Pretenţii. Decizia nr. 370/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 4583/196/2010
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 370/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător A. M. Cășaru
Judecător V. V.
Grefier I. N.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către reclamantul S. D. domiciliat în B.,Calea G.,nr. 362, ..93, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 4234/6.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 20.05.2013 și s-au consemnat în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în baza art. 260 c.pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 27.05.2013,data de 3.06.2013 și data de 6.06.2013
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4234/6.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a constatat perimată acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâții S. M. și R. G. și a obligat reclamantul la plata către pârât R. G. a sumei de 1400 lei și la plata sumei de 357 lei către pârâta S. M., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin încheierea din 06.04.2011, în temeiul art. 155/1 Cod procedura civila, s-a dispus suspendarea judecății până la precizarea de către reclamant a obiectivelor la expertiză contabilă solicitată. La data de 02.05.2012 s-a dispus repunerea pe rol din oficiu pentru a se constata perimarea.
Instanța a reținut ca cererea de recurs a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an și a constatat perimarea de drept a cauzei.
În ceea ce priveste cererea de cheltuieli de judecată formulata de pârâtul R. G. a constatat că aceasta nu este întemeiata deoarece în conformitate cu art. 274 Cod procedura civila, partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Dispozițiile citate, pentru a fi aplicate, impun o judecată în speță a cererii, pentru a se stabili ce parte a cazut în „pretenții”, care consta în admiterea sau respingerea cererii. Instanța de fond a mai reținut că institutia perimarii reglementata în art. 248 - art. 254 Cod procedura civila nu cuprinde dispozitii privind cheltuielile de judecata. În cauză, urmare suspendării și lăsării cauzei în nelucrare din vina părtii, nu are loc o „judecata în fond” asupra obiectului cauzei. Perimarea constituie o modalitate de finalizare a judecatii, ca sancțiune procedurală pentru „părțile” care au lăsat pricina în nelucrare o perioada mai mare de un an de la încetarea motivelor suspendării. În consecință, nu are loc o judecată asupra fondului pentru a se stabili „partea căzută în pretenții”.
S-a mai avut în vedere că, în aplicarea și interpretarea art. 245 Cod procedura civila, oricare din părți poate cere reînceperea cursului judecății, însă nici una din părți nu a avut interes să o ceară. Finalizarea procesului prin perimare, în prima instanta, din oficiu, nu impune acordarea cheltuielilor de judecata. Cu toate acestea, prin constatarea perimarii partile sunt repuse in situatia anterioara judecatii, ceea ce înseamnă că se consideră că instanța nu a fost investită cu soluționarea acelui litigiu, că prescripția nu s-a întrerupt, că pârâtul e considerat de bună-credintă, că el nu datoreaza daune și că este îndreptățit, dacă perimarea s-a depus din vina reclamantului, să obțină cheltuieli de judecată.
Având în vedere că reclamantul este în culpă cu privire la perimarea cauzei pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de către instanță, prin sentință s-a dispus, în baza art. 274 cod procedură civilă, obligarea lui la cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 lei către pârât R. G., conform chitanței nr. 576/02.02.2009, nr. 672/20.08.2009 și nr. 785/ 20.05.2010, depuse în original și la plata sumei de 357 lei către pârâta S. M., conform chitanței nr._/55/26.01.2009.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate.
În cuprinsul cererii de recurs a prezentat motivele formulării acțiunii și cursul procesului, precizând că prin suspendarea judecății a înțeles că dosarul nu se mai judecă.
Recurentul a susținut că în mod nelegal instanța de fond l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariile apărătorilor pârâților la fond, în condițiile în care în recursurile conexate s-a dispus casarea, iar cauza nu s-a judecat, fiind suspendată.
De asemenea, a invocat faptul că s-a dispus executarea lui silită pentru aceste cheltuieli și a susținut că nu a știut de judecarea pe fond a cauzei prin sentință irevocabilă, nu a putut formula recurs împotriva ei și nu a primit nici o motivare.
Recurentul a mai învederat, în esență, că deși a fost obligat să plătească o sumă de bani pentru a se putea judeca pe fond, dosarul nu a fost studiat, că judecătorul fondului a ignorat totul, că pârâții sunt vinovați de prejudicierea asociației de proprietari, că nu au fost obligați să prezinte acte în apărare și nu au depus astfel de acte și că au solicitat plata apărătorilor contrar deciziei de casare dată de tribunal, iar chitanțele specificate de pârâtul R. pe fond au fost casate cu întreg dosarul, iar tribunalul a judecat prin conexare tocmai neplata apărătorilor și a cheltuielilor de judecată.
În finalul cererii a arătat că înțelege să conteste hotărârea dată în dosar și totodată a solicitat:
- anularea deciziei de executare silită;
- repunerea cauzei pe rol la o altă instanță de fond, respectiv la un alt complet în vederea recuperării prejudiciului în favoarea Asociației de proprietari nr. 141;
- sistarea executării silite până la soluționarea cauzei.
Anexat cererii, recurentul a depus o . înscrisuri referitoare la dosarul de fond.
La primul termen de judecată recurentul a precizat că obiectul recursului îl formează sentința civilă nr. 4234/06.06.2012 a Judecătoriei B., care a fost pusă în executare silită.
Intimatul R. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând tardivitatea acestuia.
Pe fond s-a apărat susținând că recurentul va trebui să înceapă o altă acțiune, deoarece prin perimare părțile au fost puse în situația anterioară procesului, ceea ce presupune că instanța nu a fost investită cu soluționarea acelui litigiu.
Deși a fost legal citată, intimata S. M. nu a formulat întâmpinare, dar a fost reprezentată în instanță de către avocat, care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Față de excepția invocată de intimatul R. G. se observă că, potrivit celor consemnate în practicaua sentinței civile nr. 4234/6.06.2012, reclamantul recurent nu a fost prezent la data pronunțării acestei hotărâri. Având în vedere și faptul că la dosar nu există dovada că sentința recurată a fost comunicată reclamantului pentru a lua cunoștință de motivarea ei, tribunalul nu va reține excepția tardivității declarării recursului.
Pe fond, examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 81/12.02.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-au admis recursurile conexate declarate de reclamantul S. D. împotriva sentinței civile nr. 4255/06.07.2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 5459/6.11.2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții R. G. și S. M., s-au casat sentințele și cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria B., unde a fost înregistrată sub nr._ .
Cu ocazia rejudecării, prin încheierea de ședință din data de 06.04.2011 instanța de fond a dispus, în temeiul art. 1551 Cod procedura civila, suspendarea judecății până la precizarea de către reclamant a obiectivelor expertizei contabile pe care a solicitat-o.
Cu toate că această încheiere i-a fost comunicată la data de 14.04.2011, așa cum reiese din dovada aflată la dosarul de fond, reclamantul nu a formulat recurs împotriva ei.
În cauză nu a mai fost efectuat niciun act de procedură, astfel că la data de 02.05.2012 instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru termenul din 06.06.2012, în vederea constatării perimării.
La termenul stabilit, pentru care părțile au fost legal citate, acestea nu au invocat vreunul din impedimentele prevăzute de art. 249-250 Cod procedură civilă.
În consecință, văzând dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an și a constatat perimarea ei.
Nemulțumirile exprimate de reclamant cu privire la suspendarea judecății, precum și cererea de repunere pe rol a cauzei nu pot fi analizate în prezentul recurs, deoarece reclamantul a avut posibilitatea să le formuleze pe calea recursului împotriva încheierii de suspendare.
Referitor la obligarea reclamantului recurent la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul apreciază că aceasta este temeinică și legală.
În acest sens se au în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că cel care a declanșat litigiul este reclamantul, iar suspendarea judecății și ulterior constatarea perimării au fost pronunțate de instanță ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite în sarcina acestuia.
De asemenea, întrucât în urma casării s-a reluat judecata pe fond, este firesc ca la stabilirea cheltuielilor de judecată să se țină seama de aceste cheltuieli efectuate de pârâți în ambele cicluri procesuale.
Pentru considerentele expuse tribunalul constată că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și, cum nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Recurentul a criticat și faptul că sentința pronunțată de instanța de fond a fost pusă în executare silită și a solicitat anularea încheierii (denumită de el decizie) prin care s-a încuviințat executarea.
Tribunalul nu se va pronunța însă asupra acestei cereri deoarece, potrivit celor precizate de recurent în ședință publică, obiectul recursului îl formează sentința civilă nr. 4234/06.06.2012 a Judecătoriei B., nu și încheierea de încuviințare a executării silite.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea cauzei, se constată că nu se mai impune analizarea ei, deoarece cauza a rămas în pronunțare de la primul termen de judecată.
Ca parte căzută în pretenții recurentul va fi obligat, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să plătească intimatei S. M. cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul recurent S. D. cu domiciliul în B., Calea G. nr. 362, .. 93, județul B., împotriva sentinței civile nr. 4234/06.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați S. M., domiciliată în B., .. 19, ., județul B. și R. G., domiciliat în B., Calea G. nr. 363, ., ..
Obligă pe recurentul S. D. să plătească intimatei S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 372 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2013.
Președinte Judecători Grefier,
V. R. A.-M. Cășaru V. V. I. N.
Red. AMC/08.07.2013
I.N./2 ex/9.07.2013
Jud. fond L.B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul BRĂILA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
