Grăniţuire. Decizia nr. 127/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 11386/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 127/2013
Ședința publică de la 27 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător A.-M. Cășaru
Grefier I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât C. D., domiciliat în B., ., județul B., reprezentat de avocat P. D., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4381/11.06.2012 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Bazar A., domiciliat în B., ., județul B. și intimatul-pârât Boanta G., domiciliat în B., ., județul B., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 20.05.2013 și s-au consemnat în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în baza art. 260 c.pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 27.05.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4381/11.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis actiunea formulata de reclamantul B. A. in contradictoriu cu paratii Boanta G. si C. D. și omologand raportul de expertiza intocmit de expert B. E. (filele 35-42) a stabilit linia de hotar dintre proprietatile partilor ca fiind demarcata de punctele M-N-R-D-P, conform plansei 1 ce face parte integranta din raportul de expertiza.
De asemenea, a obligat paratii, in mod egal, la plata catre reclamant a sumei de 570,3 ron cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin actiunea inregistrata la data de 30.08.2011 sub nr._, reclamantul B. A. a chemat in judecata pe paratii Boanta G. si C. D., solicitând sa se stabileasca linia de hotar ce desparte proprietatile lor si sa fie obligati paratii sa respecte dreptul de proprietate asupra suprafei de 20 mp pe care au cotropit-o din proprietatea sa, cu cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a mai reținut că în motivarea actiunii reclamantul a aratat ca este proprietarul imobilului situat in ., iar paratii au cotropit suprafata de aproximativ 20 mp. In drept au fost invocate dispozitiile art. 584 C.civ, 480 C.civ, 274 C.pr.civ.
Paratii, legal citati, nu au formulat intampinare si nu s-au prezentat in fata instantei pentru a-si preciza pozitia fata de cererea de chemare in judecata.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut că prin sentinta civila nr. 584/22.01.2009 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr._/196/2008 s-a luat act de tranzactia incheiata intre reclamanta P. L. si paratul B. A., in sensul ca lotul II- alcătuit din teren in suprafata de 420mp si constructie alcătuită din 5 camere, două antreuri, bucătărie și dependințe, construita din cărămidă, acoperită cu tablă, situat in B., ., a fost atribuit in deplină proprietate reclamantului B. A..
Din planul de amplasare si delimitare a imobilului, instanta de fond a retinut ca pe latura de nord imobilul apartinand reclamantului se invecineaza cu proprietatile paratilor C. D. si Boanta G.. Potrivit raportului de expertiza cadastrala intocmit de expertul judiciar E. B., in urma masuratorilor terenurilor partilor din proces au rezultat diferente in minus la terenul apartinand reclamantului, acesta masurand 401 mp, cu 19 mp mai putin decat detine conform titlului de proprioetate. De asemenea, s-a constatat ca paratii C. D. si Boanta G. au un excedent de teren de 11 mp, expertul concluzionand ca reclamantul poate recupera terenul de 13 mp din care 11 mp din excedentul areal si 2 mp proprietatea de drept a reclamantului.
Instanta, in temeiul art. 225 C.pr.civ., a socotit lipsa nejustificata a paratilor la interogatoriu ca un inceput de dovada a faptului ca acestia detin o suprafata de teren in excedent in detrimentul proprietatii reclamantului.
În drept, a avut în vedere că art. 560 N.C.C raportat la art. 6 alin.6 NCC. prevede ca “orice proprietar poate sa-și îngradească proprietatea, suportand, în conditiile legii, cheltuielile ocazionate”.
Întrucat din probele administrate in cauza reise ca paratii detin o suprafata mai mare de teren iar reclamantul o suprafata mai mica de teren, instanta a constatat ca actiunea este fondata.
În ce privește cheltuielile de judecata, instanța a avut în vedere art. 274 C.pr.civ. și a obligat pe parati, ca părți cazute in pretentii, in mod egal, la plata catre reclamant a sumei de 570,3 ron, constand in taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu expertiza.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă pârâtul C. D. a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că i-au fost afectate drepturile procesuale si că s-a ajuns la o concluzie injusta cel puțin în ce privește întinderea suprafeței de teren cotropita.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței cu privire la limitele liniei de hotar stabilite inițial, in raport de înțelegerea prezentă a părților si pe baza unui supliment la expertiza tehnica judiciara.
În subsidiar, recurentul a solicitat trimiterea dosarului spre rejudecare la instanța de fond, deoarece fondul s-a judecat fără participarea tuturor părților coproprietare asupra părților aflate in indiviziune, fără citarea acestora in proces. A mai apreciat că se impune trimiterea dosarului spre rejudecare și pentru faptul că nu i s-a comunicat un exemplar al expertizei tehnice judiciare.
Totodată, recurentul a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata din recurs.
În dezvoltarea motivelor invocate recurentul a arătat că, potrivit înregistrărilor cadastrale efectuate de el anterior cererii de chemare în judecată, el si soția sa, C. V., sunt coproprietari codevălmași si in indiviziune cu paratul Boanda G. si soția acestuia pe o suprafața totala de 381,90 mp, conform actelor si real măsurat 386 mp (din care proprietatea lui este de 232 mp), precum si asupra construcțiilor aflate in imobilul din B. . (nu nr. 179, cum eronat s-a consemnat în hotărârea criticata).
Recurentul apreciază că, în lipsa unei contestări exprese din partea reclamantului a înregistrărilor si notarilor din Cartea Funciara, operează un drept de preferința in favoarea proprietarilor cu privire la recunoașterea notarilor făcute anterior de aceștia.
A mai învederat că expertiza a constatat ca in raport de măsurătorile si înregistrările din Cartea Funciara el are in imobilul proprietate numai un plus de 4,1 mp (ca diferența intre 386 mp - 381,90 mp), sesizând chiar ca in timp reclamantul a mai pierdut in mod natural cca. 0,5 m pe o lungime de 40 ml, printr-o accesiune imobiliara artificiala realizata de vecinii săi din partea de vest, datorita comportamentului culpabil al acestuia; cu toate aceste date concrete, expertul a apelat la presupuneri si aprecieri de rutina, in scopul de a supradimensiona suprafața existenta in plus in imobilul recurentului si implicit de a mari nejustificat legal suprafața lipsa din imobilul proprietatea reclamantului-intimat. În condițiile în care ambele imobile nu au o forma regulata in delimitarea hotarelor și pentru verificarea suprafețelor reale a celor doua fonduri s-a folosit numai de o ruleta clasica, expertul a emis pretenții calitativ superioare asupra măsurătorilor proprii fata de măsurătorile tehnice cadastrale înregistrate. De asemenea, desi expertul tehnic a recunoscut că datorita formei geometrice neregulate a liniei de hotar exista elemente de indecizie si de tolerante tehnice asupra stabilirii concrete a diferentelor de teren intre cele doua fonduri proprietate, acesta a apelat la teoria probabilităților si a rutinei sale, mărind in continuare incorect suprafața de teren aferent construcțiilor aflate pe fondul proprietatea paraților și cumulând aceste diferente a concluzionat incorect, părtinitor cu reclamantul, o lipsa de 13 mp in lotul acestuia si un plus de 11 mp in lotul recurentului si a copârâtului Boanda G. .
Recurentul a mai susținut că expertul a făcut si unele consemnări de fapt eronate in legătura cu condițiile in care a fost mutat gardul împrejmuitor din spatele construcțiilor, deoarece însăși reclamantul a recunoscut ca el personal a reconstruit gardul din scândura actual existent intre proprietăți, deviat spre interiorul curții sale, după care s-a desființat gardul vechi. Recurentul a fost de buna credința in recunoașterea acestui fapt, dar nu este de acord cu interpretarea data de expert si mutarea acelui gard in prezent, la peste 1 ml in interiorul curții sale, întrucât gardul a fost deviat de reclamant pe o latime de cca. 20 - 40 cm, pe lungimea de cea 9 ml, diferența care practic s-ar incadra in diferența in plus constatata si înregistrata in Cartea Funciara, de 4,1 mp. În raport de relațiile de înțelegere avute anterior cu reclamantul este de acord sa-si mute gardul pe vechiul amplasament si in linie dreapta, dar nu poate accepta concluziile expertizei.
Recurentul consideră că datorita particularităților de stabilire a unei linii de hotar, în mod greșit a fost desemnat ca expert un inginer constructor si nu un expert in specialitatea cadastrala, motiv pentru care solicită efectuarea unei noi expertize in acest domeniu.
A mai precizat că din cauza vârstei și a stării precare de sănătate nu a putut fi prezent la proces, având in vedere si intelegerea ce o avea cu reclamantul, de a-și muta gardul pe vechiul amplasament. Intrucât nu a solicitat judecarea in lipsa, recurentul consideră că instanța era obligata să îi comunice un exemplar de pe raportul de expertiza tehnica judiciara, deoarece desi a fost prezent la măsurătorile si constatările expertului, acesta i-a spus ca va primi un exemplar pentru luare la cunoștința de la instanță. În contextul în care instanța nu i-a comunicat acest act procedural esențial in lămurirea diferendului dintre părți, recurentul apreciază că nu s-a asigurat dezbaterea in contradictoriu asupra obiectului acțiunii, fiindu-i astfel incalcate drepturile procesuale recunoscute de lege.
Totodată, recurentul a menționat ca paratul Boanda Ghe. si soția sa nu mai locuiesc de peste 10 ani in imobilul in litigiu, fiind mutați definitiv . Județul V., astfel ca în principal din culpa procesuala a paratului Boanda G. nu s-a realizat citarea acestora la actuala adresa si nici introducerea in cauza a persoanelor îndreptățite sa participe la judecata in calitate de coparate-coproprietare (pentru opozabilitatea hotărârii).
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care a susținut că sentința instanței de fond este legala si temeinica și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și cheltuieli de judecata.
În apărare a arătat că este nefondata excepția nelegalei citări a paratului Boanda G., întrucât acesta, ca si recurentul, au fost citați la fiecare termen de judecata la adresa imobilului in litigiu, din B., . și in tot timpul litigiului nu s-a făcut nici un fel de discuție cu privire la domiciliul acestuia.
Intimatul a mai învederat că expertiza în cauza a fost făcuta si in prezenta paratului Boanta G., care a fost citat la fata locului, adică la adresa din acțiune. La efectuarea expertizei nu s-au făcut nici un fel de discuții cu privire domiciliul acestui parat si nici nu s-a solicitat ca expertiza sa îi fie comunicata la o alta adresa decit cea de la locul imobilului. În plus, nu paratul B. G. se plinge de nelegala sa citare, ci recurentul.
Intimatul a susținut că este inexacta motivarea recurentului potrivit căreia nu i-ar fi fost comunicata expertiza, deoarece în încheierea de ședința de la fila 53 dosar se menționează expres faptul ca s-a dispus comunicarea unui exemplar de pe raportul de expertiza pârâților, cauza amânându-se tocmai pentru ca aceștia sa ia la cunoștința de conținutul expertizei si sa formuleze eventualele obiecțiuni. De asemenea, s-a dispus citarea la interogatoriu a pârâților, iar faptul ca aceștia nu s-au prezentat la interogatoriu si nu au formulat nici obiecțiuni la expertiza ce le-a fost comunicata nu mai este culpa instanței, ci este culpa lor exclusivă.
Referitor la aprecierile recurentului privind constatările expertului, intimatul consideră că sunt nefondate, arătând că daca recurentul ar fi considerat ca expertiza este incorect efectuata, avea dreptul de a face obiectiuni la expertiza. Din modul in care este redactata expertiza nu rezulta faptul ca expertul ar fi intenționat sa prejudicieze in vreun fel pe parați; in situația in care a constatat un excedent de teren, expertul a făcut cunoscut părților acest lucru, iar in concluziile expertizei se face mențiunea ca recurentul-parat C. D. recunoaște faptul ca suprafața excedentara aparține reclamantului.
Având în vedere obiectul acțiunii, prin încheierea de ședință din data de 18.03.2013 tribunalul a recalificat cererea formulată de pârât în calea de atac ca fiind apel.
În apel au fost propuse proba cu interogatoriu, care a fost încuviințată, și proba cu expertiză tehnică cadastrală, a cărei discutare s-a prorogat pentru termenul de judecată din data de 20.05.2013.
Instanța de control nu a mai administrat proba cu interogatoriu și nici nu s-a pronunțat asupra încuviințării probei cu expertiză, întrucât la termenul acordat a pus în discuție cadrul procesual.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, care vizează și aspectul pus în discuție, precum și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl formează grănițuirea proprietăților părților și revendicarea de către reclamantul intimat a unei suprafețe de 20 mp din terenul ocupat de pârâți.
Conform extrasului de Carte funciară depus la dosarul de fond, terenul deținut de pârâtul apelant C. D. figurează ca fiind proprietatea acestuia și a soției sale, C. V..
Totodată, din raportul de expertiză tehnică cadastrală întocmit la instanța de fond, reiese că celălalt pârât, B. G., deține terenul împreună cu soția sa.
În această situație, se reține că reclamantul intimat a revendicat o suprafață de teren ce aparține nu doar pârâților, ci și soțiilor acestora.
Or, atât timp cât pentru bunurile comune imobile nu opera prezumția de mandat tacit reciproc între soți, tribunalul apreciază că prima instanță avea obligația ca, în virtutea rolului activ, să pună în discuția părților lărgirea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză a soțiilor pârâților.
Neprocedând în acest fel, se poate considera că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
În consecință, văzând și poziția exprimată de apelant și de reclamantul intimat, tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul nu va analiza susținerile privind nelegala citare a pârâtului B. Gheoghe, întrucât au fost invocate de către apelant, iar nu de către B. Gheoghe, singurul care ar fi justificat un interes referitor la acest aspect.
În ce privește motivul de apel vizând încălcarea dreptului la apărare al pârâtului C. D. prin necomunicarea raportului de expertiză, se constată că este fondat.
Astfel, se reține că potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din data de 07.05.2012 (fila 53 dosar fond) raportul de expertiză s-a comunicat doar avocatului reclamantului, la dosar neregăsindu-se nici o dovadă a comunicării acestui raport și către celelalte părți.
Prin urmare, apelantul a fost în imposibilitate să formuleze obiecțiuni față de constatările expertului, motiv pentru care le-a prezentat direct în apel.
Cum însă cauza va fi trimisă spre rejudecare, așa cum s-a arătat anterior, tribunalul nu va mai analiza criticile aduse expertizei de către apelant.
Se impune a se constata totuși că, din relațiile comunicate de Biroul Expertize din cadrul Tribunalului B., reiese că expertiza judiciară a fost efectuată de către un expert tehnic cadastral, deci de către o persoană specializată în domeniu, contrar susținerilor apelantului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite apelul și va anula sentința, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelul declarat de apelantul C. D., cu domiciliul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 4381 din 11.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. cu domiciliul în B., ., județul B. și Bazăr A. cu domiciliul în B., ., județul B. și în consecință:
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria B..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 mai 2013.
Președinte Judecători Grefier,
V. R. A.-M. Cășaru I. N.
Tehnored. AMC/03.07.2013
I.N./2 ex.
Jud. fond N.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 634/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
