Fond funciar. Decizia nr. 558/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 558/2015
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - A. M.
JUDECĂTOR - L. L.
GREFIER - C. B.
Decizia civilă nr. 558 A
La ordine pronunțarea asupra apelului civil formulat de reclamanta apelantă Pâșnei O. în contradictoriu cu pârâtele intimate C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Frumușica și C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., împotriva sentinței civile nr. 3641 din data de 07.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când;
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de apel de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 04.06.2014 sub nr._ reclamanta Pîșnei O. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă prefectura județului B. - prin prefect și C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei Frumușica, jud. B., obligarea intimatelor să pună în executare dispozițiile deciziei civile nr. 828R din 18.10.2011 a Tribunalului B. - Secția I civilă, precum și daune morale în sumă de 10.000 lei și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului Pîșnei I. și, în data de 25.04.2014 a formulat o cerere la C. locală de fond funciar Frumușica, înregistrată sub nr. 1271, prin care a solicitat să fie pusă în posesie cu terenul în suprafață de 500 mp conform deciziei civile nr. 828R din 18.10.2011 a Tribunalului B., teren pentru construcții casă, la care defunctul Pîșnei I. avea dreptul conform Legii nr. 44/1994, fiind veteran de război.
C. locală a comunicat reclamantei că tatăl său a fost pus în posesie în cursul anului 2002 în baza HCJ nr. 529 din 24.05.2002 și de aceea moștenitorii acestuia nu vor mai fi puși în posesie potrivit deciziei civile nr. 828R din 18.10.2011 a Tribunalului B., prezentându-se și un tabel cu toți veteranii de război de pe raza comunei Frumușica, care nu ar fi identic cu cel înaintat la dosarul nr._ .
Prin întâmpinare C. locală a solicitat „anularea”acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, nefiind de acord cu pretențiile solicitate în ceea ce privește daunele morale și cheltuielile de judecată. De asemenea, intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a arătat că s-a procedat la măsurarea și delimitarea terenului în suprafață de 500 mp, s-a întocmit fișa tehnică în favoarea lui Pîșnei I., urmând a fi înaintată Comisiei județene de fond funciar B., astfel încât s-au respectat dispozițiile hotărârii judecătorești.
În ce privește pe reclamanta Pâșnei O., s-a menționat că acesteia i s-a pus în vedere să se prezinte cu certificatul de moștenitor după defunctul Pîșnei I. în vederea semnării procesului verbal de punere în posesie, pentru ca documentația să fie înaintată Comisiei județene de fond funciar B., însă nu s-a conformat.
Prin precizările formulate la termenul din 24.10.2014 reclamanta a arătat că nu este de acord amplasamentul propus de C. locală de fond funciar Frumușica pentru terenul în suprafață de 500 mp, anume p.c. 416/421, întrucât nu este un teren pentru construcții casă așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 44/1994, sens în care s-a depus cererea adresată Comisiei locale de fond funciar și răspunsul acesteia, filele 65-68.
Prin adresa nr. 5863 din 11.09.2014, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. a adus la cunoștință că documentația înaintată de C. locală de fond funciar Frumușica la data de 07.08.2014 pentru emiterea titlului de proprietate pe numele lui Pîșnei I. a fost restituită acesteia, în vederea refacerii întrucât nu au fost respectate dispozițiile deciziei civile nr. 828R din 18.10.2011 a Tribunalului B., în sensul că suprafața de 500 mp a fost atribuită în extravilanul comunei Frumușica, în p.c. 416/421 și nu în intravilanul comunei conform hotărârii judecătorești, fila 45.
La termenul din 24.10.2014, C. locală de fond funciar a depus o nouă fișă tehnică pentru terenul în suprafață de 500 mp, propunând atribuirea în p.c. 409, intravilan, . dovada refuzului petentei de a primi terenul în p.c. 416, fila 110. Ulterior, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. a înaintat copia titlului de proprietate nr._ din 21.10.2014 emis pe numele lui Pîșnei I., pentru terenul în suprafață de 500 mp, p.c. 409/1, intravilan.
Prin sentința civilă nr. 3641 din 7 aprilie 2014 Judecătoria B. a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și a respins capătul de cerere privind obligarea intimatelor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 828 R din 18.10.2011 s-a admis recursul formulat de Pîșnei I. împotriva sentinței civile nr. 1079 din 15.02.2011 a Judecătoriei B., s-a modificat în tot sentința recurată, obligându-se C. locală de fond funciar Frumușica să întocmească documentația în vederea emiterii titlului de proprietate, iar C. județeană de fond funciar B. să emită titlul de proprietate conform HCJ nr. 529 din 24.02.2002 pentru teren intravilan în suprafață de 500 mp. De asemenea, C. locală de fond funciar Frumușica a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a lui Pîșnei I. cu acest teren.
La data de 10.08.2011, Pîșnei I. a decedat, prin testamentul autentificat sub nr. 1491 din 23.04.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A. - S. A.” din mun. B., testând averea sa în favoarea fiicei sale Pîșnei O..
Prin sentința civilă nr. 9347 din 14.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de G. N. și Pușnei I. P. de anulare a testamentului lui Pîșnei I..
De aceea, prima instanță a apreciat că Pîșnei O. are calitate procesuală activă de a promova acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, respingând excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare de C. locală.
Întrucât la termenul din 24.03.2015, petenta Pîșnei O. a depus note de concluzii scrise prin care a arătat că este de acord cu titlul de proprietate nr._ din 21.10.2014 emis pe numele lui Pîșnei I., judecătoria a respins capătul principal de cerere, ca rămas fără obiect.
Referitor la cererea privind de obligare a intimatelor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale s-a avut în vedere că potrivit art. 1357 alin. 1 din Noul cod civil (art. 998 - 999 din Vechiul Cod civil) cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar conform alin. 2, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Pentru a fi incidente cele două texte normative sus-enunțate, este necesar să fie întrunite, în persoana intimatelor, condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, și anume: să existe un prejudiciu, o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu.
Or, s-a considerat că reclamanta nu a dovedit producerea efectivă a unui prejudiciu moral sau material,de altfel nefiind nici măcar motivat în fapt și în drept acest capăt de cerere, arătându-se în cuprinsul acțiunii și a notelor de ședință doar că „cere daune morale”, fără a se indica în ce constau aceste daune (lezarea dreptului la sănătate, la familie, la onoare sau reputație etc.) sau cum a ajuns la aprecierea daunelor în cuantum de 10.000 lei.
În plus, C. locală a arătat că a pus în vedere reclamantei Pâșnei O. să se prezinte cu certificatul de moștenitor după defunctul Pîșnei I., în vederea semnării procesului verbal de punere în posesie pentru ca documentația să fie înaintată Comisiei județene de fond funciar B., însă aceasta nu s-a conformat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, fără a-l motiva în drept.
Conform art. 5 din titlul XIII al Legii 247/2005, hotărârile pronunțate „în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”, iar potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 76/2012 de punere în aplicare a NCPC, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească poate fi atacată cu recurs sau se „folosește o altă expresie similară”, atunci, în procesele începute sub imperiul NCPC, hotărârile primei instanțe sunt supuse numai apelului.
Pentru aceste motive, în speță, calea de atac a fost stabilită ca fiind cea a apelului.
În motivarea căii de atac, reclamanta a arătat că a solicitat daune morale pentru că a fost „umilită la audiențe”și nu a găsit înțelegere timp de doi ani și jumătate încât a trebuit să recurgă la justiție, fiind „purtată pe drumuri” și stresată întrucât i s-a dat un amplasament la groapa de gunoi încât s-a îmbolnăvit de supărare fiind diagnosticată cu diabet. Totodată, a precizat că a solicitat comisiei locale să fie pusă în posesie alături de . tarlaua 38 unde familia sa are deja atribuit terenul care a aparținut bunicii reclamantei și unde a contribuit împreună cu alți vecini și s-au tras stâlpi de electricitate. Însă, nu numai că a fost refuzată și i s-a dat teren la groapa de gunoi ci, au fost trimise alte persoane să-i ocupe terenul pe care deja îl stăpânea, motiv pentru care pe rolul Judecătoriei B. există un alt litigiu.
Nemulțumirea principală a reclamantei este însă în legătură cu respingerea ca fiind rămasă fără obiect a cererii principale de punere în posesie, reclamanta arătând că „acum îmi pare rău că am fost de acord cu admiterea acestui titlu de proprietate fără voia mea, fără să fiu informată că are de gând să-mi ia și . mai arătat reclamanta că nu a cunoscut exact unde este amplasamentul p.c. 409/1 care i-a fost atribuită prin titlul de proprietate emis la 21.10.2014, „necunoscând harta parcelară acolo (...) întrucât imașul Storești este foarte lung și lat”.
Așadar, criticile apelantei au în vedere netemeinicia sentinței.
Tribunalul constată, în primul rând, faptul că reclamanta dorește să revină asupra acordului său exprimat în primă instanță cu privire la acceptarea amplasamentului celor 500 m.p. în p.c. 409/1.
Or, se constată că reclamanta nu a fost în eroare cu privire la amplasamentul p.c. 409/1 ci cunoștea exact unde se află.
Aceasta întrucât primul amplasament, în p.c. 416/421, l-a refuzat în mod categoric arătând că este în groapa de gunoi a satului, după care în privința celui de-al doilea (din p.c. 409/1) a menționat prin cererea trimisă instanței la 23.10.2014 (f. 77) că este „pe islazul sau imașul satului Storești acolo unde pasc vitele unde nu există sursă de apă sau curent electric sau alte case în jur”. Același refuz l-a adus la cunoștința instanței și prin înscrisul din 6.01.2015 (f. 91) arătând că „a doua posesie m-a pus în zona imașului satului Storești. Eu am refuzat pentru ambele posesii, deoarece în acele zone nu se poate construi casă de locuit, nu este apă, canal, lumină, stradă măcar cu pietriș (...)”
De asemenea, același lucru l-a subliniat și prin înscrisul depus la dosar la 10.12.2015.
Prin urmare, rezultă fără echivoc, că reclamanta cunoștea cu precizie unde este situat terenul propus a doua oară spre atribuire de comisia locală după ce primul amplasament, (din groapa de gunoi), fusese refuzat, astfel încât susținerea contrară din apel este nereală.
Însă după ce a menționat în înscrisurile arătate mai sus că nu este de acord nici cu cea de-a doua propunere pentru că „este în zona imașului, izlazului”, ulterior a adus la cunoștința instanței că acceptă această atribuire, scriind ea însăși (f. 115) că este de acord cu titlul de proprietate_/21.10.2014 și cerând să i se elibereze titlul în original.
În concluzie, reclamanta a refuzat inițial și cel de-al doilea amplasament propus spre atribuire tocmai pentru faptul că era în cunoștință de cauză cu privire la situarea acestuia, dar ulterior și-a dat acordul în mod expres și clar.
Însă simpla răzgândire, revenire asupra consimțământului dat, nu este de natură să ducă la schimbarea sentinței, câtă vreme nu s-a dovedit existența erorii pretinse ca motiv al răzgândirii (recunoașterea hărții parcelare și a amplasamentului concret) și nici a vreunui viciu de consimțământ.
Este de observat că în realitate reclamantei „îi pare rău”că nu a acceptat această propunere, după cum ea însăși s-a exprimat în motivarea cererii de apel formulată, de fapt aceasta insistând asupra posibilității de a-i fi atribuiți 500 m.p. cuveniți tatălui său în calitate de veteran, lângă cei 1500 m.p. pe care îi are deja în p.c. 416/400 (solicitând atribuirea în p.c. 416/399 așa cum a specificat în înscrisurile depuse la dosar).
În privința daunelor morale instanța constată că într-adevăr, pretenția respectivă nici nu a fost măcar motivată în fapt prin cererea de chemare în judecată sau prin alte precizări depuse la prima instanță, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit lezarea efectivă, concretă a vreunor drepturi patrimoniale, personale ale reclamantei.
Așa fiind, în temeiul art. 480 NCPC, instanța va respinge apelul, păstrând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Pâșnei O., cu domiciliul în mun. Piatra N., ., jud. N. în contradictoriu cu pârâtele intimate C. locală de aplicare a legii fondului funciar a comunei Frumușica și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă prefectura județului B., împotriva sentinței civile nr. 3641 din 7 aprilie 2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2015.
Președinte Judecător, Grefier,
A. M. L. L. B. C.
Red.L.L./24.11.2015
Judec.M. C. C.
Dact.B.C./25.11.2015
5 exp.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
