Contestaţie la executare. Decizia nr. 68/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 686/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 68
Ședința publică de la 4.02.2013
Președinte – A. R.
Judecător – V. A.
Judecător – V. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul C. M. cu domiciliul în B., Piața Independenței nr.1, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3789/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 28.01.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 4.02.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatorul C. M. a formulat în contradictoriu cu intimata C. de asigurări de sănătate B. contestație la executare împotriva somației de plată nr._/ 29.12.2011 și a titlu executoriu cu același număr și dată, solicitând admiterea contestației și anularea parțială a titlului executoriu.
In fapt, contestatorul a arătat că din totalul de 3532,53 lei acesta a achitat suma de 1566 lei reprezentând contribuție, suma de 1966,53 lei reprezentând majorări. S-a învederat că în perioada 2010-2011 a fost angajat în funcția de director executiv la . B., majorările nu se justifică, nu a avut acord încheiat cu CAS privind contribuția la CAS, nu a fost înștiințat sau somat și nu a avut cunoștință de Ordonanța de Guvern invocată.
Contestația la executare nu a fost întemeiată în drept.
Intimata, a formulat întâmpinare, fiind depus la solicitarea instanței dosarul de executare. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată și menținerea formelor de executare emise de CAS ca legale. S-a arătat că în speță contestația la executare a creanțelor fiscale este limitată prin art.172 din OG 92/2003 la controlul legalității actelor de executare, iar titlurile executorii și somațiile au fost comunicate contestatorului cu respectarea art. 44 din OG 92/2003, nefiind motive pentru anularea acestora. In ceea ce privește deciziile Curții Constituționale s-a apreciat că acestea nu sunt aplicabile perioadei anterioare anilor 2010 și 2011, iar obligațiile contestatorului sunt pentru anul 2007, apreciindu-se prin urmare că dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. f sunt constituționale.
Deliberând asupra contestației la executare dedusă judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 3789/17.05.2012, a respins-o ca nefondată.
S-a reținut că la data de 17.11.2011 a fost emisă de intimata CAS B. decizia de impunere nr._ (f. 19, 20 dosar) în sarcina contestatorului C. M., pentru suma de 3502,19 lei, din care 1806 lei contribuție datorată și 1696,19 lei majorări. S-a consemnat că suma reprezentând contribuția datorată a fost calculată pentru venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor.
Instanța de fond a observat că în conformitate cu prevederile art. 172 Cod procedură fiscală, împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot face apărări de fond în cadrul contestației la executare, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Or, în baza art. 205-207 din OG nr. 92/2003 s-a arătat că acesta avea posibilitatea contestării pe cale administrativă, cale pe care contestatorul nu a urmat-o. In aceste condiții nu au fost reținute apărările contestatorului în sensul invocării calității de salariat, apărări care pot fi exclusiv invocate pe calea contestației administrative.
Instanța de fond a apreciat astfel că contestația la executare a creanțelor bugetare întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 OG nr. 92/2003 este limitată exclusiv la controlul legalității actelor de executare, iar din examinarea titlului executoriu și a somației nr._/29.12.2011 a rezultat că acestea au fost emise și comunicate cu respectarea procedurii prevăzute de art. 41-44 OG 92/2003, nefiind motive nici de anulare a actelor de executare silită efectuate în cauză. In ceea ce privește chitanța depusă de către contestator pentru a justifica achitarea parțială a debitului, instanța de fond a observat că înscrisul respectiv nu menționează creanța achitată, motiv pentru care a fost înlăturată susținerea făcută sub acest aspect
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul C. M. arătând că a achitat contribuția către fondul de asigurări de sănătate, depunând la dosar copia chitanței nr._. Se susține că instanța de fond reține că înscrisul respectiv nu menționează creanța achitată, astfel că nu s-a luat în considerare acest aspect. Se solicită anularea deciziei de impunere emisă de intimată.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Părțile nu au depus la dosar deciziile de impunere menționate în titlul executoriu, recurentul susținând că acestea nu au fost comunicate, iar intimata nefăcând dovada emiterii lor, comunicării către contestator, pentru a se putea verifica dacă titlul executoriu a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare aplicabile.
Apreciem că în lipsa deciziilor menționate în titlul executoriu, acesta nu poate avea o existență de sine-stătătoare. Potrivit dispozițiilor legale invocate titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală și devine titlu executoriu. Însă așa cum am arătat deciziile de impunere menționate în titlu nu au fost comunicate recurentului contestator pentru a fi contestate pe calea contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel cum reține instanța de fond.
În ceea ce privește decizia de impunere nr._/17.11.2011, reținem că nu a fost avută în vedere la emiterea titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.
Intimata nu a prezentat o explicație relativ la neconcordanța dintre decizia de impunere nr._/17.11.2011 și deciziile de impunere menționate în titlul executoriu.
Așa fiind, tribunalul urmează să constate că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis cu nerespectarea dispozițiilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță menționate în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentului cu privire la achitarea unei părți din suma pretins datorată intimatei.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul dedus judecății și va dispune modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anulării somației și titlului executoriu nr._/29.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul C. M. cu domiciliul în B., Piața Independenței nr.1, județul B. împotriva sentinței civile nr. 3789/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B..
Modifică sentința în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate B..
Anulează somația și titlul executoriu nr._/29.12.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.02.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
A. R. V. A. V. R. A. B.
Tehnored.R. A.
Dact.B..A.
2 ex./28.02._
Jud.fond.V. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 655/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 24/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
