Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 9344/196/2012
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 154
Ședința publică de la 4.03.2013
Președinte – V. A.
Judecător – A. R.
Judecător –C. D. T.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5798/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O. G., cu domiciliul în B., . . ..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 25.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 4.03.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. la data de 06.07.2012 sub nr._ contestatorul O. G. a solicitat anularea somației și a titlului executoriu având același nr._/31.05.2012 emise de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
În motivare s-a arătat că s-a început executarea silită împotriva contestatorului pentru suma de 357,46 lei, deși acestuia nu i s-a adus la cunoștință modul de calcul al sumei, că a fost greșit aplicat art. 257 alin. 2, lit. f din Legea 95/2006, având în vedere constatarea neconstituționalității acestui text de lege prin decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale. S-a susținut că nașterea raportului juridic dintre intimată și persoana asigurată, în speță contestatorul, este condiționată de semnarea unui contract, calitatea de asigurat nefiind de la lege. S-a arătat că nu a fost semnat un astfel de contract. S-a precizat că intimata nu a respectat nici o modalitate de emitere a actelor administrative fiscale prevăzută de art. 43 din Codul de procedură fiscală, în sensul că nu i s-a comunicat de unde provin aceste dividende modul de calcul și motivele de fapt. S-a arătat că asiguratul are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an prin casele de asigurări asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale. S-a susținut că nefiind pus în întârziere contestatorul nu datorează majorări, obligația de a fi informat anual cu privire la contribuția datorată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate revenind intimatei conform art. 222 din Legea 95/2006.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 172-173 din Codul de Procedură Fiscală, Legea 95/2006, dispozițiile Cod proc. civ.
Intimata nu a formulat apărări în cauză și nu a depus în copie dosarul de executare.
Deliberând asupra contestație la executare dedusă judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 5798/17 septembrie 2012, a admis-o, a dispus anularea somației, titlului executoriu și a procesului verbal de constatare a cheltuielilor de executare având același nr._/31.05.2012 emise de intimată.
Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că, contestatorul este executat silit de intimată conform titlului executoriu nr._ din 31.05.2012 pentru suma de 357,46 lei reprezentând contribuție datorată la fondul asigurărilor sociale de sănătate și majorări de întârziere, a fost somat prin somația cu același număr emisă la aceeași dată cu titlul executoriu să achite această sumă.
În această situație s-a reținut că intimata a recurs la măsuri de executare silită conform prevederilor art. 216 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 36 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.
S-a arătat că măsurile de executare silită se efectuează în temeiul unui titlu de creanță ce devine titlu executoriu conform prevederilor art. 141 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.
S-a apreciat că chiar dacă sunt prevederi speciale, cele ale art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, nu derogă de la dreptul comun în sensul că urmărirea silită nu poate fi pornită în lipsa unui titlu de creanță.
Din cuprinsul titlului executoriu nr._/31.05.2012 a rezultat că executarea silită a contestatorului a avut drept temei documentul prin care s-a evidențiat suma de plată nr._/21.12.2011, dar intimata nu a făcut dovada existenței acestui document, a legăturii acestuia cu titlul executoriu și nici a comunicării lui către contestator pentru ca acesta să fie în măsură să își exercite dreptul de contestare conform prevederilor art. 205 din OG nr. 92/2003 (fila 8 dosar).
În cadrul dosarului de executare depus în copie de intimată nu s-a regăsit documentul nr._ /21.12.2011 prin care s-a evidențiat suma de plată, menționat în titlul executoriu, acest act nu a fost comunicat contestatorului, ceea ce a determinat încălcarea dispozițiilor art. 222 din Legea 95/2006 privind obligația intimatei de a informa fiecare asigurat cel puțin o dată pe an cu privire la serviciile de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
S-a apreciat că se impunea comunicarea acestui titlu de creanță contribuabilului și emiterea titlului executoriu, somației și celorlalte acte de executare după rămânerea lui definitivă prin expirarea termenului de exercitare a dreptului de contestare sau respingere a contestației conform art. 205 din OG nr. 92/2003.
Prin necomunicarea acestei decizii menționate în titlul executor s-a stabilit că contestatorul a fost pus în imposibilitate de a-și exercita dreptul de control prin calea de atac prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 întrucât creanța stabilită a fost pusă direct în executare silită.
S-au avut în vedere dispozițiile art. 141 cod procedură fiscală apreciindu-se că în afara cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
S-a arătat că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar cele emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.
În consecință dacă procedura executării silite s-a efectuat fără existența unor titluri de creanță care nu au fost comunicate contestatorului, deci nu au ajuns la scadență, s-a constatat că executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru care atât titlul executoriu cât și celelalte acte de executare sunt lovite de sancțiunea nulității absolute, actul nul neproducând efecte juridice.
S-a reținut că prin decizia nr. 335/2011 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale dispozițiile art. 257 lit. f, teza ultimă din Legea 95/2006 și s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct. 4 din OUG nr. 107/2010, care a modificat art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006.
Art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr. 95/2006, fiind temeiul invocat de intimată pentru calcularea sumelor datorate cu titlu de contribuție și întocmirea actelor de executare a căror anulare se cere, s-a apreciat că este cert că acestea sunt nelegale și nu pot produce efecte juridice.
În consecință actele de creanță devenite acte de executare fiind întocmite în baza unui text de lege constatat ca fiind neconstituțional, respectiv dispozițiile art. 257 alin. 2, lit. f, teza ultimă din Legea 95/2006 s-a arătat că nu vor produce efecte juridice.
Susținerile intimatei privind faptul că sumele erau datorate pentru o perioadă anterioară publicării deciziei nr. 335/2011 a Curții Constituționale și că aceasta are efect numai pentru viitor nu au fost primite întrucât actele de executare au fost întocmite ulterior publicării acestor decizii și fiind o consecință a art. 257 lit. f, teza ultimă din Legea 95/2006, nu pot produce efecte juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta Casa de asigurări de sănătate B. arătând că nu sunt motive legale de anulare a actelor contestate, neinvocându-se niciuna din situațiile expres prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, că cererea dedusă judecății este limitată prin art. 172 din OG 92/2003 numai la controlul legalității actelor de executare. Se susține că intimatul a realizat venituri impozabile în anul 2010 având obligația de a plăti contribuția la fondul de asigurări de sănătate. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 211, art. 257 alin. 2 și art. 261 din Legea 95/2006, ale art. 11 și 13 din Ordinul 617/2007. Se precizează că obligația ce incumbă contestatorului reiese din dispozițiile art. 219 lit. d și art. 216 alin. 5 din Legea 95/2006, iar decizia 335/2011 a Curții Constituționale nu are aplicabilitate în cauză.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare arătând că nu i-a fost comunicat titlul de creanță, astfel nu îi este opozabil, veniturile încasate în 2010 se situează sub nivelul venitului minim pe economie, astfel că nu datorează contribuție. Se solicită obligarea recurentei la plata sumei de 38,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dovada efectuării lor aflându-se la fila 12 dosar fond (taxă timbru și timbru judiciar).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al C., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al C. și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF”.
Art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală prevede că “Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”. Printre aceste titluri este și decizia de impunere. Conform art. 141 alin. 2 “Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.”
Părțile nu au depus la dosar decizia de impunere menționată în titlul executoriu (_/21.12.2011), intimatul susținând că aceasta nu a fost comunicată, iar recurenta nefăcând dovada emiterii ei, comunicării către contestator, pentru a se putea verifica dacă titlul executoriu a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare aplicabile.
Apreciem că în lipsa deciziei menționate în titlul executoriu, aceasta nu poate avea o existență de sine-stătătoare. Potrivit dispozițiilor legale invocate titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală și devine titlu executoriu. Însă așa cum am arătat decizia de impunere menționată în titlu nu a fost comunicată intimatului contestator pentru a fi contestată pe calea contenciosului administrativ, potrivit dispozițiilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, astfel cum reține instanța de fond.
Recurenta nu a prezentat o explicație relativ la situația constatată de instanța de fond, respectiv necomunicarea titlului de creanță, încălcarea dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală. Aceasta a susținut doar că aceste nemulțumiri nu pot face obiectul unei contestații la executare formulată potrivit dispozițiilor art. 172 Cod procedură fiscală, partea având posibilitatea exercitării contestației prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Însă așa cum am arătat în lipsa comunicării titlului de creanță nu se poate reține culpa intimatului.
Așa fiind, tribunalul urmează să constate că executarea silită a fost pornită în baza unui titlu executoriu emis cu nerespectarea dispozițiilor legale. Atât timp cât nu s-a făcut dovada existenței titlului de creanță menționat în titlul executoriu nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la contractul de asigurare și la modul de stabilire a obligațiilor fiscale la fondul de asigurări de sănătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 5798/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul O. G., cu domiciliul în B., . . ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.03.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
V. A. A. R. C. D. T. A. B.
Tehnored.R. A.
Dact.B..A.
2 ex./21.03.2013
Jud.fond.B. L.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul BRĂILA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 108/2013.... → |
|---|
