Întoarcere executare. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 3075/96/2011*
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
T. B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 525
Ședința publică de la 15.10.2013
Președinte – C. D. T.
Judecător – V. A.
Judecător – A. R.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul O. A., cu sediul în Mircurea C., . ., județul H., împotriva sentinței civile nr. 3020/1.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. H., cu sediul în județul H., având ca obiect întoarcerea executării silite.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 14.10.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la 15.10.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Miercurea C. sub nr._ din 13.06.2012, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de către T. H. în favoarea Judecătoriei Miercurea C., reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâtul O. A. a solicitat întoarcerea executării și obligarea acestuia la restituirea sumei de 521 lei reprezentând drepturi salariale.
In motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a primit această sumă cu titlu de drepturi salariale în baza sentinței civile nr.274/20.02.2008 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului H., titlu executoriu ce a fost desființat prin decizia civilă nr.1570/R/14.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M.. Solicitarea de restituire este întemeiată pe dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la întoarcerea executării. În drept reclamantul a invocat prevederile art.404 indice 2 alin.3, art.70 și următoarele din Legea nr.168/1999.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.3020/1.10.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T. H. în contradictoriu cu pârâtul O. A. și a obligat pârâtul la plata sumei de 521 lei cu titlu de restabilire situație anterioară.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 274/20.02.2008 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului H. a fost admisă în parte acțiunea pârâtului O. A. în sensul obligării Tribunalului H. la plata sumei de 750 lei reprezentând spor de confidențialitate. Deoarece această sentință era definitivă și executorie reclamantul T. H. a procedat la plata acestor drepturi bănești, respectiv suma de 521 lei așa cum rezultă din extrasul de plată cu diferențele salariale depus de reclamantă, act necontestat de pârâtă. Ulterior, prin decizia irevocabilă nr.1570/R/14.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosar nr.3712._ a fost modificată sentința anterior menționată, în sensul respingerii acțiunii formulată de pârâtul O. A.. Instanța a reținut că potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, doar în caz contrar urmând a se recurge la executarea silită, iar potrivit art.404 ind.1 Cod procedură civilă „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”. Având în vedere că art.404 ind.1 vizează nu doar cazurile în care este desființată executarea silită, ci și cele în care este desființat titlul executoriu, fără a condiționa ca desființarea titlului executoriu să fi avut loc în cadrul unei contestații la executare silită, instanța a apreciat că această procedură poate fi aplicată în cazul ambelor forme de executare silită a obligațiilor cuprinse în titlurile executorii, respectiv atât în cazul executării voluntare cât și în cazul executării silite. Având în vedere că în cauza de față titlul executoriu în baza căruia reclamantul a plătit de bunăvoie suma de 521 lei a fost desființat, instanța a dispus ,în temeiul art.404 ind.1 Cod procedură civilă admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul O. A., solicitând modificarea integrală a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar casarea și trimiterea spre rejudecare. Recurentul a arătat că sentința prin care T. H. a fost obligat să plătească diferențele salariale rezultate în urma aplicării sporului de confidențialitate nu a fost supusă procedurii de executare silită. În aceste condiții a susține că, în urma desființării sentinței în recurs, restituirea sumei primite se face în temeiul art.404/1 Cod procedură civilă reprezintă o inovație juridică fără acoperire legală și logică. S-a susținut că această prevedere legală se referă exclusiv la executarea silită, invocându-se în acest sens aliniatele 2,3 care au în vedere situații care au loc într-o executare silită, că articolul se află în Cartea V- Executarea silită, iar faptul că titlul secțiunii este „întoarcerea executării” nu poate duce la concluzia că se referă și la executări făcute de bunăvoie, făcându-se totodată referire și la prevederile art.371/1 C.p.civ. Recurentul a susținut că având în vedere că în cazul său nu a avut loc nici un fel de executare silită, întoarcerea executării silite nu putea constitui, în mod temeinic, cauză a cererii de chemare în judecată. Admițând cererea, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.371/1 și 404/1 C.p.civ, ceea ce atrage incidența cazului prevăzut de art.304 pct. 9 C.p.civ. Pe de altă parte s-a arătat că soluția este nedreaptă având în vedere că T. H., alături de alți debitori, îi datorează în prezent 670 lei, cu titlu de drepturi salariale, în baza unor titluri executorii. Așadar se impunea să se constate că datoria pe care o are s-a stins prin compensație legală(art.1144 Cod civil). Recurentul a menționat că din anul 2009, când a fost desființat titlul, s-au făcut plăți parțiale ale drepturilor salariale datorate în temeiul hotărârilor judecătorești, iar în momentul în care a fost deblocată plata tranșelor respective, compensarea a avut loc, deoarece potrivit art.1144 cod civil operează de drept, în puterea legii, în momentul în care cele două datorii sunt scadente.
Prin încheierea nr.3/7.05.2013 pronunțată de T. H. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la T. B., având în vedere că prin încheierea nr.1155/5.03.2013 a ÎCCJ s-a admis cererea de strămutare formulată de T. H. și s-a dispus strămutarea cauzei la T. B..
Dosarul a fost înregistrat la T. B. sub nr._ .
Prin întâmpinare intimatul T. H. a solicitat admiterea recursului și să se dispună compensarea sumelor așa cum a fost solicitată. S-a anexat fișa sintetică a sumelor pe care recurentul le mai are de încasat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041C.p.civ., tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
T. constată că în cauză erau incidente dispozițiile art.404 ind.1 Cod procedură civilă având în vedere că a fost desființat titlul executoriu constituit din sentința civilă nr. 274/20.02.2008 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului H., în baza căreia recurentul a încasat suma de 521 lei.
Aplicabilitatea articolelor ce reglementează întoarcerea executării nu poate fi limitată doar la executarea silită, neavând relevanță faptul că prevederile art.404/1 alin.2,3 fac referire la executarea silită și nici denumirea Cărții V . Cu atât mai mult cu cât se observă că chiar în primul articol al Cărții V, respectiv art.371/1 alin.1 C.p.civ. se prevede că obligația stabilită prin hotărâre sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
Prin urmare tribunalul apreciază că în mod legal instanța de fond a apreciat că această procedură poate fi aplicată atât în cazul executării voluntare cât și în cazul executării silite.
Referitor la compensarea sumelor datorate, tribunalul reține că potrivit fișei sintetice depusă la dosar de către intimatul T. H.(fila 15), recurentul mai are de încasat suma de 700 lei în temeiul sentinței civile nr.458/19.03.2008.
Față de acordul intimatului de compensare a sumelor și având în vedere dispozițiile art.1144 Cod civil, tribunalul apreciază ca fondată solicitarea recurentului de a se constata că a intervenit compensarea sumelor datorate.
Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul apreciază ca fondat recursul, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.312 C.p.civ. îl va admite și va modifica sentința în sensul că va constata intervenită compensarea până la concurența sumei de 521 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul O. A., cu sediul în Mircurea C., . ., județul H., împotriva sentinței civile nr. 3020/1.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. H., cu sediul în județul H..
Modifică sentința în sensul că:
Constată intervenită compensarea până la concurența sumei de 521 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
C. D. T. V. A. A. R. A. B.
Red.A. V.
Dact.B..A.
2 ex./23.10.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 108/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 597/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
