Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 7774/196/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 201/2013
Ședința publică din 12 Septembrie 2013
PREȘEDINTE L. M.
Judecător A. R.
Grefier C. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta G. T., cu domiciliul în comuna T., ., ., județul B. și cu domiciliul procesual ales în B., . bis, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4976 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect ordonanță președințială – EVACUARE, în contradictoriu cu intimații N. I. S., C. G. și C. R., toți cu domiciliul în comuna T., ., ..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în temeiul art.260 din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 12.09.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 4976/27.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta G. T. împotriva pârâților N. S., C. G. și C. R. prin care a solicitat evacuarea pârâților dintr-un garaj construit pe terenul concesionat de Primăria comunei T., predarea documentelor originale de proprietate și plata unei chirii lunare de 200 lei, începând cu luna iunie 2011.
În motivarea cererii de ordonanță președințială, reclamanta susține că, împreună cu soțul său (în prezent decedat), a construit un garaj pe terenul concesionat de Primăria comunei V.. Construcția a fost realizată în baza autorizației de construire eliberată de autoritatea locală.
Ulterior, mai exact în anul 2011, pârâtul C. G. l-a convins pe soțul său G. I. să meargă la un notar și să îi predea actele originale ale garajului, în scopul de a-i vinde garajul. C. R. și N. S. au întocmit în fals o chitanță de mană, conform căreia soțul său, G. I. a vândut garajul lui C. G..
Reclamanta mai menționează că actele originale îi sunt necesare pentru dezbaterea susținerii rămase de pe urma soțului.
Pârâții au depus întâmpinare după expirarea termenului prevăzut de art. 201 alin. 5 N.C.P.C.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului C. G..
Pe baza acestor probe, instanța a reținut că în baza art. 996 NCPC „Instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru sistarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări silite”.
Potrivit textului citat, instanța de judecată a verificat îndeplinirea condițiilor privind urgența, caracterul vremelnic al măsurii cerute și neprejudicierea fondului.
Cu privire la urgență, s-a constatat că, deși „deposedarea” reclamantei s-a produs în anul 2011, cererea de ordonanță președințială s-a formulat în anul 2013 și deci nu a reținut ca fiind îndeplinită condiția.
Pentru a verifica susținerea reclamantei, conform căreia C. R. și N. S. au întocmit în fals o chitanță prin care s-a vândut garajul, este necesară administrarea de mai multe probe și mai complexe, care presupune un timp mai îndelungat.
Măsura cerută de reclamantă (de evacuare) nu este o măsură vremelnică, ci definitivă. Părțile nu au făcut dovada că pe rolul instanțelor se află un litigiu care să rezolve problema litigioasă pe calea dreptului comun.
Prin soluția pe care instanța de judecată este chemată să o dea într-o cerere de ordonanță președințială, nu trebuie să rezolve cauza pe fond, întrucât s-a antepronunțat asupra litigiului.
Concluzionând asupra celor de mai sus, instanța de fond a reținut că toate capetele de cerere cu care reclamanta a investit instanța (evacuare, predarea documentelor și plata chiriei) sunt cereri care tind la rezolvarea definitivă a conflictului, așa încât, pentru neîndeplinirea condițiilor pronunțate de art. 996 NCPC a respins cererea.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta susține că „aparența dreptului” este îndeplinită pentru că pârâții nu au încheiat act de vânzare-cumpărare cu moștenitorii lui G. I..
Condiția vremelniciei este respectată prin faptul că, dispunându-se evacuarea părților, se stopează acțiunea de modificare a construcției în litigiu.
Modificările și lucrările pe care pârâții le fac la garaj ar putea să nu mai poată fi reparate.
Urgența cererilor formulate, în opinia apelantei, este dată și de faptul că dezbaterea succesiunii soțului său nu este posibilă, fără documentația ce face obiectul litigiului de față.
Fiind îndeplinite condițiile legale, G. T. solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, așa cum a fost formulată.
Intimații, prin întâmpinare au cerut respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Răspunzând întâmpinării, apelanta a arătat că prin motivele de apel a argumentat că în speță sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale și de aceea a cerut și insistă în admiterea apelului, casarea sentinței și admiterea cererii de ordonanță președințială.
În apel, s-a depus copia certificatului de deces a lui G. I., certificatul de căsătorie al soților G. și două planșe foto.
Analizând apelul pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente (art. 476 și următoarele NCPC), tribunalul reține cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acțiune, reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a lui G. I., a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială, pârâții să fie evacuați din garajul ocupat încă din anul 2011, predarea originalelor documentelor garajului și plata unei chirii de 200 lei/lună, începând cu luna iunie 2011.
Tribunalul constată că, așa cum au fost formulate, cererea de mai sus are caracterul unei veritabile acțiunii de drept comun.
Nici motivarea capetelor de cerere nu demonstrează caracterul vremelnic, urgent și de neprejudiciere a fondului.
Dimpotrivă, invocând existența acestei stări de fapt încă din anul 2011, acuzând pe C. R. și N. S. de întocmirea în fals a chitanței de vânzare a garajului, reclamanta nu face dovada aparenței unei situații de drept în ceea ce o privește, ci o determină să facă cercetări mai amănunțite asupra raportului juridic, a situației de fapt reale, etc., ceea ce legea nu permite în procedura aleasă de reclamantă.
Instanța de fond a făcut o corectă analiză a temeiului de drept și a încadrării cererii în limitele dispozițiilor legale aplicabile (art. 996 NCPC), argumentând soluția pronunțată pentru fiecare condiție impusă de procedura ordonanței președințiale.
Aparența de drept, despre care apelanta susține în motivele de apel că este îndeplinită este pusă în dificultate de „chitanța” întocmită în anul 2011, între G. I. și C. G., potrivit căreia, cel de al doilea a cumpărat de la primul „construcția în suprafață de 19,25 m.p, cu dimensiunile de 3,50X5,50 m.p reprezentând garaj.”
Din expunerea motivelor de apel, rezultă că apelanta și soțul său au avut intenția de vânzare a garajului și i-au dat actele în original lui C. G. pentru a se interesa de posibilitatea legală de a-l vinde, în condițiile în care era construit pe teren concesionat.
Pe de altă parte, pârâții s-au apărat, invocând cumpărarea garajului. Toate aceste aspecte trebuie clarificate de instanța și estompează aparența dreptului în cauză.
Urgența cererilor formulate nu este justificată de dezbaterea succesiunii așa cum a susținut apelanta, întrucât potrivit legii, procedura succesorală nu este una urgentă.
Nici ultima condiție, cea a prevenirii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, nu este îndeplinită.
Lucrările de modificare sau adăugire pe care pârâții le fac la garaj și care, în opinia apelantei nu ar mai putea fi desființate, nu justifică admiterea cererii de ordonanță președințială pentru evacuarea pârâților.
Pentru toate argumentele expuse, tribunalul constată că apelul nu este fondat, urmând a fi respins în temeiul art. 480 NCPC.
În temeiul art. 482 în referire la art. 451 și următoarele NCPC, urmează a obliga pe apelantă la plata cheltuielilor de judecată către intimați (onorariu de avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta G. T., cu domiciliul în comuna T., ., . și cu domiciliul procesual ales în B., . bis, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4976 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații N. I. S., C. G. și C. R., toți cu domiciliul în comuna T., ., ..
Obligă pe apelantă să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, zi 12.09.2013.
Președinte Judecător Grefier
L. M. A. R. C. I.
Red. L. M.
12.09.2013
Dact. S. R.
16.09.2013/6 ex
Jud. fond L. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 370/2013. Tribunalul BRĂILA | Grăniţuire. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
