitate de creditori. În conformitate cu prevederile art. 656 alin 3 Cod pr. civ. aceste încheieri se comunică și pot fi atacate cu contestație la executare.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal sunt necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței - care încă nu a fost calculat, și volumul de muncă efectuat de cei implicați în executare.
Chiar dacă instanța consideră că este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună voie creanța cuprinsă în titlul executoriu, aceasta nu înseamnă că cel care este creditor poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera.
Având în vedere cuantumul creanței, care nu poate fi achitată odată ci eșalonat, pe o perioadă de trei ani, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr.71/2009, consideră că suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de executare precum și onorariul executorului este foarte mare, raportat la activitatea executorului judecătoresc în această fază și nu se justifică. Executorul judecătoresc nu a determinat suma care i se cuvine fiecărui creditor, nu a făcut calcule cu privire la aceste sume.
Faptul că legea recunoaște creditorilor posibilitatea de a executa silit sumele reprezentând cheltuielile de executare, astfel cum sunt individualizate în încheiere de către organul de executare, nu poate lipsi debitorul de calea de atac împotriva modului în care acestea au fost stabilite și a cuantumului acestora.
Or, asupra acestui aspect, instanța de fond nu s-a pronunțat.
Intimații legal citați nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar, constată că cererea formulată de către L. T. Special „I. Pillat” D. este întemeiată, urmând a fi admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1518 din 15 septembrie 2014, pentru motivele redate în continuare.
Din cuprinsul contestației ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la 25 aprilie 2014 rezultă că L. „T. Special I. Pillat” D. a invocat în susținerea contestației sale mai multe motive în legătură cu modalitatea de executare ,respectiv că a intervenit prescrierea dreptului de a cere executarea silită; că ,somația s-a emis cu încălcarea de către executor a prevederile OUG nr. 71/2009; că, nu s-a comunicat încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, iar cuantumul cheltuielilor de executare este foarte mare. Acest aspecte sunt în legătură cu încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite. S-a invocat și faptul că executarea s-a pornit fără a exista titlu executoriu pentru o parte dintre pretinșii creditori. A arătat reclamantul că sentința nr. 675 din 27 aprilie 2010 a fost îndreptată material doar prin Încheierea din 06 martie 2014 și se referă doar la A. G., D. N., O. A., S. M., S. V. și Bărdăruță N., susținând că încheierea din 10 martie 2014 la care face referire instanța de judecată se referă la o altă sentință și privește alte persoane care nu au fost părți în judecata dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 675 din 27 aprilie 2010.
În cuprinsul sentinței nu se regăsesc analizate aceste motive .
În cuprinsul considerentelor se arată doar succesiunea în care s-a procedat prin formularea cererii adresată executorului judecătoresc, a cererii formulată în legătură cu încuviințarea executării silite, respectiv cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 – art. 2.
S-a făcut referire de asemenea, la prev. art. 3711 alin. 4 Cod procedură civilă, indicându-se cu titlu general că punerea în executare și emiterea titlului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, iar motivele invocate nu ar fi fost dovedite și nu sunt fondate.
Neanalizarea motivelor invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei astfel că instanța în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va anula hotărârea și va judeca procesul prin analizarea motivelor din cuprinsul contestației, niciuna dintre părți nesolicitând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe de judecată.
Potrivit art. 711 alin. 3 C. pr. civ ., după începerea executării silite cei interesați sau vătămați pot cere pe calea contestației la executare și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de executare silită, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Verificând susținerile reclamantului apelant instanța de apel va reține că sentința civilă nr. 675 din 27 aprilie 2010, a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2014 (filele 47-48 dosar) în ceea ce privește persoanele care figurau în calitate de reclamanți.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 10 martie 2014 a fost pronunțată în alt dosar, respectiv în dosarul_ și vizează sentința civilă nr. 1677 din 2.12.2009,în cadrul acestui dosar figurând în calitate de reclamanți și alte persoane decât cele ce au figurat în ds._ .
Numiții Bărdăuță N., M. D., B. L., A. O., M. E. și O. M., deși figurează în cererea adresată executorului judecătoresc (fila 41 dosar), nu se regăsesc între cei pentru care s-a pronunțat sentința civilă nr. 675/27.04.2010, îndreptată prin încheierea din 06.03.2014 (fil 47 -48 dosar).Rezultă că în mod greșit pentru aceștia s-a încuviințat executarea în ce privește sentința civilă 675 /2010.
Instanța nu poate reține că pentru executarea sentinței ar fi intervenit prescrierea .Are în vedere dispozițiile O.U.G nr. 71/2009 prin care s-a dispus eșalonarea plății drepturilor stabilite prin hotărâri judecătorești. Art. 1 din O.U.G nr. 71/2009 reglementează domeniul de aplicare al ordonanței, indicând hotărârile judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilită în favoarea personalul din sectorul bugetar devenite executorii până la data de 31.12.2011.
Sentința civilă nr. 675/27.04.2010 se încadrează în sfera acestei reglementări.
Emiterea OUG nr. 71/2009 a avut ca efect potrivit art. 1 alin. 2, suspendarea oricărei proceduri de executare silită, deci inclusiv a posibilității de a se cere executarea silită rezultând că termenului de prescriere a executării nu poate curge .
Prima plată potrivit ordonanței menționate este reglementată pentru anul 2012, iar ultima pentru anul 2016 astfel că instanța de apel constată că cererea de executare silită adresată executorul judecătoresc la 27 martie 2014 a fost făcută în termenul legal.
Văzând reglementarea art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 potrivit căreia orice procedură se suspendă de drept, precum și susținerea reclamantului potrivit cărora a achitat sumele conform eșalonării (susținere necontestată de către intimați ), va reține că emiterea actelor de executare încalcă norma de suspendare menționată.
Mai mult ,art. 669 alin. 4 C: pr. civ . reglementează în mod expres modalitatea de stabilire prin încheiere pe baza dovezilor prezentate de partea interesată a cheltuielilor de executare precum și care sunt sumele care pot fi cuprinse în acestea,iar potrivit art. 656 alin. 3 Cod procedură civilă, dacă prin lege nu se prevede altfel, încheierile se dau fără citarea părților, se comunică acestora, sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.
La stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul execuțional 150/2014 nu au fost respectate aceste reglementări, nefiind indicată modalitatea de stabilire a cheltuielilor și comunicată încheierea menționată,
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă va schimba în tot sentința menționată, va anula încheierea din 08.04.2014 și actele de executare silită în dosarul de executare silită nr. 150/2014 al B.E.J P. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul L. T. I. Pillat D. împotriva sent. civ . 1518 din data de 15.09.2014 a Judecătoriei D. .
Schimbă în tot sentința menționată în sensul că anulează Încheierea din 08.04.2014 de încuviințare a executării silite pronunțată în ds. 1076 /222/2014 și actele de executare în ds. de executare nr. 150/2014 al B. P. D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. I. L. L. U. D.
Red. P.I/20.05.2015
Jud. A. E. C.
Dact. F. A./ex. 4/ 25 mai 2015
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1337/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Anulare act. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
