Pretenţii. Sentința nr. 877/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 877/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 548/2015
Dosar nr._ apel-pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică de la 11 noiembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – H. I.
Judecător – A. M.
Grefier – B. C.-F.
Decizia civilă nr.548 A
La ordine judecarea apelului civil privind pe apelanta U. E. împotriva sentinței civile nr. 877/24.04.2015 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu intimatul T. V., acțiune civilă având ca obiect „apel-pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul apelantei, avocat A. Wand-A., lipsă fiind intimatul.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat A. Wand-A. depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța în original reprezentând taxa judiciară de timbru și chitanța reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra fondului.
Avocat A. solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în cererea de apel, învederând faptul că instanța de fond a admis în mod greșit cererea intimatului cu privire la cheltuielile pe care acesta le-a invocat, întrucât dreptul la acțiune al acestuia este prescris. Arată faptul că intimatul, în dovedirea pretențiilor sale a depus mai multe chitanțe, parte dintre ele pentru perioada 1997-2006 și a solicitat proba cu martori, teza probatorie fiind faptul că acesta ar fi avut grijă de părinți și ar fi plătit cheltuielile de înmormântare.
Mai mult, arată că intimatul a solicitat obligarea reclamantei, pe de o parte la plata unor taxe pe care toți frații le-au achitat, iar pe de altă parte la niște sume plătite cu titlu de impozit, iar proba testimonială s-a referit la cheltuieli de înmormântare, pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei rezultate din vânzarea moștenirii cu dobânda legală de la data vânzării, solicitând în același timp și cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. cu nr._ din 25 iunie 2014, reclamanta – pârâtă U. E. a chemat în judecată pe pârâtul- reclamant T. V. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului – reclamant la plata sumei de 3.500 lei cu dobânda legală cât și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 877 din 24 aprilie 2015, Judecătoria D. a admis, în parte, acțiunea principală având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta-pârâtă U. E. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant T. V., cât și cererea reconvențională, a obligat pârâtul – reclamant să plătească reclamantei – pârâte 1500 lei cu titlu de activ succesoral și a obligat reclamanta-pârâtă a-i plăti pârâtului–reclamant 483 lei cheltuieli de judecată și a constatat în rest compensate aceste cheltuieli.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în motivarea cererii reclamanta-pârâtă a arătat că în anul 2012 a convenit cu pârâtul – reclamant, fratele său, și cu ceilalți doi frați, să vândă bunurile succesorale rămase după defuncții lor părinți și pentru care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 105/28 mai 2012 de BNP T. D.- P. L. din D.. Pentru aceasta i-a dat pârâtului - reclamant o procură specială, autentificată sub nr. 1583/ 06 septembrie 2012 la același birou notarial însă reclamantul, după ce a realizat vânzarea, nu a mai vrut să elibereze suma ce i se cuvenea.
Pârâtul- reclamant, prin întâmpinare și cerere reconvențională a arătat că în anul 2012 s-a înțeles cu frații ceilalți să facă succesiunea și că el s-a ocupat de toate aceste operațiuni suportând toate cheltuielile, inclusiv și cheltuielile cu întreținerea și înmormântarea. Că, în această situație, pretențiile reclamantei – pârâte nu sunt întemeiate deoarece nu i se mai cuvine nicio sumă de bani.
Examinând situația de fapt, prima instanță a reținut că la data de 28 mai 2012 s-a eliberat certificatul de moștenitor de către BNP T. D. – P. L. din D., autentificat sub nr. 105, în acest certificat de moștenitor apărând ca moștenitori acceptanți ai autorului comun T. D., copii acestuia, respectiv părțile din această cauză și numiții T. D. și T. S.. Fiecare culegând cota indiviză de ¼ din masa succesorală rămasă, respectiv casă și anexe cât și terenul agricol în suprafață de 25.000 m.p. teren incluși în titlul de proprietate nr._/ 30 mai 1998.
Ulterior eliberării acestui certificat reclamanta–pârâtă încheie cu pârâtul-reclamant un contract de mandat, autentificat sub nr.1583/06 septembrie 2012 prin care îl împuternicește pe acesta să vândă și cota sa indiviză din masa succesorală inclusă în certificatul de moștenitor nr. 105/28 mai 2012, iar în baza acestei împuterniciri cât și a împuternicirii date de ceilalți frați comoștenitori, pârâtul-reclamant vinde, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 13 septembrie 2012, întreaga masă succesorală contra unui preț de 14.000 lei. Din acest preț pârâtul-reclamant a încasat, pe data perfectări actului, suma de 10.500 lei, reprezentând cota indiviză valorică ce i se cuvenea lui, reclamantei – pârâte, cât și fratelui T. D..
S-a reținut astfel că reclamantei i se cuvin 3.500 lei corespunzător cotei sale indivize de ¼, iar din probatoriul administrat s-a reținut că pârâtul-reclamant a avut grijă de mama lor circa 10 ani de zile și că anual contribuia în acest sens cu circa 2.100 lei. De asemenea, pârâtul–reclamant s-a ocupat și de tatăl său cât și de înmormântarea ambilor părinți și că pentru înmormântare a cheltuit circa 5.000 lei iar pentru pomenirile ulterioare circa 1.600 lei. Totalizând aceste cheltuieli s-a reținut că pârâtul-reclamant a cheltuit 8.700 lei.
Având în vedere că această sumă reprezintă pasivul succesoral, prima instanță a împărțit pe fiecare comoștenitor aceste datorii, corespunzător cotei indivize de ¼, rezultând astfel că activul succesoral este de 1.200 lei pentru fiecare comoștenitor.
La dezbaterea în fond a cauzei pârâtul-reclamant a arătat că înțelege să-i plătească reclamantei – pârâte mai mult decât i s-ar cuveni, respectiv suma de 1.500 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, reclamanta-pârâtă U. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii arată că instanța a emis o hotărâre nelegală și netemeinică, reținând în mod greșit că pârâtul ar fi suportat cheltuielile de înmormântare ale părinților acestora și praznicele ulterioare, ori această situație, consideră reclamanta, este neadevărată, întrucât aceasta a suportat cheltuielile, însă la momentul judecării cauzei nici nu mai avea relevanță cine a făcut aceste cheltuieli, dreptul la acțiune fiind prescris.
Arată că a invocat încă de la primul termen de judecată că cererea pârâtului este inadmisibilă, orice pretenție ar fi avut acesta putând fi invocată în cadrul procedurii succesorale și că oricum, în ceea ce privește cheltuielile de înmormântare, dreptul la acțiune este prescris.
Consideră reclamanta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că poate să admită pretențiile pârâtului reclamant, când singura soluție posibilă era să constate ca fiind prescris dreptul la acțiune potrivit prevederilor Deciziei 6/2009 a ÎCCJ, care se interpretează în sensul că cererile privind lichidarea pretențiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare și respectarea tradițiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripție, atât în situațiile în care sunt formulate în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, cât și atunci când sunt formulate pe cale separată.
Mai mult decât atât, arată reclamantă că prima instanță trebuia să observe că pârâtul a precizat cererea reconvențională și a solicitat ca aceasta să fie obligată pe de o parte la plata unor taxe pe care toți frații le-au achitat și pe de altă parte la niște sume plătite în anii 1996-2007 cu titlu de impozit, iar proba testimonială s-a referit la cheltuielile de înmormântare.
Mai arată reclamanta că deși acțiunea sa a fost clară și concisă, referindu-se stric la faptul că pârâtul, în calitate de mandatar, nu i-a înmânat banii rezultați din vânzarea casei și terenului părinților acestora, iar pretențiile pârâtului au fost nefondate, ambigue și în mare parte prescrise, instanța de fond admițând cererea pârâtului în totalitate. Menționează reclamanta că nu înțelege cum s-au calculat cheltuielile de judecată, aceasta ca și reclamant plătind taxa de timbru și onorariu de avocat, iar pârâtul a plătit taxa pentru pretențiile sale și cu toate acestea cheltuielile sale s-au compensat cu cele ale pârâtului, reclamanta fiind chiar obligată să îi plătească o diferență destul de consistentă.
Prin întâmpinare, pârâtul T. V., arată că înainte de a deceda, tatăl acestora i-a chemat pe toți cei 4 copii, împărțind moștenirea în cote egale, iar terenul și casa părintească a hotărât să fie împărțită de acesta și fratele mai mic, nimeni neavând vreo obiecție.
De asemenea, declară că, cheltuielile de înmormântare pentru tatăl său le-a suportat integral, iar la înmormântarea mamei, cheltuielile au fost suportate de fratele mai mic, reclamanta nu a cheltuit nici un ban, iar pomenirile anuale fiind făcute tot de pârât.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că apelul formulat de apelanta U. E. este fondat și în temeiul art. 480 alin.2 C. va fi admis pentru considerentele ce se succed:
Astfel, reține Tribunalul că pârâtul reclamant T. V. prin precizările depuse la instanța de fond la data de 21.11.2014 (fila 59), de fapt acesta a înțeles să solicite pe cale reconvențională obligarea reclamantei pârâte U. E. la plata cotei sale de ¼ care i se cuvine din moștenirea părinților săi a cheltuielilor efectuate de pârâtul reclamant, în nume personal și în calitate de mandatar al celorlalți moștenitori, pentru emiterea certificatului de moștenitor și intabularea imobilelor care au compus masa succesorală la OCPI în vederea înstrăinării, cheltuieli în cuantum total de 3970,32 lei, cota valorică cuvenită fiecărui moștenitor din acest pasiv succesoral fiind de 992,58 lei și nu stabilirea și obligarea reclamantului pârât la cota sa din cheltuielile de întreținere și înmormântare a autorilor comuni, cheltuieli care de altfel sunt prescrise în raport de data deschiderii moștenirii.
Cum aceste cheltuieli efectuate de pârâtul-reclamant au fost dovedite (filele 24-47 dosar fond), Tribunalul le va compensa, urmând ca sentința să fie schimbată în parte, în sensul obligării pârâtului reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 2507 lei în loc de 1500 lei cu titlu de activ succesoral (3500 activ din care s-a scăzut suma de 992,58 lei reprezentând pasivul succesoral constând în cheltuieli efectuate pentru dezbaterea moștenirii și vânzarea bunurilor ce au compus masa succesorală).
Totodată, în temeiul art. 451 al. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă, va obliga intimatul pârât să plătească apelantei suma de 625 lei cheltuieli de judecată din apel reprezentând taxa judiciară de timbru – 125 lei și onorariu avocat în cuantum de 500 lei și nu de 1000 lei astfel cum s-a solicitat, instanța de apel reducând acest onorariu în raport de complexitatea cauzei, care este redusă și de munca depusă de apărător, apreciate și prin prisma duratei procesului în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta U. E. CNP_, domicilată în Suceava, . împotriva sentinței civile nr. 877 din 24.04.2015 a Judecătoriei D. în contradictoriu cu intimatul T. V. domiciliat în localitatea Siret, ..1, ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 2507 lei cu titlu de activ succesoral.
Obligă intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 625 lei cheltuieli de judecată din apel.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2015.
Președinte, Judecător Grefier,
H. I. A. M. B. C.-F.
Red. H.I./05.01.2016
Tehn. BCF/06.01.2016
Jud. fond Murarușu I.
4 ex/.>
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 11-11-2015,... → |
|---|
