Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1585/297/2014
Dosar nr._ evacuare art. 1039 C. p.c.
ROMANIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședință publică din data de 16 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - H. I.
Judecător- A. C.
Grefier - C. R.
DECIZIA CIVILĂ NR. 143 A
Pe rol, judecarea apelului civil, având ca obiect „Evacuare” declarat de apelanta - pârâtă P. V., domiciliată în com. Adășeni . în contradictoriu cu intimatul - reclamant P. M., domiciliat în com. Adășeni, . împotriva sentinței civile nr. 159/13.02.2015 a Judecătoriei Săveni, județul B. în dosarul_ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta asistată de av. G. D. și intimatul asistat de av. P. M..
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare, obiectul cauzei și stadiul judecății, după care:
Av. G. D., pentru apelată, depune la dosar delegația de reprezentare juridică și chitanță reprezentând taxă de timbru în sumă de 20 lei ți învederează faptul că pe data de 23 februarie 2015, apelanta a primit hotărârea de la instanța de fond, iar pe data de 02.03.2015 a trimis apelul prin fax, întrucât data de 28 februarie 2015 era într-o zi de sâmbătă, motiv pentru care apreciază că motivele de apel au fost depuse în termen.
Av. P. M., pentru intimat, învederează faptul că motivele de apel au fost depuse prin fax în data de 02.03.2015, la ora 20:45, ar fi fost în termen dacă ar fi fost depuse până la ora 16, potrivit programului lucru al instanței, conform art. 182 al. 2 Cod pr civilă.
Av. G. D., pentru apelantă, arată că legea nu prevede acest aspect, apreciază ca fiind în termen formulate motivele de apel, sens în care solicită respingerea excepției nemotivării apelului.
Instanța arată că apelul formulat de P. V., a fost un apel declarativ, fără motivare.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată în tem. art.244 (1) NCPC și acordă cuvântul asupra fondului cauzei, urmând a rămâne în pronunțare pe excepție.
Av. G. D., pentru apelantă, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și să se dispună admiterea acțiunii, având în vedere că imobilul este o anexă, proprietatea apelantei, intimatul fiind în divorț cu fiica sa, acesta ocupând fără drept locuința care îi aparține apelantei. Fără cheltuieli de judecată.
Av. P. M., pentru intimat, solicită respingerea apelului, ca nefundat, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, întrucât imobilul în care locuiește intimatul este distinct, martorii au arătat că anexa în care locuiește a fost construită de către acesta și nu poate avea calitatea de tolerat, iar cesta nu are o altă locuință în care să locuiască și nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către apelantă. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 21.08.2014, sub nr._, reclamanta P. V. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtului P. M., ginerele reclamantei, din locuința acesteia, motivat de faptul că în ultima perioadă de timp este foarte violent, a bătut-o, iar la data de 20.08.2014 a sărit cu toporul spunând că va muri de mâna lui.
În motivarea cererii, a depus adeverința nr. 1448/21.08.l2014 emisă de Primăria Adășeni din care rezultă că reclamanta are în proprietate casa de locuit dedusă judecății, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2084/1999, atașat la dosar.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Se arată că, legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 02.09.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că acesta a reconstruit grajdul în care locuiește de 14 ani cu cei doi copii iar soția, fiica reclamantei, este plecată de 5 ani în Italia iar pe fond, nu există nici un motiv pentru care să se dispună evacuarea acestuia din domiciliul în care nu locuiește cu reclamanta.
Se arată că reclamanta și-a „precizat și completat” acțiunea introductivă de instanță, la data de 16.09.2014, solicitând „evacuarea de urgență” a pârâtului din imobilul-grajd proprietatea sa, modificând temeiul de drept al acțiunii în art. 1038 C.proc.civ., respectiv „evacuarea din imobile folosite fără drept”.
Se reține că pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea având ca obiect evacuare prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 lei, cu titlu de contravaloare imobil edificat pe terenul reclamantei, stabilindu-se o taxă de timbru de 405 lei.
Prima instanță, în condiții de contradictorialitate, a constatat că reclamanta și-a modificat acțiunea de pe calea dreptului comun, ordonanța președințială, pe calea procedurii reglementate de T. XI Cod procedură civilă, în camera de consiliu și a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât prin întâmpinare, care a fost invocată înainte de modificarea acțiunii de către reclamantă.
Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială solicitată de părți solicitând relații de la P.P. Adășeni cu privire la sancționarea sau avertizarea pârâtului în legătură ca săvârșirea faptelor de violență asupra reclamantei.
Din probele administrate prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni, la data de 21.08.2014, reclamanta P. V. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtului P. M., ginerele reclamantei, din locuința acesteia, motivat de faptul că în ultima perioadă de timp este foarte violent, a bătut-o, iar la data de 20.08.2014 a sărit cu toporul spunând că va muri de mâna lui. Se reține că în motivarea cererii, a depus adeverința nr. 1448/21.08.l2014 emisă de Primăria Adășeni din care a rezultat că reclamanta are în proprietate casa de locuit dedusă judecății, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2084/1999, atașat la dosar, în timp ce pârâtul a formulat întâmpinare, la data de 02.09.2014, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că acesta a reconstruit grajdul în care locuiește de 14 ani cu cei doi copii iar soția, fiica reclamantei, este plecată de 5 ani în Italia; pe fond, nu există nici un motiv pentru care să se dispună evacuarea acestuia din domiciliul în care nu locuiește cu reclamanta.
În continuare, a mai reținut prima instanță că la primul termen de judecată, 17.10.2014, i s-a pus în vedere reclamantei să plătească o taxă de timbru de 20 lei aferentă cererii de evacuare pe calea ordonanței președințiale, conform art. 6 alin. 3 teza I din O.U.G. nr. 80/2013, taxă ce a fost plătită. Și că pârâtul a solicitat termen pentru a lua la cunoștință de precizările și completările la acțiune, cerere admisă de instanță motivat de modificarea temeiurilor de drept ale cererii introductive de instanță.
Din analiza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2084/1999 (fila 24) prima instanță a reținut că acest grajd exista la momentul încheierii actului însă având în vedere depoziția martorilor audiați (filele 60, 75-76) acest grajd a fost edificat cu materialele pârâtului, creând o aparență a dreptului solicitat de acesta, respectiv un drept de creanță, declarații potrivit cărora nu a rezultat, cu certitudine, că pârâtul ar fi un consumator de alcool în cantități excesive în timp ce martorul propus de reclamantă nu a observat personal ca pârâtul să o lovească pe reclamantă, cele menționate de aceasta fiind relatate de reclamantă.
Prima instanță a reținut că reclamanta este proprietarul imobilului dedus judecății iar potrivit art. 555 C.civ., proprietatea presupune dreptul titularului de a se bucura și dispune de un lucru în mod absolut, perpetuu și exclusiv, însă în limitele determinate de lege iar această limitare se poate dispune în mod excepțional, cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar ingerința nu este justificată sens în care se arată că acordul dat de proprietar unei persoane de a locui în casa sa îi conferă acestuia calitatea de tolerat, care ia sfârșit prin retragerea acestui acord, că retragerea nu trebuie să fie abuzivă, însă nici nu poate depinde de voința toleratului.
În speță prima instanță a reținut că prin introducerea acțiunii, reclamanta și-a manifestat dorința de a înceta calitatea de tolerat a pârâtului, moment în care revine acestuia sarcina de a dovedi existența unei împrejurări care ar justifica stabilirea unei ingerințe în dreptul de proprietate al titularei, prin recunoașterea unui drept locativ al pârâtului și respingerea acțiunii. De asemenea, se mai reține că din dovada cu martori administrată a rezultat că pârâtul ar avea un drept de creanță asupra imobilului menționat.
Prima instanță a avut în vedere că prin comportamentul său, din care nu rezultă că ar fi agresiv cu reclamanta, pârâtul nu a insuflat o stare de temere acesteia, incompatibilă cu relațiile de conviețuire normală între proprietar și tolerat și că efectele sunt cu atât mai dramatice cu cât între părți există relații de rudenie, sentimentele de insecuritate fiind cu atât mai acute cu cât pârâtul este ginerele reclamantei. Se reține că martorul propus de pârât a menționat că „(…)reclamanta cu cele două fete și un ginere al ei au încercat să îi aplice o corecție și să-l îndepărteze pe pârât din curtea reclamantei”.
Este adevărat, a reținut instanța, că între membrii familiei există o obligație reciprocă de sprijin moral și material, însă această obligație nu subzistă în orice condiții și în contextul în care creditorul acestei obligații nu are un comportament abuziv, după cum a rezultat din susținerile martorilor și din procesele verbale de contravenție depuse la dosarul cauzei de reclamantă, acțiunea a fost respinsă.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, a respins cererea reconvențională ca rămasă fără obiect, a obligat reclamanta la plata către stat a sumei de 405 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat pârâtului prin încheierea din 10.12.2014, a obligat reclamanta la plata sumei de 720 lei către pârât reprezentând cheltuieli judiciare, din care 20 lei taxă de timbru și 700 lei onorariu avocat conform chitanței . PIM nr. 1125/13.01.2015.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, reclamantă - pârâtă P. V., criticând – o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de evacuare.
În motivarea cererii de apel, arată apelanta că prima instanță la pronunțarea hotărârii nu a avut în vedere comportamentul agresiv al intimatului, în condițiile în care la data de 21.08.2014, apelanta a înregistrat o cerere pe rolul Judecătoriei Săveni, prin care solicita evacuarea intimatului, din anexa proprietatea sa, acesta fiind violent, iar la data de 20.08.2014, intimatul a bătut – o, „a sărit cu toporul, spunând că va muri de mâna lui”.
Mai arată apelanta că, imobilul care face obiectul litigiului, este proprietatea sa, iar intimatul ocupă abuziv acest spațiu, însă învederează aceasta că proprietarul imobilului poate apela la acțiunea în evacuare pentru considerentul că ocuparea unui spațiu fără nici un titlu, fiind o obligație corelativă a dreptului de folosință, ca drept propriu și de a nu i se aduce atingere, iar acțiunea formulată de către aceasta are tocmai drept obiect, ocuparea fără titlu a spațiului de către intimat și fără încuviințarea apelantei.
Mai arată apelanta că intimatul a fost căsătorit cu fiica sa, aceștia locuind într – o anexă proprietatea apelantei, situată în ., județul B. și având în vedere destrămarea relațiilor dintre cei doi, apelanta i –a solicitat intimatului să părăsească imobilul anexă proprietatea sa, însă acesta a refuzat continuând să locuiască în imobil, acest aspect fiind recunoscut și de intimat prin întâmpinare. În ceea ce privește apărările formulate de intimat privind existența unui drept de creanță împotriva apelantei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, acestea nu au relevanță în speță și, în opinia apelantei, nu pot fi analizate în această procedură specială, intimatul având posibilitatea de a le valorifica pe calea unei acțiuni separate.
În drept apelanta și –a întemeiat cererea de apel pe disp. art. 1033, 1038 și 1040 din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat motivat de următoarele
Astfel în condițiile în care pârâtul intimat a contribuit efectiv la construirea imobilului din care se dorește evacuarea, participând cu resurse proprii la edificarea acestuia și în condițiile în care, cu probatoriile administrate, nu s-a dovedit atitudinea violentă a acestuia față de reclamantă, martorii nefiind în măsură să evoce împrejurări concrete în care reclamanta ar fi fost expusă unui act de violență extremă din partea pârâtului, tribunalul nu poate dispune evacuarea acestuia din imobilul pe care-l deține și în care locuiește de mai mulți ani împreună cu soția și copiii chiar dacă la acest moment relațiile dintre părți s-au deteriorat vizibil din punct de vedere al contextului conjugal. În condițiile în care cei doi soți se află deja într-o procedură de divorț, după cum se susține, urmează ca aceștia să rezolve și aspectele colaterale privind stabilirea regimului juridic al bunurilor pe care le dețin, aceasta cu atât mai mult cu cât intimatul a pretins și, în aparență, a și dovedit existența în favoarea sa a unui drept de creanță legat de imobilul în litigiu.
Tribunalul reține că prima instanță a surprins în mod just în considerentele sentinței de fond aspecte de fapt și de drept în considerarea cărora a respins prezenta acțiune iar tribunalul constatând că nu a putut identifica alte rațiuni pentru care să schimbe soluția pronunțată va respinge ca nefondat prezentul apel și va menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă - pârâtă P. V. domiciliată în com. Adășeni ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. M., domiciliat în com. Adășeni .,împotriva sentinței civile nr. 159/13.02.2015 a Judecătoriei Săveni, pe care o păstrează.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.03.2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
H. I. A. CristinaCucuruz R.
Red. jud. AC/ 28.05.2015/ 4 ex
v
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
