Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 126/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 6284/193/2014
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. JUDEȚUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Președinte – B. G.
Judecător – A. D.
Grefier – A. D.
DECIZIA CIVILĂ NR. 126 A
La ordine judecarea cererii de apel formulată de apelanta S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ,,MAVROMATI" B. cu sediul în mun. B., ., J. B., în contradictoriu cu intimatul C. P. domiciliat în ., județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 24 11 2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care, evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, după care, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către apelantă, instanța trece la soluționarea cauzei.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 16.04.2014 reclamantul S. Județean de Urgență „Mavromati” B., a solicitat obligarea paratului C. P. la plata sumei de 886,675 lei și dobânzi legale, reprezentând prejudiciul cauzat unității sanitare prin neachitarea cheltuielilor de spitalizare privind pe partea vătămata A. M., care a fost internată ca urmare a unor fapte de agresiune săvârșite de către pârât, beneficiind astfel de îngrijiri medicale, medicamente, materiale sanitare, investigații paraclinice, etc.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul, căruia i s-au comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare și nu a formulat apărări scrise prin orice alt mijloc adecvat (art. 1029 alin. 4 NCPC).
Judecătoria B., prin sentința civilă nr._ din 24.11.2014 a respins cererea, reținând în motivele soluției adoptate că din probele administrate în dosar, respectiv constatările medicale nu rezultă cu certitudine că numita A. M. a fost victima unor acte de violență ale căror autor este pârâtul, întrucât martora A. M., pacienta în legătură cu care s-au efectuat costurile solicitate, nu a putut fi audiată, în procesul verbal întocmit la punerea în executare a mandatului de aducere arătându-se faptul că aceasta era plecată din localitatea de domiciliu.
S –a mai arătat faptul că reclamantului îi revenea sarcina dovedirii celor pretinse prin probe adecvate, iar simpla depunere la dosarul cauzei a unor acte medicale conținând un diagnostic nu reprezintă si proba autorului agresiunii.
S –a apreciat de către instanța de judecată că o atare situație de insuficiență probatorie precum cea din cauză, putea fi prevenită numai de către reclamant, printr-o atitudine mai diligentă, prin luarea unei declarații scrise pacientei, prin identificarea încă de la acel moment a unor alte persoane care sa fi fost de față la actul de agresiune, inclusiv prin colaborarea cu organele de poliție.
Împotriva sentinței reclamantul S. Județean de Urgență „Mavromati” B. a declarat apel, în termen legal, în motivele căruia a criticat soluția, întrucât instanța de fond a apreciat că probele depuse nu dovedesc ca paratul este autorul faptei care a dus la internarea pârtii vătămate arătând că, dimpotrivă, probele solicitate ar fi fost utile si lămuritoare cauzei insa, instanța de judecata s-a pronunțat fără a le administra, că deși unitatea apelantă, a solicitat proba cu martor, insa acesta nu a fost audiat, deși prin audierea acesteia putea fi clarificată împrejurările ce au dus la internarea sa.
Pe de altă parte, s –a arătat în continuare că unitatea s –a adresat din nou părții vătămate prin adresa nr._/1 octombrie 2012 însă nu a primit nici un răspuns, iar faptul că martora nu a putut fi audiată, îndreptățea instanța, apreciază apelantul, să țină cont de declarația dată de pacientă, mai ales că pârâtul nu s –a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, aspect care poate fi considerat o dovadă în favoarea reclamantei.
Consideră apelanta că instanța de judecată nu a respectat prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, care constituie o prevedere specială în raport de disp. art. 998 – 999 Cod procedură civilă.
Apelul declarat este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 249 Cod procedură civilă, „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, prin urmare obligația de a proba aparține reclamantului, acesta fiind cel care face o susținere referitoare la existența unui drept sau interes dedus judecății”.
În speță, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, din constatările medicale rezultă cu certitudine doar că A. M. a fost internată în S. Județean de Urgență „Mavromati” B., cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune, traumatism carnio-facial, contuzie reg.mandibulară stânga post consum de alcool, contuzie reg.cervicală ant”, leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale al căror costuri s –au ridicat, potrivit devizului depus la dosarul cauzei, la suma de 886,675 lei.
În legătură cu autorul acestei agresiuni nu există decât declarația verbală dată la spital de către victimă, care însă este extrajudiciară și care evocând o situație de fapt trebuie dovedită în contextul în care pacientul doar indică numele agresorului său, fără nici un alt indiciu cu privire la împrejurările altercației sau vinovăției.
Prin urmare, reclamantul se află cum a și arătat prima instanță într – o insuficiență probatorie, care nu poate fi substituită de lipsa martorei identificată în urma diligenței reclamantei, dar și a eforturilor instanței, martor care nu a putut fi adus întrucât este plecat din localitatea de domiciliu.
Critica apelantei că nu s-au respectat prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 care au prioritate în raport de disp. art. 998 – 999 cod civil nu are nici o relevanță în contextul în care instanța a apreciat acțiunea admisibilă pe acest temei, regulile procedurale cu care se judecă o cerere de daune în temeiul legii speciale fiind cele din procedura civilă, în sensul că orice pretenție indiferent de o lege este reglementată, trebuie dovedită, ea neavând valoare juridică prestabilită.
Așa fiind, față de cele evocate, Tribunalul B. apreciind critica apelantei nefondată, va respinge apelul și va păstra soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, făcând aplicarea prevederilor art. 4801 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant S. Județean de Urgență Mavromati B., cu sediul în mun. Botosani, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._ din 24 11 2014 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul – pârât C. P. domiciliat în ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,Grefier,
B. G. A. D. A. D.
Red. jud. A.D
Jud. H. F.
Tehnoredactat AD/30.04.2015
Ex-4/30.04.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 127/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Actiune in regres. Sentința nr. 360/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
