Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 5670/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 39/2013
Ședința publică din 20 Februarie 2013
PREȘEDINTE M. I.
Judecător L. M.
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul D. I. C., domiciliat în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5962/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești, în contradictoriu cu intimata T. I. domiciliată în B., Aleea Amurgului, ., ..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13.02.2013 și de 20.02.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 5962/24.09.2012 a Judecătoriei B. (dosar nr._ ) s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T. I. împotriva pârâtului D. I. C. și în consecință, s-a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorului D. M. G., născut la data de 12.07.2006, să se exercite în comun de părți, locuința minorului a fost stabilit la tată, în B., ., reclamanta a fost obligată să plătească pentru minor o pensie de întreținere lunară de 132,25 lei, începând cu data de 25.04.2012 și până la majoratul minorului, a fost obligat pârâtul să permită reclamantei să viziteze minorul după următorul program: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, începând de vineri, orele 18.00, până duminică orele 18 00 ,primele două zile de Paști și de C. și o lună în perioada vacanței școlare de vară.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune, reclamanta a cerut exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului rezultat din relația cu pârâtul, stabilirea la reclamantă a domiciliului minorului și obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru minor până la majorat.
Reclamanta a solicitat, ca în cazul în care se vor respinge cererile de mai sus, să i se stabilească un program de vizitare a minorului astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18.00 până duminică la ora 18.00, două zile de Paști și două de C. și o lună în timpul vacanței de vară a minorului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a obstrucționat menținerea legăturilor dintre mamă și fiu, după ce, în baza acordului lor, instanța de judecată a stabilit domiciliul minorului la tată.
Pârâtul, prin întâmpinare, s-a opus la exercitarea împreună cu reclamanta a autorității părintești asupra minorului și la stabilirea domiciliului la mamă, susținând că nu a împiedicat-o pe reclamantă să-l viziteze pe minor.
Cu privire la programul de vizită, pârâtul a fost de acord cu următoarea variantă: o dată la două săptămâni, minorul să fie luat de mamă, de sâmbătă de la ora 10.00 până duminică la ora 18.00 și două săptămâni pe timpul vacanței de vară.
Pe baza probelor administrate la propunerea ambelor părți, instanța de fond a constatat că părțile au divorțat în baza sentinței civile nr. 2525/21.04.2010 a Judecătoriei B. (dosar 10._ ), când, minorul M. G., născut la data de 12.07.2006, a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, mama fiind obligată să-i plătească o pensie de întreținere de 132 lei lunar.
Din declarația martorilor coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului, cu referatele de anchetă socială efectuate la domiciliul părților, ținând seama și de cele declarate de minor în camera de consiliu, instanța de fond a motivat că minorul locuiește împreună cu tatăl său la domiciliul bunicilor paterni, în B., ., unde are condiții bune de locuit, de supraveghere, de creștere și educare.
Tatăl minorului s-a recăsătorit, actuala soție are un copil din căsătoria anterioară, iar minorul M. G. s-a integrat în noua familie.
Reclamanta domiciliază într-un apartament proprietatea mamei sale, dotat cu cele necesare unui trai normal.
Relațiile dintre minor și mamă s-au desfășurat sporadic, mama întâmpinând opoziție din partea tatălui, care consideră că fosta soție nu este suficient de atentă cu minorul, impunând fiului său să vorbească cu mama sa doar vinerea.
Pârâtul a încercat să dovedească comportamentul neglijent al reclamantei față de minor, invocând împrejurarea în care, după o vizită la domiciliul mamei, minorul s-a îmbolnăvit de otită.
Instanța de fond a respins apărarea pârâtului și a reținut că reclamanta nu a avut nici o culpă în îmbolnăvirea minorului, această afecțiune fiind frecvent întâlnită la copii și fără consecințe în timp.
Având în vedere toate aceste situații de fapt, din care nu se poate reține că reclamanta are manifestări culpabile care să-i aducă atingere dezvoltării fizice și psihice a minorului, ci dimpotrivă, rezultă preocuparea pentru menținerea relației normale cu aceasta, în temeiul art. 397 N.C.C., instanța a dispus ca autoritatea părintească să se exercite de ambii părinții.
Cu privire la locuința minorului, instanța în temeiul art. 400 N.C.C a dispus ca aceasta să fie la tată, acolo unde locuiește de la despărțirea în fapt a părinților.
În temeiul art. 524 – 525 N.C.C, în cauză a fost stabilită și contribuția fiecărui părinte la creșterea și educarea minorului.
Astfel, a dispus ca pârâtul să asigure în natură cele necesare educării, învățăturii și pregătirii profesionale a minorului.
În sarcina reclamantei a stabilit o pensie de întreținere lunară, pe baza venitului minim pe economia națională, întrucât nu realizează venituri din muncă și ținând cont de nevoile minorului.
În baza art. 401 N.C.C., s-a stabilit de asemenea și un program de vizitare a minorului de către mamă, ca urmare a faptului că domiciliul minorului urmează a fi stabilit la tată.
În vederea realizării unei reale legături între mamă și minor, în sensul de a nu fi stânjenită de prezența tatălui său sau a altor persoane, dar și pentru a-și exercita efectiv dreptul de a veghea la creșterea, educare, pregătirea școlară a fiului său, dar și dorința minorului de a merge la mamă, instanța a stabilit programul individualizat mai sus.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o numai cu privire la programul de vizită stabilit.
Pârâtul apelant nu se opune la păstrarea legăturilor dintre mamă și minor, dar, în opinia sa, programul stabilit de instanță este excesiv și de natură să perturbe activitatea cotidiană a acestuia.
Consideră că este mai adecvat ca minorul să fie luat de mamă o dată la două săptămâni, de sâmbătă de la ora 10.00 până duminică la ora 18.00 și două săptămâni pe timpul vacanței școlare de vară.
Apelantul arată că intimata nu are posibilități materiale pentru a merge cu minorul în vacanță, la munte sau la mare.
Intimata răspunzând motivelor formulate de apelant, a cerut menținerea hotărârii pronunțate ca temeinică și legală.
În apel nu s-au administrat alte probe.
Tribunalul, analizând apelul, pe baza probelor administrate de instanța de fond și a dispozițiilor legale, incidente reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Exercitarea dreptului de vizită de către părintele nerezident trebuie să asigure, așa cum a motivat și instanța de fond, condițiile necesare pentru a se menține pe cât posibil un echilibru în exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești în interesul superior al minorului.
În cauză, tribunalul apreciază că prin luarea minorului, atât cu ocazia sărbătorilor de Paști, cât și a celor de C. câtre două zile, de către mamă, se creeze un dezechilibru pentru celălalt părinte, la care minorul rămâne doar câte o zi la fiecare din cele două sărbători, astfel că urmează să înlăture din programul stabilit de instanța de fond două zile cu ocazia Crăciunului.
Pentru restul perioadelor în care instanța a dispus ca intimata să ia minorul la domiciliul său, tribunalului constată că hotărârea pronunțată este temeinică și legală.
Împrejurarea invocată de apelant, legată de lipsa posibilităților materiale ale mamei de a merge la munte și la mare cu fiul său nu poate constitui motiv de schimbare a hotărârii.
Petrecerea timpului în prezența mamei, sub supravegherea sa, constituie scopul programului de vizită și un program mai lung timp de o lună a fost stabilit, având în vedere vârsta copilului (6 ani) dar și posibilitățile mamei de a-l lua pe minor la domiciliul său. În plus prin luarea la domiciliul mamei (o dată la două săptămâni și o lună de zile în vacanță), minorului i se asigură păstrarea legăturilor și cu familia extinsă a mamei/bunicii materni și crearea unei obișnuințe, a unui confort la domiciliul mamei.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite apelul, în temeiul art. 296 c.p.c, și schimbând în parte sentința va înlătura programul de vizită de două zile cu ocazia Crăciunului și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 c.p.c intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de apelant (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelului declarat de apelantul D. I. C., domiciliat în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5962/24.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata T. I. domiciliată în B., Aleea Amurgului, ., ..
Schimbă în parte sentința civilă și în rejudecare:
Înlătură programul de vizitare din primele două zile de C..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 20.02.2013 în ședință publică.
Pt.Președinte Judecător
M. I., L. M.
Aflat în C.O.,
Președinte Tribunal,
P. B.
Grefier
C. I.
Red. M. L.
20.03.2013
Dact. C. S
28.03.2013/5 ex
Jud. fond D. N..
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 111/2013.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
