Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 8453/193/2011*
Dosar nr._ partaj bunuri comune - apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 32
Ședința publică de la 20 ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte - P. I.
Judecător – L. L.
Grefier – U. G. D.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de apelanții D. I. C. și Aițculesei I. împotriva sentinței civile nr. 2403 din 5 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. în contradictoriu cu intimații intervenienți D. M. și D. V., acțiune civilă având ca obiect „partaj bunuri comune ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul D. I. C., avocat P. A. pentru apelanta Aițculesei O., lipsind intimații intervenienți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii și că procedura de citare este legal îndeplinită. Totodată, se învederează că dosarul se află la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol .
Avocat P. A. depune la dosar adresa nr. 281/0700/19.01.2015 emisă de BRD referitoare la situația celor trei credite contractate de părți la această bancă în perioada căsătoriei. Arată că suma rămasă de achitat este de 6249,25 lei. Arată că împrumut contractat în 13 aprilie 2007 a fost reeșalonat printr-un act adițional încheiat la 20 aprilie 2010 pentru o perioadă de 84 luni. În baza actelor adiționale încheiate privind reeșalonarea creditelor nu au fost acordate împrumuturi în plus ci, s-a prelungit perioada de rambursare.
Apelantul D. I. C. solicită proba cu martori și expertiză de specialitate pentru a dovedi faptul că cele trei credite au fost contractate de reclamantă fără știrea sa, aceste sume au fiind folosite în interes propriu întrucât erau separați în fapt. Cel de-al doilea credit a fost contractat de soție pentru terminarea garajului părinților săi. De asemenea, creditul acordat de BRD a fost folosit pentru achiziționarea unei mașini de către fratele reclamantei. Arată că în perioada când au fost contractate creditele bancare era plecat din țară.
Totodată, solicită relații de la Serviciul de circulație în legătură cu numele proprietarului autoturismului_ întrucât a fost cumpărat de reclamantă și înmatriculat pe numele fratelui ei. De asemenea, solicită relații de la Serviciul stări civile din cadrul Primăriei mun. B. referitoare la data la care a avut loc încheiarea căsătoriei fratelui reclamantei, întrucât cheltuielile au fost suportate de reclamantă din banii împrumutați de la bancă.
Instanța pune în discuție probele cerute de apelant.
Avocat P. A. arată că se opune la aceste probe întrucât cauza se află într-un ciclu procesual avansat, nu au fost solicitate de instanța de fond și partea nu a timbrat cererea de apel.
Instanța respinge probele cerute de apelant prin nota de probe depusă la termenul de astăzi având în vedere limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță, așa încât instanța de control judiciar va analiza fondul în limitele stabilite.
Apărătorul apelantei depune la dosar copia contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 16 mai 2007 de achiziționare a garsonierei. Arată că reclamanta nu s-a putut prezenta la notar pentru a semna contractul întrucât lucra până la ora 18,00 și cu stupoare aceasta a aflat faptul că acest contract a fost încheiat pe numele părinților soțului său.
Instanța prezintă apelantului D. I. C. înscrisurile existente la filele 167 și 174 dosar fond.
Apelantul arată că semnătura care figurează la calitatea împrumutat nu îi aparține iar cea de pe certificatul de asigurare “pare să fie semnătura sa”.
De asemenea, arată că semnătura de pe înscrisurile aflate la fila 527 dosar fond nu-i aparține.
Din oficiu, instanța ia apelantului specimen de semnătura din poziția așezat și stând în picioare și comparatând semnăturile constată că acestea se aseamănă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului apelului.
Apelantul D. I. C. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Arată că în luna mai 2007 a plecat în Germania de unde a cumpărat mașina marca BMW. Ulterior, a achiziționat tot din Germania autoturismul Audi A4, an de fabricație 2004, ce a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea celor două autoturisme BMW și Dacia . A aflat de contractatele încheiate de reclamantă la BCR în urma promovării acțiunii de partaj și că banii au fost folosiți de reclamantă în interesul personal. De asemenea, nici de creditele de la BRD nu a știut iar renovările la apartament cu fost făcute înainte de căsătorie, după căsătorie neefectuându-se nici un fel de îmbunătățiri la imobil.
Avocat P. A. solicită respingerea apelului formulat de D. I. și admiterea apelului părții pe care o reprezintă, schimbarea sentinței în sensul evocat la termenul de judecată din 16.12.2014.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria B. la data de 07.06.2011 reclamanta Aițculesei O. (fostă D.) a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul D. I.-C. să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea în cote egale a bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei și rămase în totalitate în posesia pârâtului, să se constate că are un drept de creanță asupra îmbunătățirilor făcute la apartamentul proprietatea pârâtului în valoare de 7500 lei, reprezentând ½ din contravaloarea îmbunătățirilor, să fie obligat să-i plătească valoarea acestora, să se constate că are un drept de creanță asupra ratelor achitate în timpul căsătoriei la apartamentul proprietate personală a pârâtului în sumă de 12.227 lei, cu obligarea pârâtului la plata a ½ din contravaloarea ratelor, să fie obligat pârâtul să-i restituie combina frigorifică în două uși, marca Zanussi în valoare de 1000 lei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 2 sept.2007 s-a căsătorit cu pârâtul, iar la data de 8 oct.2009 prin sentința civilă nr. 4849 a Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, fiindu-i încredințat spre creștere și educare minorul rezultat din căsătorie.
A mai arătat reclamanta că a dobândit în timpul căsătoriei următoarele valori și bunuri mobile care sunt în posesia pârâtului: mobilă sufragerie cu o valoare de 1100 lei, compusă din: șifonier în două uși, modul din 2 dulapuri (unul sus și unul jos), plus spațiu pentru TV, modul cu ușă cu geam;colțar sufragerie, cu o valoare de 1500 lei;masă sufragerie de 12 persoane, cu o valoare de 350 lei; covor sufragerie - 300 lei;jaluzele la balconul de la sufragerie - 350 lei;mobilă dormitor cu o valoare de 1500 lei, compusă din 2 module cu câte două dulapuri (unul în partea de sus și unul din partea de jos), un modul suspendat în două uși, deasupra patului; pat dormitor – 500 lei (saltea relaxa + suport pat);carpete dormitor, 3 buc. – 300 lei;perdea dormitor – 250 lei;șifonier (din hol) – 650 lei, compus din 3 uși, din care una cu oglindă și 2 sertare;birou pentru calculator – 250 lei; carpete dormitor mic – două bucăți – 200 lei;perdea dormitor mic - 80 lei;covor hol – 250 lei;dulap hol baie – 270 lei; mobilă bucătărie – 1350 lei, compusă din: două module cu două uși + 4 sertare în partea de jos; două module în două uși + 1 modul într-o ușă suspendate pe perete;frigider marca Zanussi – 1000 lei;aragaz marca Zanussi – 500 lei;colțar bucătărie + masă – 640 lei; carpete bucătărie + hol baie (două) – 150 lei;perdea bucătărie - 60 lei;autoturism Audi A.4 – 12.000 euro (49.200 lei).
Totodată s-a susținut că au fost făcute îmbunătățiri la apartamentul proprietate personală a pârâtului, apreciindu-le la suma minimă de_ lei, după cum urmează: s-a dat jos tencuiala până la cărămidă; s-a executat o nouă tencuire;s-a aplicat glet și s-a văruit;s-a schimbat instalația electrică;s-a pus parchet în sufragerie și în cele două dormitoare;s-a pus gresie pe hol;s-au schimbat ușile din interior (trei); s-a schimbat ușa de la intrare (760 lei);s-a închis balconul de la sufragerie și s-a pus geam termopan;s-a pus centrală termică; s-a schimbat instalația sanitară în baie.
S-a mai menționat că la data de 21.04.2004 pârâtul și-a cumpărat un apartament compus din trei camere și dependințe situat în B., .. 5, . un credit ipotecar conform contractului autentificat sub nr. 1918 iar după încheierea căsătoriei pârâtul a achitat ratele din veniturile comune motiv pentru care apreciază că are un drept de creanță de ½.
Cât privește contribuția, reclamanta a solicitat a se constata că au avut contribuții egale, că au făcut credite bancare și că au locuit la părinții săi, care i-au susținut financiar pe toată perioada căsătoriei.
A mai susținut reclamanta, că după încheierea căsătoriei au locuit într-un apartament al nașilor și au început a face îmbunătățiri la apartamentul proprietatea pârâtului ce au adus un spor de valoare și că în primăvara anului 2007 s-au mutat în apartament.
Pârâtul D. I.-C. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f.86 ds.) prin care a precizat că nu au dobândit bunuri mobile și imobile în timpul căsătoriei, că toate bunurile le-a achiziționat înainte de căsătorie, mai puțin autoturismul pe care l-a cumpărat cu un credit bancar contractat împreună cu părinții săi și că apartamentul a fost renovat înainte de căsătorie.
A susținut pârâtul, că în timpul căsătoriei reclamanta a locuit în apartamentul său cel mult un an cumulat, deoarece aceasta imediat după căsătorie a refuzat să stea în apartamentul său dacă nu o trece în actele de proprietate ale apartamentului și au locuit cu chirie la nași 2 luni, după care a deschis prima acțiune de divorț în nov. 2006, iar ulterior în repetate rânduri s-a mutat la părinți tot datorită acestui fapt că nu o trece ca proprietară. Că în perioada căsătoriei a contractat 2 credite în valută în valoare totală de_ EUR iar ratele le-a plătit numai din veniturile sale și ale părinților, reclamanta refuzând să participe chiar la plata utilităților, motivând că nu este proprietară și nu figurează în contractele de credit, coplătitori la credit fiind părinții săi și cumnata de la frate și că apartamentul la data de 22.06.2006 era achitat complet nefiind grevat de sarcini.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat ca reclamanta să fie obligată la plata a 50 % din ratele care au fost achitate până în prezent și pentru toată perioada de rambursare a creditelor, deoarece creditele au fost contractate în timpul căsătoriei și banii au fost cheltuiți împreună.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională și completare la acțiune, reclamanta a arătat că își menține acțiunea și că solicită obligarea pârâtului de a-i plăti jumătate din sumele pe care le-a achitat în contul contractului de credit încheiat pentru refinanțare și ½ din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartament.
În completarea acțiunii, a solicitat a se constatata că masa de partajat este grevată de un pasiv constând în împrumuturile bancare făcute în timpul căsătoriei, respectiv: 14.501 lei datorate în baza contractului de credit nr._ din 30.04.2007, 4127 EUR în baza contractului de credit nr._ din 16 mai 2007, 4097 EUR în baza contractului de credit nr._ din 03.04.2007, să fie obligat pârâtul să-i plătească ½ din sumele restante în baza acestor contracte de la desfacerea căsătoriei oct.2009 și până la achitarea integrală a acestora, totodată solicită respingerea cererii reconvenționale, ca nefondată.
A arătat reclamanta că bunurile mobile au fost achiziționate în timpul căsătoriei, apartamentul a fost renovat din venituri comune în timpul căsătoriei și că pârâtul a contractat în anul 2004 un credit la Bancpost pentru achiziționarea apartamentului și cu o lună înainte de căsătorie a contractat fără știrea sa, deși se aflau în relații de concubinaj, un credit de 10.000 EUR de la B.C.R. cu care a achitat prețul apartamentului, rămânând să achite această sumă în timpul căsătoriei.
În anul 2007, tot în timpul căsătoriei, pârâtul a contractat un nou credit de la B.C.R. pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă asupra apartamentului în valoare de 39.000 EUR, prin care a refinanțat creditul contractat în 2006, achiziționând o garsonieră pe numele părinților cu o valoare de 20.000 EUR pe care a mobilat-o și utilat-o, pârâtul declarându-se necăsătorit, salariul pârâtului fiind afectat în totalitate pentru plata datoriilor la bănci neputând să mai participe la plata utilităților și nu este de acord să plătească 50 % din ratele care au fost achitate de pârât în contul creditelor sale pentru că aceste credite nu s-au făcut în scopul căsătoriei, ci în scopul îndestulării părinților săi, a rudelor și în scopul achitării datoriilor contractate înainte de căsătorie.
A mai susținut reclamanta că împrumuturile contractate de ea au avut ca destinație bunurile dobândite în comun, îmbunătățiri la apartamentul pârâtului și autoturism și că venitul său în casă a fost consistent fiind angajată la B.R.D. G-S.G. încasând și diverse prime respectiv: pentru căsătorie - 2000 lei, la nașterea copilului - 3000 lei, la 1 Decembrie în fiecare an - 1000 lei, de ziua copilului - 150 lei, de sărbătorile pascale - 150 lei, de C. - 150 lei, de 8 Martie 150 lei și că ar fi îndreptățită să solicite o cotă de 100 % dar nu are posibilitatea de a plăti taxa de timbru.
La termenul de judecată din 15.03.2012, pârâtul reclamant D. I.-C. a depus precizări la cererea reconvențională solicitând obligarea reclamantei să-i plătească suma de 9000 EUR, calculând 150 EUR lunar cu care trebuia să contribuie la cele două credite contractate în timpul căsătoriei de la data contractării aprilie și iulie 2007 până în luna martie 2012 și din luna aprilie 2012 până în anul 2033 să fie obligată reclamanta să-i plătească 150 EUR lunar, până la achitarea integrală a ratelor întrucât banii au fost cheltuiți împreună în timpul căsătoriei și tot împreună trebuie să plătească ratele.
A menționat, că a calculat această sumă prin scăderea sumei de_ EUR din suma totală de 39.933 EUR credit, bani cu care în 2007 a achiziționat un Audi A.4 cu 13.000 EUR, iar diferența de la 10.000 la 13.000 EUR, i-a avut din vânzarea unui alt autoturism cumpărat înainte de căsătorie pe care l-a vândut în anul 2007.
Mai mult, a arătat că Aițculesei O. după două luni de la căsătorie a introdus acțiune de divorț, nu a învestit nimic în căsătorie, nu a contribuit cu nimic, nici la rate și chiar la utilitățile zilnice motivând că nu este proprietară și nu dă nici un leu.
La termenul de judecată din 19.04.2012, pârâtul reclamant și-a completat cererea reconvențională, în sensul solicitării ca reclamanta-pârâtă să-i plătească suma de 6120 lei însemnând jumătate din valoarea ratelor ei achitate în timpul căsătoriei, întrucât a contribuit la plata acestora și că din creditele contractate de ea și-a cumpărat calculator cu monitor, biroul calculator, TV, robot de bucătărie, care le-a dus la domiciliul părinților, iar diferența de bani a dat-o părinților.
Reclamanta Aițculesei O. la termenul de judecată din 25 sept.2012 a formulat precizare la acțiune și o cerere prin care-și mărește câtimea obiectului acțiunii, în sensul de a se constata că imobilul garsonieră situat în municipiul B., ., ., județul B. în suprafață de 19,67 mp. a fost cumpărat de pârât în timpul căsătoriei pe numele părinților acestuia D. M. și D. V. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712 din 16 mai 2007 și face parte din masa partajabilă fiind bun comun dobândit în timpul căsătoriei.
A arătat reclamanta că familia pârâtului nu a avut niciodată posibilități financiare pentru a face o astfel de achiziție, iar cât privește certificatele de depozit din anii 2005-2006 depuse de pârât la dosarul cauzei, sunt bani proveniți din economiile lor de dinainte de căsătorie, cât timp au locuit la părinții săi.
Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 2403 din 05 martie 2013 a admis în parte acțiunea principală și a respins cererea față de intervenienții D. M. și D. V., ambii domiciliați în municipiul B., .. 68, ., județul B..
A respins cererea reconvențională.
A constatat că foștii soți D. O. și D. I. C. au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuții egale de ½ fiecare, următoarele bunuri:mobilă sufragerie cu o valoare de 1100 lei compusă din șifonier în două uși, modul din două dulapuri cu spațiu pentru TV. modul cu ușă și geam, colțar sufragerie – 1500 lei, masă sufragerie 12 persoane -350 lei, covor sufragerie 300 lei, jaluzele balcon - 350 lei, mobilă dormitor -1500 lei compus din 2 module cu câte 2 dulapuri, un modul suspendat în 2 uși deasupra patului, un pat dormitor-500 lei, 3 carpete dormitor 300 lei, perdea dormitor-250lei, un șifonier hol -650lei compus din 3 uși din care una cu oglindă și 2 sertare, un birou calculator-250lei, 2 carpete dormitor mic -200 lei, perdea dormitor mic-80 lei, un covor hol-250lei, 1 dulap hol baie 270 lei, mobilă bucătărie 1350 lei compusă din 2 module în două uși + 4 sertare în partea de jos, 2 module în 2 uși+1 modul într-o ușă suspendate, un frigider marca Zanussi, -1000 lei, un aragaz marca Zanussi-500 lei, colțar bucătărie +masă -640 lei, carpete bucătărie + hol baie (2) 150lei, perdea bucătărie -60 lei, bunuri cu o valoare totală de_ lei.
A lichidat comunitatea de bunuri și a atribuit părților în natură următoarele bunuri:
1.Reclamantei Aițculesei O. bunuri mobile în valoare totală de 4150 lei, respectiv: mobilă sufragerie cu o valoare totală de 1100 lei compusă din șifonier în două uși, modul din două dulapuri cu spațiu pentru TV. modul cu ușă și geam, un frigider marca Zanussi, -1000 lei, un aragaz marca Zanussi-500 lei, un șifonier hol -650 lei compus din 3 uși din care una cu oglindă și 2 sertare, un covor sufragerie 300 lei, un birou calculator -250lei, 1 masă sufragerie -350lei.
2. Pârâtului D. I.-C. bunuri mobile cu o valoare totală de 7400 lei, respectiv: un colțar sufragerie – 1500 lei, jaluzele balcon - 350 lei, mobilă dormitor -1500 lei compus din 2 module cu câte 2 dulapuri, un modul suspendat în 2 uși deasupra patului, un pat dormitor-500 lei, 2 carpete dormitor mic -200 lei, perdea dormitor mic-80 lei, un covor hol-250lei, 1 dulap hol baie 270 lei, mobilă bucătărie 1350 lei, colțar bucătărie+masă -640 lei, carpete bucătărie + hol baie (2) 150lei, perdea bucătărie -60 lei, 3 carpete dormitor 300 lei, perdea dormitor -250 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a obligat pârâtul să plătească suma de 1625 lei cu titlu de sultă.
A constatat comunitatea de bunuri grevată de un pasiv în sumă de 14 501 lei ce face obiectul contractului de credit nr._ din 30.04.2007 restant la BRD, un credit în sold de 4127 EUR ce face obiectul contractului de credit nr._ din 16 mai 2007 la BRD, un credit de 4097 EUR ce constituie obiectul contractului de credit nr._ din 13.04.2007 la BRD, credite ce urmează a fi achitate de reclamanta Aițculesei O. și un pasiv în sumă de_,88 EUR ce constituie obiectul contractului de credit nr.324 din 16.04.2007 la BCR ce urmează a fi achitat de pârâtul –reclamant D. I. C..
A constatat în favoarea reclamantei un drept de creanță în valoare de 6525 lei, reprezentând ½ din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul proprietatea pârâtului și un drept de creanță de 2850 EUR reprezentând ½ din prețul rezultat din vânzarea autoturismului AUDI A4 și a obligat pârâtul reclamant să-i plătească aceste sume.
A constatat că frigiderul marca Zanussi nu are regim de bun propriu .
A respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
A obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei – pârâte suma de 980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Părțile s-au căsătorit la data de 2 sept.2006 căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț din culpa exclusivă a pârâtului, prin sentința civilă nr. 4849 din 8 oct.2009 a Judecătoriei B. (f.30-35 ds.), iar minorul D. O. ns. la 9.04.2008 a fost încredințat mamei reclamante, spre creștere și educare.
Pârâtul D. I.-C. a intrat în căsătorie cu un apartament proprietate personală compus din 3 camere și dependințe în suprafață utilă de 53,78 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1918 din 21.04.2004.
Prețul cu care l-a cumpărat a fost de 10.000 EUR din care suma de 2500 EUR a fost achitată la data de 16.04.2004, iar suma de 7500 EUR s-a achitat în termen de 30 zile de la data semnării contractului și provine dintr-un credit ipotecar, încheiat de cumpărător cu S.C. B. Post S.A.
La data de 22.06.2006 apartamentul proprietate individuală a pârâtului D. I.-C. era achitat în totalitate, nefiind grevat de sarcini, așa cum rezultă din extrasul de C.F. emis de O.C.P.I. B. (f.62 ds.).
În această situație, nu se poate reține susținerea reclamantei Aițculesei O. că ar fi achitat rate la apartamentul pârâtului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză: A. A.-L. și B. M. – nașa de cununie a părților, rezultă că după căsătorie părțile au locuit într-un apartament al nașilor, pentru a renova apartamentul proprietatea pârâtului, iar lucrările de renovare au constat în văruit, pus gresie, faianță, au schimbat ușile interioare și de la intrare, au schimbat instalațiile, au montat parchet, au spart zidul dintre bucătărie și hol, au închis balconul cu termopan.
Valoarea lucrărilor de îmbunătățiri au fost apreciate de reclamantă la suma de 15.000 lei, sumă din care instanța a scăzut contravaloarea centralei termice și contravaloarea instalației de 1950 lei, întrucât pârâtul a dovedit prin factura fiscală nr._ din 31 aug.2006 și cu chit. nr._ din 18.07.2006 că aceste bunuri au fost dobândite înainte de căsătorie rămânând o valoare de_ lei la care reclamanta a contribuit în timpul căsătoriei.
S-a mai reținut că valorile bunurilor au fost corect indicate de reclamantă, nu au fost contestate de pârât, fiind negată de pârât în totalitate existența bunurilor comune și deși instanța a pus în discuția părților efectuarea unei expertize, acestea nu au fost de acord cu administrarea acestei probe.
Raportul de evaluare a apartamentului întocmit de B.C.R. la 16.04.2007 (f.235-238 ds.) evidențiază realitatea, finisajele și lucrările de îmbunătățiri efectuate în timpul căsătoriei, descris la gradul I de confort, iar planșele foto anexă (f.241 ds.) corespund cu cele depuse de reclamantă la dosar.
Prin facturile fiscale de la filele (283-288 ds.) reclamanta a dovedit că în perioada 19.02.2007 – 29.08.2008, părțile au cumpărat: mobilier bucătărie, jaluzele, living lotus, modul central turn mare cu ușă sus și jos, birou cu ușă soft Line, TV color.
Instanța a constatat că unele din aceste facturi sunt emise pe numele pârâtului D. I.-C. așa că susținerea acestuia că nu au dobândit bunuri în timpul căsătoriei rămâne fără relevanță.
Prin precizările de la fila 214 ds. pârâtul a recunoscut că reclamanta din creditele contractate în timpul căsătoriei și-a cumpărat calculator cu monitor, birou calculator, TV, robot de bucătărie, bunuri pe care susține că le-a dus la domiciliul părinților, dar nu a dovedit în nici un mod.
Deși reclamanta a solicitat a-i fi restituită combina frigorifică în două uși marca Zanussi, ca fiind bun propriu, în cauză nu au fost făcute dovezi în acest sens.
Prima instanță a mai constatat că în timpul căsătoriei cei doi soți au contractat mai multe împrumuturi bancare, care potrivit disp. art. 32 lit. a și c) din Codul Familiei se încadrează în datoriile comune ale soților, acestea reprezentând un interes al căsătoriei.
Astfel, instanța a constatat comunitatea de bunuri ca fiind grevată de un pasiv de 14.501 lei ce face obiectul contractului de credit nr._ din 30.04.2007 restant la B.R.D., un credit în sold de 4127 EUR ce face obiectul contractului de credit nr._ din 16 mai 2007 la B.R.D., un credit de 4097 EUR ce constituie obiectul contractului de credit nr._ din 13.04.2007 încheiat cu B.R.D., credite ce urmează a fi achitate de către reclamanta Aițculesei O., de asemenea un pasiv de_,89 EUR ce face obiectul contractului de credit nr. 324 din 16.04.2007 încheiat cu B.C.R. ce urmează a fi achitat de pârâtul D. I.-C..
La stabilirea modalității de repartizare a pasivului care grevează comunitatea de bunuri instanța a avut în vedere că deși pârâtul D. I. C. a intrat în căsătorie cu un credit de 10.000 EUR, acesta a avut și depozite în lei, de asemenea a vândut la data de 25.05.2007 cu suma de 7000 lei autoturismul Dacia care era bunul său propriu.
Mai mult, în condițiile în care sumele obținute din împrumuturi bancare au fost folosite pentru cheltuielile de căsătorie, fiecare dintre soți va prelua și va achita creditele contractate, nici unul din ei nefiind îndreptățit la suportarea ratelor achitate sau viitoare de către celălalt soț.
Instanța a constatat în favoarea reclamantei un drept de creanță în valoare de 6525 lei, reprezentând ½ din valoarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul proprietatea pârâtului, obligând pârâtul s-i plătească această sumă.
Totodată s-a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei un autoturism marca Audi A.4 pe care pârâtul l-a înstrăinat la data de 01.07.2009, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit (f.310 ds. vol.II), pentru care a încasat și folosit în exclusivitate prețul de 5700 EUR.
Cât privește cererea completatoare de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienții D. V. și D. M. prin care solicită constatarea ca fiind bun comun imobilul garsonieră în suprafață de 16,19 mp situat în municipiul B. ., ., județul B., instanța a respins-o, ca fiind neîntemeiată.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 712 din 16 mai 2007 la B.N.P. L. B. B. (f.145-147 ds. Vol.I) intervenienții au dobândit în proprietate prin cumpărare un apartament compus dintr-o cameră și dependințe cu o suprafață utilă de 16,19 mp și balconul cu o suprafață de 3,48 mp, situat în B., ., ., județul B. contra unui preț de 50.000 lei.
Din conținutul contractului rezultă că prețul a fost achitat integral de cumpărători la data semnării contractului și prin urmare atât timp cât acest contract nu a fost anulat, nu a fost înscris în fals, susținerea reclamantei că acest imobil ar fi bun comun și să fie adus la masa de împărțit, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, ambele părți au formulat apel, astfel cum a fost recalificat prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2014.
Reclamanta Aițculesei (D.) O. a criticat sentința ca fiind nelegală, solicitând excluderea din masa de partaj a creditului în sumă de 36.844 euro, conform contractului de credit nr. 324/16.04.2007, stabilirea pasivului comunității de bunuri ca fiind compus din 3 credite bancare, respectiv: un credit în sold de 14.501 lei (contractul nr._/30.04.2007 – B.R.D.), un credit în sold de 4.127 euro (contract nr._/16.05.2007 B.R.D.) și un credit în sold de 4.097 euro (contract nr._/13.04.2007 – B.R.D.), stabilirea unui drept de creanță în sumă de 6113 lei asupra imobilului pârâtului, reprezentând ½ din valoarea totală de 12.227 lei a ratelor plătite în timpul căsătoriei la creditul în sumă de 36.844 euro, contract credit nr. 324/16.04.2007 la B.C.R. și obligarea pârâtului la plata acestei sume, obligarea pârâtului la plata a jumătate din sumele restante pentru fiecare dintre cele 3 credite la B.R.D. (inclusiv dobânda) ; introducerea în masa de partaj ca fiind bun comun al părților, imobilul garsonieră situat în municipiul B., ., ., imobil cumpărat de pârât în timpul căsătoriei pe numele părinților acestuia D. C. M. și D. G. V., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 712/16.05.2007 la B.N.P. „L. B.”instanța urmând să constate că adevărații proprietari ai acestui imobil sunt foștii soți ; stabilirii autoturismului marca „Audi A4” ca făcând parte din masa partajabilă cu atribuirea acestui autoturism în lotul său, respectiv al reclamantei dimpreună cu imobilul garsonieră.
În motivare reclamanta arată că împrumutul în sumă de 36.844 euro, urmează a fi exclus din masă (pasivul comun) întrucât în anul 2004 pârâtul a cumpărat apartamentul proprietatea sa personală împrumutând parțial prețul apartamentului (7500 euro); ulterior o lună înaintea căsătoriei lor l-a refinanțat, împrumutând fără știrea ei, suma de 10.000 euro de la B.C.R., în scopul de a achita apartamentul; în primăvara anului 2007, în timpul căsătoriei l-a refinanțat și pe acesta împrumutând suma de 36.844 euro, din care a rămas cu o sumă trasă din credit de aproximativ 26.000 euro, și nu 36.844 euro cum a reținut instanța de fonda cărei destinație nu o cunoaște, ajungând să plătească în timpul căsătoriei, ratele unui împrumut contractat de pârât, în interes personal, în contul apartamentului acestuia, care, din punct de vedere juridic este bunul său propriu, iar ea nu are posibilitatea de a-l valorifica întrucât constituie gaj pentru creditul acordat.
Referitor la celelalte credite aflate în sold, reclamanta învederează că acestea au fost luate pentru satisfacerea nevoilor casnice, respectiv pentru îmbunătățirile aduse apartamentului părinților, achiziționarea de bunuri mobile, aflate în acest apartament și a autoturismului marca „Audi A4”. În plus, din banii rămași în urma împrumuturilor contractate, pârâtul a cumpărat pe numele părinților săi garsoniera din municipiul B..
Menționează reclamanta apelantă că în realitate înțelegerea lor a fost de a achiziționa un imobil împreună din banii împrumutați de-a lungul timpului, rămași după renovarea apartamentului, familia pârâtului neavând niciodată posibilități financiare pentru a face o astfel de achiziție, veniturile membrilor acesteia fiind modeste, prinții pârâtului fiind pensionari, iar cumnata acestuia înregistrează venituri mici din salariu, având și trei copii minori în întreținere iar soțul acesteia (fratele pârâtului) nu a avut loc de muncă, acesta locuind în perioada căsătoriei părților împreună cu părinții pârâtului. În continuare reclamanta detaliază istoricul financiar al familiei pârâtului.
Referitor la autoturismul marca „Audi A4” apelanta arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că acesta a fost înstrăinat, pârâtul înfățișând o situație nereală prin depunerea contractului de vânzare cumpărare pentru un autovehicul folosit din 01.07.2009. Acest act a fost încheiat cu verișoara pârâtului G. M., însă nu poate produce efecte juridice nefiind opozabil terților, întrucât nu a fost parcursă procedura de radiere/înmatriculare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și nici nu a fost înregistrat la serviciul Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei mun. B..
Potrivit planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorei Sochireac A. C., pârâtul folosește exclusiv autoturismul în litigiu, actul încheiat cu verișoara sa fiind unul fictiv.
Mai invocă apelanta referitor la acest ultim aspect că dreptul său de creanță în valoare de 2850 euro asupra autoturismului marca „Audi A4” a fost greșit stabilit de instanța de fond întrucât deși a indicat ca valoare pentru autoturism suma de 4000 euro, aceasta fiind raportată la anul 2013, în funcție de uzura mașinii și vechimea acesteia, instanța a stabilit valoarea de 5700 euro pentru anul 2009, astfel cum este înscris în contractul de vânzare cumpărare depus de pârât. Consideră apelanta că această valoare este derizorie pentru anul 2009 și nu trebuie luată în considerare, deoarece autoturismul a fost achiziționat cu suma de aproximativ 13.000 euro (plus 3000 euro taxa de înmatriculare) și era imposibil ca după doar doi ani valoarea acestuia să scadă cu 60 %.
Apelantul pârât D. I. C. în apelul declarat a arătat că nu au bunuri mobile sau imobile dobândite în timpul căsătoriei, toate bunurile mobile le-a achiziționat înainte de a se căsători cu reclamanta, iar autoturismul marca „Audi A4” l-a cumpăat cu bani din creditul bancar nr. 324/16.04.2007, contactat împreună cu părinții săi și din bani rezultați din vânzarea unui autoturism nou achiziționat de el la data de 14.11.2000, vândut la 25.05.2007 cu 7000 lei potrivit facturii depuse la dosar, astfel că reclamanta nu are nicio contribuție la achiziționarea acestui autoturism.
A mai arătat pârâtul că apartamentul proprietatea sa a fost renovat înainte de a se căsători cu reclamanta iar după căsătorie nu s-a efectuat nicio îmbunătățire, astfel cum invocă reclamanta. Practic reclamanta afirmă că a renovat apartamentul în primăvara anului 2007, însă la acel moment ei erau despărțiți în fapt, fiind în proces de divorț, astfel că nu aveau cum să participe cu ceva la renovarea apartamentului.
În continuare pârâtul arată istoricul creditelor contractate în timpul căsătoriei și modul de folosință a acestor împrumuturi.
Prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2013 instanța de apel a stabilit în sarcina părților obligația de a achita taxa judiciară de timbru, taxă judiciară de timbru pe care pârâtul apelant D. I. C. nu a achitat-o la termenul de judecată statornicit, astfel că prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2014, apelul declarat de pârât a fost anulat ca netimbrat.
Prin decizia civilă nr. 26 din 13 februarie 2014 Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul declarat de recurenta Aițculesei O. împotriva sentinței civile nr. 2403/05.03.2013 a Judecătoriei B., pe care a păstrat-o.
S-a reținut că părțile într-adevăr în timpul căsătoriei lor au contractat mai multe credite bancare, sumele împrumutate fiind folosite pentru nevoile căsătoriei, astfel că în mod legal și temeinic prima instanță le-a considerat ca fiind datorii comune ale soților, potrivit art. 32 lit. a și c din Codul familiei, reclamanta nefăcând dovada contrarie prin administrarea de probe concludente, care să dovedească care a fost destinația creditului contestat, respectiv al celui în sumă de 36.410,89 EUR, ce face obiectul contractului nr. 324/16.04.2007, încheiat cu B.C.R. pentru a fi exclus de la masa de partajat (pasiv).
Referitor la autoturismul marca „Audi A4”, prima instanță ar fi reținut corect că a fost înstrăinat de pârât la data de 01.07.2009 potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit, la data înstrăinării acestuia pârâtul încasând suma de 5700 euro, aceasta fiind și suma corectă în raport de care trebuie stabilit dreptul de creanță al reclamantei întrucât nu se poate pune în sarcina pârâtului obligația de a achita dreptul de creanță la o sumă stabilită aleatoriu de reclamantă, fără un suport probator.
S-a considerat că nici critica referitoare la imobilul garsonieră achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 712 din 16 mai 2007 la B.N.P. „L. B. ”B. de către intervenienții D. M. și D. V., nu poate fi primită de instanța de apel, întrucât acest contract de vânzare cumpărare este valabil încheiat, fiind în ființă și confirmă realitatea celor consemnate, reclamanta prin probatoriul administrat nu a înlăturat prezumția de legalitate a acestui act. Totodată, nu a probat susținerile sale referitoare la raportul juridic dintre pârât și părinții săi privind această tranzacție.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin Decizia 429 din 22.10.2014 prin care s-a dispus trimiterea apelului spre rejudecare. Iar recursul pârâtului a fost anulat ca netimbrat.
Instanța de recurs a reținut că reclamanta a investit instanța de apel cu cercetarea a 6 motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței primei instanțe, privind: neincluderea în masa bunurilor de împărțit a autoturismului marca „Audi A4”; greșita apreciere a probelor administrate la fond cu privire la înstrăinarea de către pârât a autoturismului; greșita apreciere a probelor în ce privește valoarea autoturismului; neanalizarea probelor administrate la solicitarea sa în privința stabilirii naturii juridice de bun comun a imobilului garsonieră, din municipiul B., ., scara A, etaj 2; greșita stabilire a pasivului provenind din contractul de credit nr. 324/16.04.2007 – BRD, sub aspectul punerii acestuia în sarcina sa, sub aspectul cuantumului acestuia, a probelor administrate și a lipsei unei cereri de investire a instanței în acest sens; nemotivarea respingerii celorlalte capete de cerere privind stabilirea unui drept de creanță de 6.113 lei asupra imobilului proprietatea pârâtului, reprezentând ½ din valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului la plata acestei sume, precum și obligarea pârâtului la plata a ½ din sumele restante pentru fiecare din cele 3 credite la BRD, calculate de la data desfacerii căsătoriei - octombrie 2009 și până la achitarea integrală a acestora.
Respingând apelul ca nefondat, Tribunalul prin decizia atacată a reținut că, din analiza probatoriului administrat de instanța de fond, rezultă că părțile au contractat în timpul căsătoriei mai multe credite bancare, sumele împrumutate fiind folosite pentru nevoile căsătoriei, reclamanta nefăcând dovada contrarie prin administrarea de probe concludente privind destinația creditului contractat, pentru a putea fi exclus de la partaj; că prima instanță a reținut corect că autoturismul a fost înstrăinat de pârât, pentru suma de 5700 euro, aceasta fiind suma corectă în raport de care trebuie stabilit dreptul de creanță al reclamantei, suma pretinsă de aceasta fiind stabilită aleatoriu, fără suport probator; că reclamanta, prin probatoriul administrat, nu a înlăturat prezumția de legalitate a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului garsonieră, care este valabil încheiat, fiind în ființă și confirmă realitatea celor consemnate.
Cum lesne se poate observa, instanța de apel a grupat criticile formulate de reclamantă pe categorii de bunuri – sume de bani din credite bancare, autoturism și garsonieră – și le-a răspuns prin considerente succinte, care nu reflectă o analiză a tuturor aspectelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de parte, prin prisma probatoriului administrat .
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În lipsa considerentelor care să reflecte o astfel de analiză nu poate fi exercitat controlul judiciar în calea de atac a recursului, control ce privește legalitatea hotărârii atacate, pentru motive ce pot fi încadrate în situațiile prevăzute de disp. art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ., iar nu stabilirea situației de fapt din speță, pe baza probelor administrate.
În rejudecarea apelului, intimatul a depus în scris apărări cu privire la destinația creditelor contractate de reclamantă susținând că în realitate ar fi fost folosite în integralitate în interesul părinților și al fratelui reclamantei, invocând în acest sens anumite împrejurări concrete.
Însă, conform art. 292 Cod procedură civilă: „Părțile (deci inclusiv intimatul n.r) nu se vor putea folosi în fața instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare”.
Or, în speță, pârâtul intimat nu a invocat aceste motive (apărări) și nici dovezile aferente nici la prima instanță și nici în apelul său care, de altfel, a și fost anulat ca netimbrat.
Mai mult, noutatea apărărilor și dovezilor respective este menționată chiar de către pârâtul intimat în înscrisul respectiv: „Acum am studiat și eu în cele din urmă grămada de hârtii trimise de avocata reclamantei care până la această fază nici nu le-am citit”(f.2).
De asemenea, pârâtul intimat a invocat că în realitate toate lucrările de revocare și amenajare a apartamentului său ar fi fost efectuate înainte de căsătorie, astfel încât sporul de valoare nu ar constitui bun comun, solicitând pentru dovedirea acestei situații încuviințarea unei expertize și proba testimonială.
Tribunalul constată însă, că acestea reprezintă de fapt critici ale sentinței, respectiv ale soluției date cu privire la regimul juridic al îmbunătățirilor la apartament, neavând natura unor apărări la apelul reclamantei. Or, apelul pârâtului a fost anulat prin Încheierea din 9 ianuarie 2014 încheiere care în recurs nu a fost casată așa încât aceasta a rămas irevocabilă. Prin urmare, acest apel nu mai poate constitui deci, obiect al rejudecării.
Oricum, motivele și apărările sunt noi și deci inadmisibile în apel în raport cu dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă.
Apelul reclamantei este fondat doar pentru o parte dintre motivele invocate.
În privința autoturismului Audi, instanța constată că acesta a avut într-adevăr, regimul juridic de bun comun fiind dobândit în timpul căsătoriei, însă din contractul de vânzare – cumpărare de la fila 310 vol II Judecătorie, rezultă fără putință de tăgadă că acesta a fost înstrăinat la 1.07.2009, deci înainte de cererea de partaj.
Așadar, chiar dacă nu ar fi fost emis un nou certificat de înmatriculare în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 4 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, oricum dreptul de proprietate asupra autovehiculului respectiv a fost transmis cumpărătorului, neîndeplinirea obligației administrative de înregistrare a acestei operațiuni putând să atragă, eventual, aplicarea dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 4 din ordonanță, referitoare la sancțiunea contravențională.
Într-adevăr, martora Sochireac A. C. a declarat (f. 58 vol III judecătorie) că „autoturismul este în posesia pârâtului și chiar și alaltăieri l-am văzut în fața blocului”. Cu toate acestea, depoziția respectivă nu este în măsură să înlăture valoarea probantă a contractului de vânzare – cumpărare întrucât martora nu locuiește în același . nici nu a vizat o perioadă continuă, îndelungată de timp, ci a făcut referire doar la o anumită dată. Iar faptul că autoturismul s-a aflat într-o zi la domiciliul pârâtului, poate fi justificat de legătura de rudenie a acestuia cu cumpărătoarea, fiind verișori așa cum a susținut chiar reclamanta.
Prin urmare, motivele de apel 1-3 vizând autoturismul Audi sunt nefondate, în mod corect judecătoria reținând că acesta nu mai poate fi inclus în masa de partaj, reclamanta având doar un drept de creanță de jumătate din prețul obținut de pârât întrucât acesta reprezintă valoarea de înlocuire a bunului iar contractul de vânzare nu a fost anulat.
În privința criticilor vizând regimul juridic de bun comun al garsonierei, instanța de apel va reține de asemenea, că sunt nefondate.
Este de observat în primul rând, că această garsonieră nu a fost cumpărată de către pârât, ci de către părinții acestuia, D. C. M. și V. așa cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat la 16 mai 2007 depus la dosar.
În al doilea rând, deși creditul de_,88 euro a fost contractat pe timpul căsătoriei părților, cu toate acestea îi are ca titulari doar pe pârât și rudele acestuia, nu și pe reclamantă.
În plus, a fost acordat pentru „nevoi personale”, cu banii respectivi cumpărându-se garsoniera părinților pârâtului și nu un bun comun.
De altfel, garsoniera a fost achiziționată în aceeași zi în care s-a luat împrumutul.
În concluzie, în mod corect imobilul respectiv nu trebuia inclus în masa bunurilor comune.
În strânsă legătură cu acest al patrulea motiv de apel, instanța îl va admite însă pe următorul, vizând greșita stabilire a pasivului provenind din contractul de credit 324/16.04.2007 BRD.
Conform art. 32 lit. (b) și (c) din Codul Familiei în vigoare la data căsătoriei: „Sotii rãspund cu bunurile comune pentru: (...)
b) obligatiile ce au contractat împreunã;
c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale cãsniciei”.
Prin urmare, garsoniera neconstituind un bun comun al părților, rezultă că nici contractul bancar încheiat pentru procurarea sa nu grevează comunitatea de bunuri, așa încât obligația de plată a sumei ce constituie obiectul contractului de credit 324/2007 la BCR reprezintă o datorie proprie a pârâtului și nu o datorie comună.
Rezultă deci, că în mod eronat creditul respectiv a fost inclus în pasivul comunității de bunuri.
Al șaselea motiv de apel – așa cum a fost structurat de către instanța de recurs – cuprinde în realitate critici vizând mai multe aspecte.
În privința dreptului de creanță de 6113 lei pretins de reclamantă asupra „imobilului proprietatea pârâtului”, creanță reprezentând ½ din valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei, instanța constată că pârâtul și-a achiziționat apartamentul înainte de căsătorie, la 21.04.2004 (f. 148 Vol I) cu suma de 10.000 euro din care a plătit la acea dată 2500 euro, rămânând un rest de 7500 euro ce au fost virați vânzătorilor dintr-un credit ipotecar acordat acestuia de B. POST SA așa cum se menționează expres în contractul de vânzare - cumpărare.
Or, pe de o parte, din extrasul de carte funciară (f. 62 dosar) rezultă că acest apartament era achitat în totalitate la 22.06.2006, înainte de căsătorie, nefiind grevat de sarcini. Oricum, reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi cu privire la suma concretă a ratelor care ar fi fost achitate de către pârât în timpul căsătoriei pentru acel credit. Iar pe de altă parte, este de observat că ulterior achiziționării apartamentului, pârâtul a avut lichidități importante, pe care le-a depus la BCR – dovadă fiind convențiile de depozit de la filele 250 – 265 dosar Vol. I fond, ceea ce denotă faptul că achitarea prețului s-a realizat din veniturile acestuia de dinaintea căsătoriei.
De asemenea, reclamanta a criticat sentința sub aspectul componenței pasivului și al modalității de atribuire a acestuia, solicitând și obligarea pârâtului la suportarea acestuia în proporție de 50%.
Tribunalul reține că în timpul căsătoriei (2.09.2006 – 12.10.2009) au fost contractate cinci credite bancare dintre care două de către reclamantă la BRD (4900 euro la 13.04.2007 și 16.691 lei la 30.04.2007), două de către pârât la BCR (36.844 euro la 16.04.2007 și 3089 la 16.07.2007) și unul de către amândoi la BRD 4900 euro la 16.05.2007.
Așa cum s-a stabilit mai sus, contractul de 36.844 euro a fost încheiat de către pârât în nume propriu pentru cumpărarea garsonierei părinților săi, astfel încât nu grevează comunitatea de bunuri a soților, neintrând în pasiv.
În schimb, celelalte contracte chiar dacă au fost încheiate doar de către unul dintre foștii soți, trebuiau incluse în totalitate în pasivul comunității deoarece creditele acordate au fost folosite în comun, pentru achiziționarea de bunuri comune și renovarea și amenajarea apartamentului pârâtului (sporul de valoare al apartamentului constituind bun comun – așa cum a reținut și prima instanță - iar soluția respectivă nu a fost atacată prin apel de către reclamantă).
Faptul că aceste credite au fost utilizate pentru îmbunătățirea apartamentului rezultă fără echivoc din depozițiile martorilor B. M. (nașa de cununie a părților) și A. A. L. (f. 285, 272 dosar) care au arătat în mod clar că renovările au fost făcute după căsătorie: înlocuirea ușilor, geamurilor, parchetului, spart ziduri, văruit, montarea centralei termice și că s-a cumpărat un autoturism BMV care a fost ulterior vândut achiziționându-se un altul, Audi A4.
Deși în timpul căsătoriei a fost contractat de către pârât și creditul de 3089 euro de la BCR (16.07.2007), cu toate acestea nu va fi inclus în pasivul comunității întrucât prin motivele de apel reclamanta a solicitat în mod expres doar includerea celor trei credite de la BRD (două încheiate de ea și unul de amândoi), iar a proceda contrar ar însemna să se acorde mai mult decât s-a cerut.
Pentru stabilirea cuantumului exact al pasivului, instanța va avea în vedere adresa 281/0700/19.01.2015 a BRD Iași prin care s-a comunicat că din creditul de 16.691 lei încheiat la 30.04.2007 a rămas de achitat la 20.01.2015 suma de 6249,25 lei, iar celelalte două (de câte 4900 euro din 13.04.2007 și din 16.05.2007) au fost consolidate și reeșalonate la 28.03.2011, rezultând un singur credit din care a rămas de achitat la 20.01.2015 suma de 7775 euro.
Prin urmare, pasivul ce grevează comunitatea de bunuri este determinat de restanțele celor trei credite (rămase doar două după consolidare), calculate începând cu 2.01.2015 (data pronunțării deciziei de apel), acestea fiind așa cum s-a arătat mai sus, de 6249,25 lei + 7775 euro.
Întrucât creditele respective sunt pe numele reclamantei, instanța de apel va stabili în sarcina acesteia obligația de a achita în continuare ratele rămase, urmând ca pârâtul să-i plătească ½ din totalul restanțelor, respectiv 3124,62 lei (1/2 din 6249,25 lei) și 3887,5 euro (1/2 din 7775 euro).
Totodată, instanța constată că potrivit adresei BRD susmenționate, de la data la care hotărârea de divorț a rămas definitivă (octombrie 2009), reclamanta a achitat până la zi, singură, ratele aferente celor trei credite (două după consolidare) astfel încât – constituind în realitate credite comune prin destinația acestora la care s-a făcut referire pe larg mai sus, rezultă că pârâtul este obligat la plata cu titlu de creanță a ½ din valoarea totală a plăților efectuate în această perioadă.
Iar acestea sunt de 16.221,60 lei (creditul din 30.04.2007) și de 4293,85 euro (creditul reunit).
În concluzie, în total reclamanta are față de pârât un drept de creanță de_,425 lei compus din 8110,8 lei (1/2 din 16.221,60 lei) plus 3124,62 lei, și de 6034,425 euro compus din 2146,92 euro (1/2 din 4293,85 euro) plus 3887,5 euro.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul reclamantei schimbând în parte sentința în sensul menționat în cele ce preced, păstrând restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâtul intimat va fi obligat să plătească reclamantei apelante suma de 2072 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din căile de atac având în vedere taxele de timbru de 81 lei (f. 64) și 655 lei (f.56) din apel, de 736 lei din recurs (f. 51 recurs) și onorariul pentru avocat 600 lei (f. 81 apel).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Aițculesei O., din B., împotriva sentinței civile nr.2403 din data de 05.03.2013 a Judecătoriei B..
Schimbă ,în parte ,sentința civilă nr. 2403 din data de 05.03.2013 a Judecătoriei B. în sensul că:
Constată că obligația de plată a sumei de_,88 EUR (credit inițial) ce constituie obiectul contractului de credit nr.324 din 16.04.2007 la BCR este datorie proprie a pârâtului,în loc de datorie comună a părților.
Constată comunitatea de bunuri grevată de un pasiv în sumă de
-6249.25 lei ce reprezintă restanța la 20.01.2015 a creditului obținut prin contractul bancar nr._ din 30.04.2007 la BRD.
- 7775 EUR ce reprezintă restanța la 20.01.2015 a creditelor obținute prin contractele bancare la BRD nr._ din 30.04.2007 la BRD și nr._ din 16 mai 2007 ,așa cum au fost reunite și reeșalonate prin contractul_ din 31.01.2014, sume ce urmează a fi achitate de reclamanta Aițculesei O. .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sumele de_ ,425 lei și 6034 ,425 EUR cu titlu de creanță în urma achitării de către reclamantă începând cu 01.10.2009 a creditelor bancare în baza contractelor nr._ din 30.04.2007, nr._ din 30.04.2007 și nr._ din 16 mai 2007 ,așa cum au fost reunite și reeșalonate prin contractul_ din 31.01.2014 .
Păstrează restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei, respectiv:
- modalitatea de lichidare a comunității de bunuri ,de atribuirea bunurilor mobile și de obligare a pârâtului la plata sultei de 1625 lei pentru egalizarea loturilor ;
- constatarea în favoarea reclamantei a unui drept de creanță în valoare de 6525 lei, reprezentând 1 din contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul proprietatea pârâtului și obligarea pârâtului reclamant la plata acestei sume;
- constatarea unui drept de creanță de 2850 EUR reprezentând 1 din prețul rezultat din vânzarea autoturismului AUDI A4 și obligarea pârâtului reclamant la plata acestei sume;-
- obligarea pârâtului la plata sumei de 980 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din prima instanță .
Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei – pârâte suma de 2072 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din căile de atac .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. I. L. L. U. D.
Red. L.L./5.03.2015
Jud. I. M.
Dact. D.U.
Ex. 5/ 6.03.2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul BOTOŞANI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 33/2015. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
