Contestaţie la executare. Decizia nr. 234/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 4774/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 234
Ședința publică de la 05.04.2013
Completul compus din:
Președinte – R. V.
Judecător - A.-M. Cășaru
Judecător – M. L.
Grefier - V. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-contestatoare I. C. M., domiciliată în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 5255/18.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarele conexate nr._ și nr._, în contradictoriu cu intimații D. A. și D. I., ambii domiciliați în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2013, 01.04.2013 iar ulterior la data de 05.04.2013 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 5255/18.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins ca nefondate acțiunile conexe având ca obiect contestație la executare formulate de contestatoarea I. C. M. în contradictoriu cu intimații D. A. și D. I. și a obligat contestatoarea la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 02.04.2012 sub nr._ contestatoarea I. C. M. a formulat, in contradictoriu cu intimații D. A. si D. I., contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. 117/2012 al B. P. G., solicitând anularea actelor de executare efectuate și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Instanța a mai reținut că în motivarea cererii contestatoarea a arătat că la data de 07.02.2012 a fost somată de B. P. A. M. să-și execute obligațiile ce-i revin potrivit sentinței civile nr.3254/26.05.2010 si deciziei civile nr.204/25.11.2010 față de intimati. Sesizând unele erori, a formulat contestație la executare silită ce a făcut obiectul dosarului nr._, iar la data de 23.02.2012, in dosarul nr._ s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite. n dosar nr._, la primul termen de judecată, din dosarul depus in instanță de executorul judecătoresc, rezulta că executarea silită încetase prin renuntare din partea creditorului. În aceste condiții, de bună credință fiind si pentru a preîntâmpina orice alt litigiu, la data de 21.03.2012 a consemnat la CEC suma de 6307 lei reprezentând cheltuieli de judecată stabilite prin cele 2 hotărâri judecătorești, precum si contravaloarea lucrărilor așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză efectuat in cauză. A arătat că executarea acestor lucrări nu o poate efectua fără ca intimații să-i permită accesul în curtea imobilului si eliberarea incăperilor ce vor fi afectate de lucrări, intimații nearătându-se niciodată dispuși să permită efectuarea lucrărilor. A mai arătat că la data de 29.03.2012 a primit notificare de la B. P. G. pentru ca la data de 30.03.2012 să asigure accesul in curtea imobilului. In aceeasi zi a comunicat prin mail executorului judecătoresc că și-a indeplinit benevol obligația si că nu cunoaște obiectul dosarului de executare. Anterior nu a primit nici o somatie. A doua zi, executorul s-a prezentat, insă a refuzat să incheie un proces verbal, deși tatăl contestatoarei a prezentat dovada achitării obligației. Cu toate acestea, in după amiaza aceleasi zile, a găsit lipit pe poarta imobilului un proces verbal din care reiesea că tatăl contestatoarei a refuzat să semneze procesul verbal, că executorul a pătruns in imobilul de la nr. 394 si a constatat că lucrările nu fuseseră efectuate. Solicită să se constate că a executat benevol obligațiile mentionate in titlurile executorii, că executarea silită a B. P. este fără obiect și să se anuleze toate formele de executare silită efectuate in dosar nr. 117/2012 al B. P. G..
În drept, a invocat dispozițiile art. 387, 399 si urm. Cod procedură civilă, art. 1517 si 1524 Cod civil.
Intimatii D. A. si D. I. au depus întâmpinare în care au solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, arătând în esență că suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecata din cheltuieli de executare nu a fost achitat de către debitoare. Debitoarea a consemnat la CEC suma de 6307 lei, dar nu la dispozitia creditorilor, iar această sumă, așa cum explică contestatoarea in acțiune, reprezintă cheltuieli de judecata si contravaloarea lucrări de reparatii, or titlul executoriu nu dispune o obligație alternativă, ci doar una de a face, fiind indicate lucrările ce trebuie efectuate. De asemenea, nu este adevărat că nu au permis accesul la frontul de lucru, iar lucrările, cu exceptia zugrăvelilor si a celorlalte finisaje, sunt lucrări care se efectuează în exterior si in curtea contestatoarei, dar la peretele din spate al imobilului intimatilor. Deși au acordat termen de 10 zile contestatoarei, au trecut 40 zile de la data somației si deși starea vremii a permis, aceasta nu a efectuat lucrările.
La întâmpinarea intimaților, contestatoarea a depus precizări scrise, iar la data de 30 .05.2012 intimatii au depus note scrise.
La termenul de judecata din 11.06.2012 contestatoarea a renuntat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanța luând act de această renunțare.
Din dispoziția instanței, a fost atașat dosarul de executare silită nr. 117/2012 al B. P. G..
Instanța de fond a mai avut în vedere că prin cererea inregistrată la data de 24.05.2012 sub nr._, contestatoarea I. C. M. a formulat in contradictoriu cu intimatii D. A. si D. I., contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. 117/2012 al B. P. G., solicitând anularea formelor de executare, radierea somatiei imobiliare din data de 08.05.2012, lămurirea titlului executoriu, restituirea taxei de timbru și cheltuieli de judecată. A solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea acestei contestații.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin sentința civila nr. 3254/2010, irevocabilă prin decizia civilă nr. 204/2012, a fost obligată să efectueze lucrări in valoare de 3007 lei la imobilul creditorilor, precum si cheltuieli de judecata in valoare de 3300 lei. Intimatii creditori au inceput executarea silită în dosarul nr. 38/2012 al B. P. A. M., iar la data de 21.03.2012 a consemnat benevol la dispozitia creditorilor suma de 6307 lei, consemnând in registrul de valori al Judecătoriei B.. După aceasta a înștiințat creditorii, care la data de 02.04.2012 au solicitata instanței eliberarea sumei, aceasta fiind admisă de instanță in dosarul nr._/196/2008. Cu toate acestea, creditorii pornesc o nouă executare, la B. P. G., care la data de 30.03.2012 întocmește procesul verbal nr. 117 deși obligația de plată era executată, inclusiv cheltuielile de executare în sumă de 2984,10 lei. De asemenea, deși a încunoștințat executorul judecătoresc că obligația este executata integral, la data de 08.05.2012 intocmește somația imobiliară. Solicită să se constate că și-a executat obligația integral, inclusiv obligația de a face și lămurirea titlului prin a se constata că obligația de a face, in valoare de 3007 lei, a fost executata prin remiterea sumei si solicitarea ei de către creditori, obligația putând fi executata si in bani. De asemenea, cheltuielile de executare sunt disproporționat de mari fiind nelegale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 399, 400 și 403 Cod procedură civilă
Intimatii D. A. si D. I. nu au depus intâmpinare.
La termenul din data de 09.07.2012 instanța dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Instanța a mai reținut că in dosarul nr._, prin încheierea din data de 31.05.2012, a dispus suspendarea provizorie a executării silite in dosarul nr. 117/2012 al B. P. până la solutionarea cererii de suspendare in dosarul nr._ .
După conexarea cauzelor, la termenul din 09.07.2012, instanța a pus in discutia părților si a respins capatul de cerere privind suspendarea executării silite din dosarul nr. 117/2012 al B. P. G. pâna la soluționarea contestației.
Cu privire la obiectul cauzei, după rămânerea in pronunțare, părțile au depus concluzii scrise, avute in vedere la pronunțarea solutiei.
La dosarele conexate s-au atasat dosarele_ ,_ ,_ si_ toate ale Judecătoriei B..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3254/26.05.2010, pronunțată în dosarul civil nr._/196/2008 al Judecătoriei B., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D. I., D. A. în contradictoriu cu pârâta I. C., fiind respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea că modul în care a realizat pârâta lucrarea de construcții imobiliare și intervențiile la instalația de apă și agent termic la imobilul proprietate și a determinat degradarea construcției proprietatea reclamanților și modificarea instalațiilor și agent termic. A fost obligată pârâta I. să procedeze la efectuarea reparațiilor/consolidărilor la imobilul proprietatea reclamanților D., situat în B., ., jud. B., astfel cum acestea au fost precizate în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză efectuat de G. A.-M. (răspunsul la obiectivul nr. 5): decopertarea tencuielilor existente; injectarea fisurilor cu rășină epoxidică; refacerea tencuielilor prin dispunerea unor fâșii de plasă tip B. O4 cu ochiuri de 10x10 pe elementele fisurate și refacerea tencuielilor cu mortar M100T; refacerea zugrăvelilor și a celorlalte finisaje existente; eliminarea stării de umiditate, măsura fiind corespunzătoare numai în condițiile în care sursa de umiditate este eliminată și se fac verificări din partea ambelor părți; reașezarea sistemului de protecție al peretelui ax 1 cu țiglă (sistem care a fost parțial dezafectat). A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la executarea de lucrări la instalația de apă și agent termic. De asemenea a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul formulat de I. C. M. a fost respins prin decizia nr. 204/25.11.2010 a Tribunalului B., de asemenea si recursul de către Curtea de Apel G.. Prin decizia Tribunalului B., I. C. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei către intimati.
Prin incheierea din data de 16.01.2012 Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 3254/26.10.2010 si a deciziei nr. 204/2010, formându-se dosarul de executare silită nr. 38/2012 la B. P. A. M..
La data de 25.01.2012 in acest dosar de executare se emite somația de plată pentru 3300 lei reprezentând cheltuieli de judecata si 781,20 lei cheltuieli de executare, somatia fiind comunicata contestatoarei la data de 06.02.2012.
În acest dosar de executare silită, la data de 24.02.2012, se intocmește proces verbal de incetare a executării silite, urmare cererii creditorilor care au solicitat incetarea executării si remiterea titlului. Cererea creditorilor de incetare a executării silite a fost motivata pe lipsa de diligente a executorului in efectuarea procedurii de executare silita.
Având în vedere renunțarea creditorilor la executare, instanța de fond a apreciat că, în baza art. 3715 lit. c Cod procedură civilă, executarea silită ce a făcut obiectul dosarului nr. 38/2012 al B. P. A. M. a încetat, iar în cadrul termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită creditorii sunt în drept să pornească o nouă executare silită a titlului respectiv.
Instanta a mai reținut că prin incheierea din data de 12.03.2012 Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 3254/26.10.2010 si a deciziei nr. 204/2010, formându-se dosarul de executare silită nr. 117/2012 la B. P. G..
La data de 19.03.2012 in acest dosar de executare se emite somația ca in termen de 10 zile debitoarea să execute lucrările de reparatie si consolidare prevăzute in titlu (indicate in detaliu conform titlu) si să plătească suma de 6284,10 lei reprezentând cheltuieli de judecata si cheltuieli de executare, somatia fiind comunicata contestatoarei la data de 19.03.2012. La data de 29.03.2012 contestatoarea debitoare este notificată de executor pentru data de 30.03.2012 in vederea asigurării accesului în imobil pentru verificarea efectuării lucrărilor stabilite prin titlu. La data de 30.03.2012 se încheie proces verbal constatator de către executor privind neefectuarea acestor lucrări.
Tot la data de 29.03.2012, debitoarea comunică executorului judecătoresc că a executat benevol încă din data de 21.03.2012 obligatia decurgând din titlu, in sensul că a consemnat suma de 6003 lei reprezentând 3007 lei cheltuieli obligația de a face si 3300 lei cheltuieli de judecată la CEC, cu recipisa nr._/21.03.2012, la dispoziția creditorilor D. A. si I., recipisă depusă la registrul de valori al Judecătoriei B..
La data de 12.04.2012 se instituie poprire pe conturile de disponibil ale debitoarei. La data de 08.05.2012 se intocmește proces verbal de situație privind imobilul situat in mun. B., ., se emite somația imobiliară de plată, aceasta fiind inscrisă în cartea funciară a imobilului, conform încheierii nr._ din data de 09.05.2012 a Biroului de Carte Funciară B..
La data de 02.04.2012, în dosar nr._/196/2008, creditorii depun cerere scrisă prin care solicită eliberarea recipisei cu care debitoarea a consemnat suma de 6307 lei, cererea fiind admisă prin încheierea din data de 10.05.2012. Împotriva acestei încheieri, creditorii au formulat recurs, fiind pe rolul Tribunalului B..
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată ținând seama că, referitor la lămurirea titlului executoriu, contestatoarea a precizat in acțiunea înregistrată sub nr._ că obligația este executată integral, inclusiv obligatia de a face si solicită a se constata că această obligație de a face are valoarea de 3007 lei, a fost executată prin remiterea sumei, că obligația poate fi executată si în bani, dată fiind starea permanent conflictuală dintre părți, nefiind posibil să intre in imobilul creditorilor ca să îl repare.
Analizând dispozitivul titlului executoriu, respectiv sentința nr. 3254/26.10.2010, instanța a constatat că în sarcina debitoarei contestatoare s-a stabilit indeplinirea unei obligații de a face, respectiv efectuarea unor lucrări de reparații, enumerate strict in dispozitiv, în favoarea creditorilor. Faptul că expertiza tehnică efectuată in cauză a stabilit, la momentul efectuării raportului, valoarea acestor lucrări, este irelevant prin prisma modului de pronunțare a hotărârii. Din acest punct de vedere, instanța a apreciat că este mai presus de orice dubiu că obligația de a face nu este alternativă cu o obligatie de plată a sumei reprezentând contravaloarea respectivelor lucrări. A considera altfel, așa cum greșit susține contestatoarea, înseamnă a combate titlul executoriu, a-l nesocoti, aspecte ce de asemenea pot atrage răspunderea celui care o face.
Față de aceste motive, instanța de fond a apreciat că susținerile contestatoarei privind lămurirea titlului sunt neîntemeiate, fiind practic apărări care vizează fondul și chiar o incercare de nesocotire a titlul solicitat a fi executat silit.
Cu privire la executarea silită si actele efectuate, prin prisma motivelor de nulitate care ar putea fi invocate din oficiu, instanța a apreciat că actele de executare emise se conformează dispozițiilor Cărții a V-a din codul de procedură civilă și nu există motive de anulare a acestora.
În ceea ce privește nelegalitatea procedurii de executare silită in dosar nr. 117/2012 al B. P., invocată de contestatoare, instanța a apreciat ca neîntemeiată această susținere față de faptul că la data de 24.02.2012 creditorii au renunțat la executarea silită efectuată anterior în dosarul nr. 38/2012 al B. P. A. M., astfel că potrivit art. 3715 lit. c Cod procedură civilă executarea silită a încetat, iar în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, creditorii sunt în drept să pornească o nouă executare silită a titlului respectiv. D. urmare, la data de 12.03.2012 Judecătoria B. a si încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 3254/26.10.2010 si a deciziei nr. 204/2010, formându-se dosarul de executare silită nr. 117/2012 la B. P. G..
În ceea ce privește executarea benevolă a obligațiilor din titlu, acest lucru nu este dovedit de contestatoare. Astfel, conform copiei recipisei nr._/1/21.03.2012, depusă la dosar, I. C. (tatal si mandatarul contestatoarei) a consemnat la CEC B., pe seama si la dispoziția Judecătoriei B., pentru I. C. M., suma de 6307 lei, reprezentând plată benevolă dosar_/196/2008. Or, față de acest inscris, instanța a reținut că nu se dovedește executarea benevolă, plata nefiind făcută nici executorului, nici creditorilor, așa cum ar fi trebuit.
Pe de altă parte, nici explicațiunea sumei -„executata benevol”- la 21.03.2012 nu este pertinentă, deoarece contestatoarea precizează că a achitat contravaloarea lucrărilor stabilită prin titlu si cheltuielile de judecată. Or, din titlu rezultă că debitoarea avea doar o obligație de a face, care nu era alternativă cu o sumă de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor, iar pe de altă parte, suma de 3300 lei reprezintă cheltuieli de judecată, iar 3007 reprezintă valoarea acelor lucrări stabilite de expertul desemnat în cauză, însă obligația din titlu nu este prevăzută alternativ. În somația de executare din data de 19.03.2012, comunicată debitoarei contrar celor susținute în acțiune, sumele de plată reprezintă 3300 lei cheltuieli de judecata iar 2984,10 lei cheltuieli de executare, conform procesului verbal intocmit de executor si care de asemenea, constituie titlu executoriu. Rezultă o suma totală de 6284,10 lei, deci mai puțin decât susține că a achitat benevol debitoarea.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a faptului că creditorii au solicitat instanței, în dosarul_/196/2008 eliberarea recipisei si punerea la dispozitie a sumei consemnată de debitoare, aceasta este nerelevantă în cauză, în acest mod nefăcându-se dovada plății datoriei care să o elibereze de obligație pe debitoare. Practic, creditorii, atât la momentul inceperii executării silite, dar si in prezent, nu au încasat datoria, conform titlului, nici parțial conform poziției debitoarei, pe rolul Tribunalului B. fiind recursul declarat de creditori.
În aceste condiții, nefăcându-se dovada plății datoriei, executarea silită este temeinic si legal pornită, urmând a fi menținută.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită, instanța de fond a reținut că acestea sunt contestate de reclamantă pe motiv că ar fi prea mari si nelegale.
Față de acest motiv, verificând procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 19.03.2012, instanța a apreciat că a fost in mod legal intocmit, cheltuielile indicate având corespondent în actele întocmite în dosarul de executare, iar onorariul executorului fiind stabilit în limitele prevăzute de Ordinul MJ nr. 2550/2006, modificat.
Neexistând motive de anulare a acestui proces verbal și nefiind intemeiate sustinerile contestatoarei, instanța a menținut acest proces verbal ca legal si temeinic. Instanța nu a reținut critica intimatilor care au susținut, prin concluziile scrise, că este tardivă contestarea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, deoarece prin acțiunea inregistrată la data de 02.04.2012, sub nr._, s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare, deci implicit a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 19.03.2012.
Pentru aceste motive, în baza art. 399 - 404 Cod procedură civilă instanța a respins ca nefondate acțiunile conexe având ca obiect contestație la executare silită, in sensul celor enunțate anterior, și a menținut executarea silită incepută si actele de executare silită efectuate, inclusiv privind cheltuielile de executare silită, respingând ca nefondat capătul de cerere privind lămurirea intinderii titlului executoriu.
Față de această soluție, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat contestatoarea la plata către intimatii creditori a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, conform dovezilor depuse la dosar.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 8 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a susținut că instanța trebuia să observe că au fost încălcate, sub sancțiunea nulitatii, formele de procedura prevăzute de art. 105 Cod procedură civilă si sa anuleze formele executare-incuviintarea executării B. P. din 12.03.2012, deoarece exista o alta încuviințare pentru același titlu, care era suspendată, emițându-se simultan două executări ale aceluiași titlu.
Recurenta a mai susținut că în ce privește lămurirea titlului instanța trebuia să observe că:
- în titlu se specifică obligarea sa la lucrări de reparații/consolidări, fără a se specifica expres dacă obligația se execută în natură (fizic) sau în echivalent bănesc;
- obligația a fost executată benevol, cu aceptul expres al creditorilor, deoarece la data de 21.03.2012, înaintea începerii celei de a doua executări silite - 29.03.2012, a executat benevol obligația din titlu, consemnând suma de 6.3007 lei la dispoziția creditorilor (in registrul de valori al Judecătoriei Braila), constând in 3.007 lei (echivalent lucrări) si 3.300 lei (cheltuieli de judecata). Creditorii D. au solicitat Judecătoriei B. liberarea acestei sume, cerere admisa, ceea ce echivalează cu însușirea executării obligației princiale in echivalent banesc (ulterior creditorii au învederat instanței ca au recurat admiterea propriei cereri);
-obligatia nu putea fi executată în natură dată fiind starea tensionată și de conflict între vecini, care au doar relații de dușmănie;
- în situația absurdă în care s-ar ajunge la executarea imobiliara (un imobil de 200.000.lei pentru o creanța de 6.00.3007 lei executata si depuse 3 cauțiuni) finalitatea ar fi aceeași, recuperarea unei sume de bani si nu executarea fizică a unei obligații.
Recurenta a mai învederat că instanța a respins contestația la executare, desi a retinut că aceasta constă dintr-o obligație de a face (indiferent de modul de executare a acesteia) si cheltuieli de judecata in suma de 3.300 lei și că cel puțin sub acest aspect instanța trebuia sa admită în parte contestația și să constate că a executat benevol obligatia - capăt de cerere cheltuieli de judecată 3.300 lei.
Alte critici aduse sentinței au fost că instanța:
- nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, nelegale si sub aspectul calculului acestora si al executarii benevole a obligației;
- nu s-a pronunțat si nu a luat in considerente aspectul radierii ipotecii imobiliare;
- nu s-a pronunțat asupra restituirii taxei de timbru si nici a cautinilor, plătite de 3 ori.
Contestatoarea a declarat recurs și împotriva încheierii din 09.07.2012 prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite din dosarul de executare silită nr. 117/2012 B. P. G.. Cu ocazia cuvântului în fond a declarat însă că nu mai susține acest recurs, deoarece nu mai are interes.
Intimații nu au formulat întâmpinare, dar fiind reprezentați în instanță de către avocat au solicitat să se admită excepția lipsei de interes în ce privește recursul declarat de contestatoare împotriva încheierii din 09.07.2012.
De asemenea, atât oral, cât și prin concluziile scrise, au solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva sentinței și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere poziția procesuală a recurentei în ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 09.07.2012, tribunalul va examina doar legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă. Astfel, constată că este nefondată susținerea privind încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 Cod procedură civilă pentru motivul că exista o alta încuviințare pentru același titlu.
În acest sens tribunalul reține că, deși se începuse executarea în dosarul nr. 38/2012 al B. P. A. M., la data de 24.02.2012 s-a întocmit proces-verbal de încetare a executării silite în acel dosar, ca urmare a cererii creditorilor, care au solicitat executorului și remiterea titlului.
Astfel, au devenit incidente prevederile art. 3715 lit. c Cod procedură civilă (conform cărora executarea silită încetează dacă creditorul a renunțat la executare) și deci în momentul începerii executării silite de către B. P. G. nu mai exista o altă executare silită.
În ce privește criticile aduse de recurentă sub aspectul lămuririi titlului, se constată că sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a constatat că în dispozitivul sentinței nr. 3254/26.10.2010, ce reprezintă titlu executoriu, s-a stabilit indeplinirea unei obligații de a face (efectuarea unor lucrări de reparații), care nu este alternativă cu o obligație de plată a sumei reprezentând contravaloarea respectivelor lucrări.
Interpretarea făcută de instanța de fond este conformă celor dispuse prin titlul executoriu, care prevede în mod clar că debitoarea recurentă este obligată să efectueze reparațiile/consolidările precizate în suplimentul la raportul de expertiză, ceea ce implică realizarea acestora în natură și nu plata echivalentului lor bănesc.
Existența stării de tensiune existentă între părți nu este un motiv care să împiedice executarea obligației de a face, atât timp cât ambele părți au interesul ca ea să fie executată pentru stingerea litigiului.
De asemenea, faptul că procedura executării silite prevede și posibilitatea urmăririi silite a bunurilor imobile, respectiv vânzarea lor la licitație, nu duce la concluzia că executarea în natură a obligației de a face se transformă automat în executarea prin plata echivalentului ei bănesc.
Dacă s-ar accepta ideea recurentei, ar însemna că niciodată nu ar avea rost să se urmărească executarea în natură a unei obligații de a face, ci s-ar trece direct la executarea ei în echivalent bănesc.
Față de cele arătate nu poate fi primită nici susținerea că obligația a fost executată benevol, întrucât plata (consemnarea) unei sume de bani nu echivalează cu executarea în natură a obligației de a face.
În ce privește faptul că instanța ar fi trebuit să rețină executarea benevolă măcar sub aspectul cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că în mod corect s-a constatat că de fapt creditorii nu au încasat vreo sumă conform titlului executoriu.
Această concluzie reiese din faptul că, după ce au solicitat eliberarea recipisei cu care contestatoarea recurentă consemnase suma de 6307 lei, creditorii au formulat recurs împotriva încheierii prin care li se admisese cererea, astfel că nu au intrat efectiv în posesia sumei consemnate.
Tribunalul apreciază că nu este întemeiată nici critica conform căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cuantumului și legalității cheltuielilor de executare.
În realitate, aceste aspecte au fost analizate în mod expres, așa cum se observă din considerentele sentinței.
Referitor la radierea ipotecii și restituirea taxei de timbru și a cauțiunilor, se constată că la dosarul_ se află o cerere prin care contestatoarea a solicitat, printre altele, radierea somației imobiliare și restituirea taxei judiciare (filele 45-46), iar prin concluziile scrise (filele 58-61) a reiterat această cerere, solicitând în plus restituirea cauțiunilor plătite.
Întrucât instanța de fond nu a analizat aceste cereri, tribunalul nu se poate pronunța asupra lor, deoarece art. 2812ª Cod procedură civilă prevede că “Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 2812”.
Față de considerentele prezentate mai sus se constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și cum din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenți, recurenta va fi obligată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească intimaților cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare I. C. M., domiciliată în B., ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 5255/18.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarele conexate nr._ și nr._, în contradictoriu cu intimații D. A. și D. I., ambii domiciliați în B., ., județul B., ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2013.
Președinte, Judecători, Pt. Grefier,
V. R. A.-M. Cășaru L. M. V. B.
(încetat activitatea)
P.-grefier
G. M.
Tehnored. A.M.C.18.06.2013
M.S./19.06.2013/2 ex.
Jud.fond C. B.
| Contestaţie la executare. Decizia nr. 426/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
