Grăniţuire. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1993/247/2011
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B. - Secția I Civilă
decizia civilă nr. 142
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Președinte – V. V.
Judecător – P. B.
Grefier – M. C.
Pe rol fiind pronunțarea apelului civil declarat de pârâta D. T. în nume personal și în calitate de moștenitoare a lui D. M., domiciliată în B., Calea G., ., . și moștenitorii C. M. cu domiciliul în B., ., .. D, . și D. G. cu domiciliul în B., Calea G., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1303/13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._ /2012 în contradictoriu cu reclamanta F. Gh. M. cu domiciliul în ., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr._, constată:
Prin sentința civilă nr. 1303 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._, a admis cererea având ca obiect revendicare și grănițuire, formulată de reclamanta F. Gh. M., în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. T. și în consecință, a obligat pe pârâți să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 71 mp, a dispus ca linia de hotar între proprietățile părților să fie cea stabilită în anexa nr. 3 din raportul de expertiză întocmit care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligat pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 2071 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta F. Gh. M. a formulat în contradictoriu cu pârâții D. M. și D. T., acțiunea având ca obiect revendicare și grănițuire, motivând că este proprietara terenului în suprafață de 1557 mp situat în T23 P463 cf titlului de proprietate nr._-_ eliberat la data de 06.06.1994 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor, având ca vecini la N F. T, la E drum, la S P. și la V F. V; că terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 378/245 din data de 09.08.1958 și transcris în registrul de transcripțiuni la data de 14.08.1958 sub nr. 294. Terenul a fost dobândit împreună cu soțul său, în prezent decedat; că la nord se învecinează cu imobilul proprietatea pârâților, iar între părți există gard pe o porțiune de aproximativ 6 m. Anterior dobândirii de către pârâți a imobilului aparținând acestora, între linia de hotar, reprezentată de gard și casa reclamantei era o distanță de aproximativ 1 m.
În anul 2003, pârâții apreciind că au dreptul la o suprafață mai mare de teren decât cea pe care au cumpărat-o, au desființat gardul și au acaparat nejustificat suprafața de teren din spatele casei sale, închizându-i orice cale de acces, astfel încât în ipoteza în care sunt necesare reparații la imobil, reclamanta a susținut că este în imposibilitate să le efectueze.
Pârâții sunt proprietarii imobilului învecinat cu al reclamantei, în suprafață de 843 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1887/13.11.2002.
Între părți s-a mai desfășurat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 860/2004 al Judecătoriei Însurăței, unde pârâții din prezenta cauză au avut calitatea de reclamanți.
Cu acea ocazie, reclamanta a fost chemată în judecată, pârâții susținând că aceasta le-ar fi acaparat o suprafață de 100 mp.
Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 317/10.08.2004 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 358/03.03.2005 a Curții de Apel G..
În raportul de expertiză administrat la acea dată, s-a arătat că suprafața deținută de reclamantă este cu 36,39 mp mai mică decât cea indicată în titlul său și este exact suprafața de teren din spatele casei, teren la care i s-a îngrădit accesul de către pârâți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 560-art 561 C. civ. în vigoare.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, motivând că au cumpărat terenul în suprafață de 889,10 mp de la C. G. și C. D. și F. T., așa cum reiese și din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1887/13.11.2002 și că se învecinează cu reclamanta la sud.
Suprafața de 36,39 mp la care face referire reclamanta se află pe terenul deținut de pârâți, deci este în proprietatea acestora și nu a fost niciodată delimitat de vreun gard. Gardul la care se face referire nu a existat nici înaintea dobândirii imobilului de către pârâți. Pârâții au precizat că imobilul aparținând reclamantei se află pe linia de hotar dintre cele două proprietăți așa cum rezultă și din planul eliberat de OJCGC B..
În Registrul Agricol al comunei Tufești, județul B. aceștia figurează cu o suprafață totală de 889 mp teren intravilan pentru care au achitat la zi taxele și impozitele.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile sunt vecini limitrofi, imobilele în care locuiesc fiind situate în intravilanul comunei Tufești, județul B..
Reclamanta a dobândit imobilul de la socrii săi împreună cu soțul acesteia F. M. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 378/245 din data de 09.08.1958 și transcris în registrul de transcripțiuni la data de 14.08.1958 sub nr. 294.
În egală măsură F. V T., celălalt copil a fost înzestrat de părinții săi, vânzătorii de mai sus, cu suprafața de 843 mp. F. V T. și T. au vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8747/20.07.1992 către fiica acestora C. D. imobilul format din teren de 843 mp, locuință și anexe. Pe numele lui F. V T. a fost emis titlul de proprietate care cuprinde suprafața de 843 mp după ce acesta a vândut-o fiicei sale.
Pe numele soțului defunct al reclamantei a fost emis titlul de proprietate care cuprinde suprafața de teren intravilan de 1557 mp cvartal 23, parcea 462.
Pârâții au cumpărat terenul în suprafață de 889,10 mp de la C. G. și C. D. și F. T., așa cum reiese și din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1887/13.11.2002.
Din conținutul raportului de expertiză în cauza și care face corp comun cu prezenta hotărâre rezultă că pârâții dețin în plus o suprafață de teren de 92 mp, iar reclamanta are lipsă suprafața de 71 mp raportat la contractul de vânzare-cumpărare nr. 378/245 din data de 09.08.1958, respectiv 47 mp raportat la titlul de proprietate eliberat pe numele lui F. T. de la care au dobândit cei care au vândut pârâților.
Diferența dintre suprafața din titlu și cea din contract este justificată de faptul că titlul emis pe numele lui F. T. a fost emis după ce acesta a vândut către fiica sa C. D., viitoare vânzătoare către pârâți, suprafața de 843 mp. În același raport se menționează în că suprafețele din titlul emis pe numele defunctului soț al reclamantei se suprapun total peste cele din contractul prin care soții F. M. decedat și reclamanta F. Gh. M. au dobândit dreptul de proprietate.
În anexa nr. 3 al raportului de expertiză s-a trasat linia de hotar dintre cele două proprietăți, aceasta urmând a fi granița dintre cele două imobile învecinate limitrof.
Având în vedere faptul că pârâții au în plus o suprafață de 92 mp, iar reclamantei îi lipsește o suprafață de 71 mp, care se regăsește în curtea pârâților și pentru care aceștia nu au un titlu, instanța apreciază ca întemeiat capătul de cerere privind revendicarea. Suprafața de 71 mp nu este proprietatea pârâților, așa cum rezultă și din raportul de expertiză, iar linia de hotar dintre proprietăți nu se afla exact pe spatele construcțiilor reclamantei, existând un spațiu, așa cum rezultă din același raport care face trimitere la documentația cadastrală a imobilului pârâților.
Pe cale de consecință, instanța apreciază întemeiat și cel de-al doilea capăt de cerere, care urmează a fi admis.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții D. T. și D. M., acesta a decedat în timpul procesului și a fost continuat de moștenitorii săi D. G. și C. M..
Apelanții au motivat că în raport de probele administrate în cauză sentința este nelegală și netemeinică, deoarece, față de cererea cu care a fost investită instanța de fond, s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Obiectul cu care a fost investită instanța de fond este cu privire la revendicarea suprafeței de 36,39 mp și prin urmare, în raport de această suprafață de teren se impunea a fi analizată linia de hotar dintre cele două imobile, dacă a fost modificat hotarul de către pârâții apelanți după ce au dobândit imobilul.
Consideră că chiar dacă pârâții apelanți dețin o suprafață real măsurată mai mare cu 46 mp față de suprafața din acte, iar reclamanta intimată deține o suprafață mai mică cu 36,39 mp față de titlul de proprietate și nu se poate afirma cu certitudine fără a se cerceta și actele celorlalte proprietăți limitrofe.
De asemenea, în stabilirea liniei de hotar instanța de fond trebuia să țină cont de titlurile de proprietate ale părților.
Cu privire la cheltuielile grănițuirii, apelanții au susținut că modalitatea de stabilire a acestora nu este legată de numărul capetelor de cerere admise ori respinse și că în speță nu s-a dovedit faptul că pârâții au modificat semnele de hotar, imobilul având aceleași dimensiuni de la data la care au dobândit dreptul de proprietate și că diferența de teren de 43,41 mp provine de la înțelegerea u vecina B. G. care le-a permis pârâților să mute gardul limitrof.
Intimata F. Gh. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Intimata a motivat că deși prin acțiune s-a precizat că suprafața revendicată în acțiune este de 36,39 mp nu se poate susține că s-a dat mai mult decât s-a cerut deoarece suprafața real măsurată a rezultat din raportul de expertiză unde s-a constatat că suprafața deținută în plus de apelanți este de 92 mp, iar suprafața de teren ce aparține intimatei calculată în raport de limitele actuale este mai mică decât suprafața din titlul de proprietate cu 47 mp.
Consideră că Anexa 3 la raportul de expertiză se stabilește corect linia de hotar.
Cu privire la cheltuielile de judecată intimata a susținut că soluția este corectă întrucât acestea includ onorariile experților, taxa de timbru și onorariul de avocat aferente capătului de cerere privind revendicarea.
În apel nu s-au administrat probe.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de apelanți, a apărărilor formulată de intimată, a probelor administrate la instanța de fond și a dispozițiilor legale incidente, constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Motivele invocate de apelanți vizează nelegalitatea constând în aceea că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea cu care a fost investită.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de aproximativ 36,39 mp și să se stabilească linia de hotar.
Indicarea cu aproximație a suprafeței revendicate a determinat necesitatea administrării probei cu expertiză judiciară pe baza căreia s-a stabilit cu exactitate suprafața aflată în posesia pârâților și care aparține de drept reclamantei.
Nu constituie o pronunțare „plus petita” atunci când prin acțiune se indică o suprafață aproximativă sau nu se indică întinderea acesteia și se face mențiunea că se va stabili printr-o expertiză ulterioară.
După administrarea probei cu expertiză, reclamanta și-a însușit concluziile raportului de expertiză în care s-a stabilit că suprafața reală ocupată de pârâți este de 71 mp, astfel că motivul de nelegalitate invocat de apelanți nu este fondat.
Un alt motiv de apel invocat de apelanți se referă la faptul că la stabilirea liniei de hotar instanța de fond trebuia să țină cont de titlurile de proprietate ale părților.
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților din cauză, raportul de expertiză și schița anexă care au fost întocmite de expertul judiciar desemnat de instanță pe baza înscrisurilor aflate la dosar, a titlurilor de proprietate invocate de părți cât și pe baza constatărilor la fața locului când părțile au fost convocate de către expert pentru a asista la măsurarea suprafețelor.
Pârâții apelanți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză dar nu au invocat acest aspect în obiecțiuni, iar instanța de fond a constatat că nu sunt întemeiate.
Cu privire la cheltuielile grănițuirii, motivul invocat de apelanți nu este întemeiat având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă și i-a obligat la plata taxei de timbru, onorariile experților și onorariul de avocat aferente capătului de cerere privind revendicarea, pârâții fiind căzuți în pretenții.
Având în vedere dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul și va păstra ca temeinică și legală sentința atacată.
Având în vedere că intimata nu a depus la dosar chitanța de reprezentând onorariul de avocat urmează ca cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată să fie respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții D. T.,domiciliată în B. Calea G., ., . și D. M. (decedat) continuat de moștenitorii săi D. G. cu domiciliul în B. .. A, . și C. M. cu domiciliul în B., ., .. D, ., împotriva sentinței civile nr. 1303 din 13.11.2012 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata F. Gh. M. cu domiciliul în ..
Respinge cererea de obligare a apelanților la plata către intimată a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 iunie 2013.
Președinte Judecător
V. V. P. B. Grefier
M. C.
Red. V. V.
6ex/18.06.2013
Jud. fond C. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul BRĂILA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 7/2013.... → |
|---|
