Contestaţie la executare. Decizia nr. 138/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 1515/196/2012
Dosar nr._ OPERATOR DATE 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din 28 februarie 2013
Completul constituit din:
Președinte: M. I.
Judecător: A. M. Cășaru
Judecător: V. R.
Grefier: A. Ș. S.
Pe rol soluționarea recursului civil declarat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4033/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A., domiciliat în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și pentru când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera a dispus amânarea inițială a pronunțării la data 25.02.2013 și amânarea ulterioară a pronunțării la data de 28.02.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata:
Prin Sentința civilă nr.4033/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a admis contestatia la executare formulata de contestatorul I. A., in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE BRAILA.
A fost anulată somtia si titlul executoriu emise in dosarul de executare nr._/29.12.2011 al C. a Judetului Braila.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considernte:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Braila la data de 30.01.2012 sub nr._ contestatorul I. A. a formulat contestatie la executare in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Braila pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea formelor de executare silita, respectiv somatia si titlul executoriu nr._/29.12.2011, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei, contestatorul arată că actele de executare au fost emise cu incalcarea legii in sensul că nu a fost emis titlul de creanță si că nu datorează sumele inscrise in actele de executare.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
In sustinerea contestației la executare au fost depuse la dosar inscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare si menținerea formelor de executare ca legale.
Intimata a arătat că nu s-a dovedit lipsa vreunui element menționat de art. 41-44 din OG 92/2003, neexistand motive de anulare a actelelor administrative atacate. Conform informațiilor preluate prin protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat între CNAS și ANAF privind furnizarea datelor referitoare la asigurații ce realizează venituri impozabile din dobanzi, contestatorul a realizat venituri impozabile în perioada 2007-2008, pentru care avea obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate. Conform prevederilor art. 211 din Legea 95/2006, toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați obligatoriu în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu obligația de a plăti contribuția lunară. Nivelul contribuției este stabilit de art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006 și anume de 6,5% din veniturile impozabile obținute, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară. Cu privire la declararea textelor de lege neconstituționale prin deciziile nr. 335/2011 și nr. 1394/2010, intimata a arătat că deciziile au avut în vedere doar neconstituționalitatea în ceea ce privește prevederile referitoare la faptul că valoarea contribuției minime nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe țară lunar. În acest context, contestatorul avea obligația conform prevederilor art. 219 lit. d și 261 alin. 5 din Legea 95/2006 să anunțe, să depună și să achite obligațiile ce îi revin.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 172 – 173 si 205 din OG nr. 92/2003, Legea 95/2006.
Intimata a solicitat judecarea in lipsă și a depus la dosarul cauzei dosarul de executare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Contestatia la executare a fost formulată in termenul legal prevazut de art. 173 din OG nr. 92/2003, actele de executare (somatia si titlul executoriu) fiind comunicate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 12.01.2012, iar contestatia la executare a fost introdusa pe rolul Judecatoriei Braila la data de 30.01.2012.
La data de 29.12.2011 intimata C. B. a emis somația și titlul executoriu nr._/29.12.2011 privind suma de 1271,88 ron contributie datorata la Fondul Național Unic de Asigurari Sociale de Sănătate.
Desi intimata a depus la dosarul cauzei o decizie de impunere nr._/21.12.2011 din dosarul de executare depus nu rezulta ca aceasta decizie ar fi fost comunicata catre debitor.
Desi din somatia si titlul executoriu emise in dosarul de executare nr._/29.12.2011 nu se precizeaza temeiul juridic al contributiei FUNASS, instanta retine ca intimata a procedat la executarea silita in temeiul art. 216 din Legea nr. 95/2006 care prevede ca, “in cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”.
Executarea a avut la baza, după cum afirmă intimata in intampinare, declarațiile furnizate de ANAF in baza protocolului nr. P5282/_/30.10.2007, nedepus la dosar.
Potrivit prevederilor art. 141 alin. 2 C.pr.fiscala, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Instanța de fond a constatat ca atât titlul executoriu, cât si somația nr._/29.12.2011, nu au avut la bază un titlu de creanță care să fi putut fi contestat potrivit art. 205 si 208 C.pr.fiscala si care să fi devenit scadent pentru a fi executor.
In conscință, instanta de fond a constatat că executarea silită a fost pornită cu incălcarea prevederilor legale, respectiv fara a exista un titlu de creanta si, pe cale de consecinta, in temeiul art. 172 C.pr.fiscala, a admis contestatia la executare si a anulat somatia si titlul executoriu emise in dosarul de executare nr._/29.12.2011 al C. a Judetului Braila.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, creditoarea intimată Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv faptul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A invocat limitele contestației la executare prevăzute de art. 172 din OG nr. 92/2003 și a susținut că actele de executare contestate au fost emise și comunicate cu respectarea art. 41-44 din OG nr. 92/2003, neexistând motivele prevăzute de art. 46 pentru anularea lor.
De asemenea, a invocat Protocolul nr. P5282/_/30.10.2007 încheiat între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prevederile art. 211, art. 215 alin. 3, art. 219 lit. d, art. 257 alin. 2 lit. e, art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006, art. 51 alin. 2 lit. e din OG nr. 150/2002 și art. 11 și art. 13 alin. 4 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, susținând că în baza acestor prevederi contestatoarea trebuia să anunțe și să plătească contribuția la fondul de sănătate pentru veniturile impozabile realizate în anul 2006, precum și majorări.
Contestatoarea intimată deși nu a formulat întâmpinare, în expunerea orală a concluziilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Ca argumente a invocat, în esență, faptul că din actele din dosarul de executare rezultă că nu i s-a comunicat decizia de impunere și că suma înscrisă în decizia de impunere este diferită de cea înscrisă în titlul executoriu, astfel că în mod corect instanța a reținut situația de fapt, iar actul administrativ fiscal nu îi este opozabil.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Art. 141 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”; față de dispozițiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 citat anterior reiese că un astfel de titlu este și decizia de impunere, iar conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Față de textele de lege citate se constată că era necesar ca titlul executoriu să fie emis pe baza unui titlu de creanță care să individualizeze creanța fiscală și care să fi fost comunicat intimatei.
În speță, verificând actele dosarului tribunalul observă că recurenta nu a făcut dovada existenței deciziei de impunere nr._/01.12.2011 menționată în titlu executoriu și a faptului că aceasta a fost comunicată intimatei potrivit prevederilor legale.
Prin urmare, în lipsa titlului de creanță menționat în titlul executoriu și a dovezii că acesta a fost comunicat debitoarei pentru a putea fi contestat pe calea contenciosului administrativ, conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, nu se poate reține că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis legal.
În această situație se apreciază că măsura anulării actelor de executare dispusă de prima instanță este temeinică și legală, astfel că susținerile recurentei referitoare la existența și modul de stabilire a obligațiilor fiscale ale intimatei către fondul de sănătate sunt irelevante.
În ce privește opinia recurentei cum că titlul executoriu nu poate fi anulat decât în situațiile prevăzute de art. 46 Cod procedura fiscală, tribunalul constată că este nefondată deoarece art. 141 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
În condițiile în care decizia de impunere care trebuie să stea la baza titlului executoriu este anulată sau nu există, nefiind emisă, titlul executoriu ce trebuie să fie emis în baza acesteia nu poate avea o existență de sine-stătătoare, motiv pentru care este nul. Or, pe calea contestației la executare reglementată de art. 172-175 Cod procedură fiscală instanța poate constata nulitatea unui titlu executoriu nu numai pentru motivele prevăzute de art. 46 din Codul de procedură fiscală, ci și pentru faptul că titlul de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu a fost anulat sau nu există.
Întrucât motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4033/28.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A., domiciliat în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 28.02.2013, în ședință publică.
Președinte Judecători Grefier,
M. I. A. M. Cășaru V. R. A. Ș. S.
aflat în C.O.
Președinte Tribunal
P. B.
Red. R.V./29.03.2013
S.A.S./2ex.
Jud. fond N. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
