Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 13036/196/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 91/2013
Ședința publică din 18 Aprilie 2013
PREȘEDINTE L. M.
Judecător A. R.
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții L. D. cu domiciliul ales la avocat F. R. M. cu sediul profesional in B., ., județul B., și S. I. domiciliat in B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5813/17 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.04.2013, susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 11.04.2013 și de 18.04.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 5813/17 septembrie 2012 a Judecătoriei B. (dosar_ ) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta L. D. împotriva pârâtului împotriva pârâtului S. I. și s-a respins cererea reconvențională formulată de S. I..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale imobilul situat în B., ., ., . îmbunătățirile aduse apartamentului reclamanta a avut o contribuție de 63%, iar pârâtul de 37%.
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului prin atribuirea lui către reclamantă, obligând-o să plătească pârâtului o sultă de 65.445 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 4.102,5 RON cheltuieli de judecată.
S-a constatat că suma de 2.597 lei reprezintă taxa de timbru datorată de pârât, pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut următoarele: prin acțiunea, reclamanta L. D. a chemat în judecată pe pârâtul S. I. pentru a se dispune partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv apartamentul nr. 1 situat în bloc 25, ., B., atribuirea către ea a imobilului, cu obligația de a-i plăti pârâtului cota sa de contribuție, din care să fie dedusă contravaloarea îmbunătățirilor.
Reclamanta a solicitat să se constate că a avut o contribuție de 75% la dobândirea bunurilor.
Pârâtul, prin întâmpinare, cu caracter de cerere reconvențională a cerut să se constate că el a avut o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor.
Pe baza probelor administrate (înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială și expertiza imobiliară) instanța a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 11.12.1987, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț conform sentinței civile nr. 5058/22.06.2011 (dosar_ ) a Judecătoriei B..
În timpul căsătoriei, cei doi au cumpărat imobilul situat în B., ., ., . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/2003.
Coroborând declarația martorilor audiați (C. R. și L. P.) cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului și cu înscrisurile atașate la dosar, instanța de fond a reținut că nici unul dintre foștii soți nu au făcut dovada unei contribuții mai mari la achiziționarea apartamentului, dar la îmbunătățiri a reținut o cotă majorată de 63% pentru reclamantă, întrucât acestea s-au executat în perioada 2007-2010, când reclamanta a avut contract de muncă și a realizat venituri în Italia, de unde trimitea bani la domiciliu, în țară.
Expertiza de evaluare a apartamentului a stabilit că excluzând îmbunătățirile, apartamentul are o valoare de 105.067 lei, iar îmbunătățirile de 34.896 lei.
Pentru aceste considerente de fapt și ținând cont de opțiunea reclamantei de a i se atribui apartamentul, a admis acțiunea și a respins cererea reconvențională astfel cum s-a arătat anterior.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta L. D. formulează următoarele motive de critică:
- instanța de fond a reținut greșit în încheierea de dezbateri asupra fondului că a cerut cote diferite de contribuție pentru apartament și separat pentru îmbunătățiri. În realitate a cerut o cotă de 63% asupra întregii mase partajate;
- în mod greșit, prin aceiași încheiere s-a consemnat că sulta este de 53 milioane, în loc de 530 milioane vechi;
- instanța nu s-a pronunțat asupra termenului de grație pe care l-a cerut pentru plata sultei, având în vedere că este o sumă considerabilă, raportat la posibilitățile sale materiale;
- cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul nu au fost corect reținute, având în vedere și cotele de contribuție stabilite de instanța de fond.
Apelanta solicită schimbarea în parte a sentinței, potrivit motivelor de mai sus.
Pârâtul S. I. critică hotărârea numai cu privire la cota de contribuție. Susține că are o cotă de 75%, întrucât a avut salariul mai mare în timpul căsătoriei, lucra peste programul normal și realiza venituri suplimentare, s-a împrumutat de 8000 euro pentru a pleca în străinătate, de unde s-a întors cu o sumă de bani pe care a investit-o în îmbunătățirile la apartament, îmbunătățiri la care manopera a fost executată de el.
S. I. contestă că a primit de la fosta sa soție suma de 8000 euro, susținând că instanța a adunat de patru ori suma de 2000 euro, pe care de fapt a încasat-o.
În apel s-au administrat probe cu acte și un martor (N. C.).
Analizând apelurile formulate pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține cele ce vor fi expuse în continuare.
Cu privire la apelul declarat de L. D., instanța constată următoarele:
Lecturarea consemnărilor din încheierea de dezbateri din data de 10 septembrie 2012, evidențiază că reclamanta prin avocat a solicitat o cotă de 63% pentru îmbunătățiri și separat o cotă egală de 50%, fără a se preciza că a cerut-o pentru dobândirea apartamentului iar sulta, într-adevăr a fost precizată ca fiind de 53 milioane vechi.
Același punct de vedere al cotelor de contribuție diferite la dobândirea apartamentului și la îmbunătățiri a fost exprimat de reclamantă și prin notele scrise (fila 197).
Tribunalul constată deci că instanța a consemnat corect susținerile părții și din acest punct de vedere hotărârea nu este greșită.
Greșit este punctul de vedere al reclamantei, care, în loc să ceară o cotă unică pentru întreaga masă partajabilă, cu atât mai mult, cu cât este vorba doar de un apartament, a făcut distincție între cota de contribuție la cumpărarea apartamentului și separat la îmbunătățiri.
Partajul bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei privește întreaga masă a bunurilor, întreaga universalitate, iar cota fiecăruia dintre ei nu poate fi raportată decât la această universalitate.
În speță, părțile supun partajului doar un apartament, la care au făcut îmbunătățiri, îmbunătățiri care deși pot fi individualizate se încorporează, se contopesc în valoarea apartamentului.
Reținând că reclamanta a cerut să se constate că are o cotă de contribuție de 63% din toată masa de împărțit, așa cum a precizat în apel, tribunalul constată că această contribuție sporită a fost dovedită.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, părțile s-au căsătorit în anul 1987 și au divorțat în anul 2011.
Apartamentul care face obiectul litigiului a fost cumpărat în timpul căsătoriei, în anul 2003.
Îmbunătățirile aduse apartamentului s-au făcut între anii 2007 și 2010, după plecarea reclamantei să muncească în străinătate. Deși a susținut în mod constant că a trimis sume importante în țară care au fost folosite exclusiv pentru efectuarea îmbunătățirilor la apartament, reclamanta nu a dovedit această împrejurare. Înscrisurile de la filele 14 și următoarele dosar fond, 22-82 și 95-97 de asemenea din dosar de fond nefiind traduse în limba română nu pot fi valorificate ca probe în proces.
La filele 130 și următoarele sunt însă acte traduse în limba română, din care rezultă că reclamanta a lucrat în Italia și a realizat venituri,.
Îmbunătățirile efectuate la apartament sunt următoarele: montat ferestre din PVC și geamuri termopan, parchet laminat, uși PVC, gresie, faianță la baie, cabină duș, balcon cu tâmplărie PVC și geam termopan, ușă metalică la . termică proprie.
La interogatoriul luat pârâtului, acesta a recunoscut că toate lucrările de mai sus s-au făcut în timpul când reclamanta a fost plecată în Italia, că centrala termică a fost plătită de reclamantă din bani primiți de ea cu titlu de moștenire iar pentru confecționarea balconului, tot reclamanta a trimis 600 euro.
Având în vedere aceste probe și ținând seama că în propria cale de atac, părții nu se poate crea o situație mai grea, tribunalul va reține că reclamanta a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor, mărimea acesteia urmând să se stabilească după analizarea apelului pârâtului.
Referitor la sulta de 53 milioane lei vechi consemnată la dezbaterile în fond, tribunalul constată că este o eroare materială, suma reală fiind de 530 milioane lei vechi.
Următorul motiv de apel se referă la neacordarea unui termen de grație pentru achitarea sultei.
În temeiul art. 262 c.p.c în referire la art. 673/10 alin. 4 c.p.c instanța poate stabili un termen de executare.
În speță, cererea reclamantei este fondată, întrucât, atribuindu-i-se apartamentul, trebuie să plătească pârâtului cota sa, care este o sumă relativ mare, că nu poate fi achitată de îndată, urmând să dispună în acest sens.
Ultimul motiv de apel nu este fondat, întrucât, totalul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă au fost de 8.230,70 lei, iar corespunzător cotei de 63% reținută de instanța de fond, reclamanta trebuie să suporte mai mult de jumătate din cheltuieli de judecată.
Dacă tribunalul ar ține cont de acest aspect i-ar face o situație mai grea în apelul declarat de ea, ceea ce contravine principiilor procesului civil.
Apelul formulat de pârât nu poate fi primit, întrucât împrejurările enumerate nu au fost probate.
Astfel, martorul audiat în apel a declarat că, l-a ajutat pe S. I. la efectuarea manoperei pentru îmbunătățirile la apartament, fiind plătit de pârât, că banii au provenit și din cei aduși de pârât și din cei trimiși de reclamanta din străinătate.
Pârâtul apelant a susținut că a făcut un împrumut de 8.000 euro și cu banii astfel obținuți a cumpărat materialele folosite la îmbunătățiri, dar nu a depus nici un act care să facă dovada împrumutului.
Nici pârâtul nu a probat venituri mai mari decât reclamanta în timpul căsătoriei așa încât apelul formulat pentru a se constata o cotă de 75% este nefondat.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 296 c.p.c tribunalul va admite apelul formulat de L. D., va schimba în parte sentința, în sensul că va stabili cota acesteia de contribuție la dobândirea apartamentului de 63% și cota pârâtului de 37%.
Va obliga pe reclamantă să plătească pârâtului sulta corespunzătoare de 51.786 lei în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Urmează a se respinge ca nefondat apelul formulat de S. I..
În baza art. 274.c.p.c urmează a obliga pe S. I. să-i plătească lui L. D. cheltuieli de judecată în apel.
Urmează să se constate că sumele reprezentând onorariul de avocat și taxa de timbru, pentru care S. I. a beneficiat de ajutor public judiciar în temeiul OUG 51/2008, rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de L. D. cu domiciliul ales la avocat F. R. M. cu sediul profesional in B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5813/17 Septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și în consecință:
Schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește cota de contribuție a părților la dobândirea apartamentului astfel: 63% reclamanta L. D. și 37% pârâtul S. I.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtului o sultă în valoare de 51.786 lei, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul formulat de S. I. domiciliat in B., ., ., ., împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat în sumă de 250 lei și taxa judiciară de timbru în sumă de 1005 lei, pentru care S. I.. a beneficiat de ajutor public, rămân în sarcina statului.
Obligă pe S. I. să plătească apelantei suma de 1560 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 18 aprilie 2013.
Președinte Judecător Grefier
L. M. A. R. C. I.
Red. L. M.
16.05.2013
Dact. S. C.
04.06.2013/4 ex
Jud. fond N. D.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul BRĂILA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 429/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
