Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 239/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 1974/228/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 239/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. Cășaru
Judecător V. R.
Judecător A. R.
Grefier I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă Calatoae D., domiciliată în comuna Jirlău, .. 131, județul B., împotriva sentinței civile nr. 262/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul indicat de recurentă în comuna Jirlău, .. 131, județul B. și sediul social indicat prin întâmpinare situat în . Bajani, .. 13, județul B., având ca obiect ordonanță președințială.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 262/15.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Făurei a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.
Totodată, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei sub nr._ reclamanta C. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei din imobilul situat în . și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că imobilul situat în comuna Jirlău, .. 131, se afla în proprietatea comună a sa și a numitului P. M., fostul soț, cu care se află în proces de partaj; a formulat o cerere de evacuare a fostului soț, acțiunea fiind admisă de către Judecătoria Făurei; spațiul numerotat C4 în planul de amplasament al imobilului este ocupat de ., în temeiul unui titlu care nu îi este opozabil și care a fost încheiat cu fostul soț, ce ulterior a fost evacuat din clădire, potrivit ordonanței nr. 1156/29.11.2012.
Reclamanta a apreciat că măsura solicitată se impune, întrucât există urgența motivată de starea de sănătate a minorei C. T. Ș., în vârsta de doi ani, ce suferă de atrezie de esofag, iar barul în care își desfășoară activitatea pârâta are peretele comun cu locuința ocupată de reclamantă; și condiția vremelniciei este îndeplinită, deoarece s-a solicitat evacuarea pârâtei până la solționarea cererii de partaj; în privința neprejudecării fondului, a învederat că prin această cale nu se poate dispune definitiv asupra fondului dreptului, oricum nestabilindu-se cine este mai îndreptățit să rămâna în locuință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a mai avut în vedere că pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii pe calea ordonanței președințiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta C. D. a fost căsătorită cu P. M. N., că în data de 22.03.2011 acesta a încheiat cu pârâta . un contract de închiriere pe un termen de trei ani a spațiului comercial pe care îl deținea împreună cu reclamanta, că ulterior între reclamanta C. D. și numitul P. M. N. au apărut neînțelegeri, astfel încât acestea sunt părți ale unui dosar de partaj judiciar și că cei doi au împreună un copil care suferă de mai multe maladii.
În raport de temeiul juridic invocat de reclamantă, instanța de fond a verificat dacă acțiunea îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și a apreciat că, față de starea de sănătate a minorei, în cauză există urgența.
În ceea ce privește caracterul temporar al dispoziției instanței, a constatat că o sentință prin care s-ar admite cererea de ordonanță președințială nu ar mai fi una provizorie, ci una definitivă și prin urmare condiția vremelniciei nu este îndeplinită.
Instanța a mai constatat că nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită, întrucât prin admiterea cererii s-ar judeca fondul.
În termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând casarea ei si admiterea cererii de evacuare a intimatei din imobil, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța și-a încălcat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, respingându-i în mod nelegal cererea de încuviințare a probatoriilor (acte, martori, interogatoriu) pe considerentul că într-o ordonanță președințială nu se admit probe.
În acest sens recurenta a arătat că a insistat în depunerea unor acte, pe care instanța i le-a primit, însă nu a acordat termen pentru a se lua la cunoștință de aceste acte și nici nu i-a primit notele de probe.
De asemenea, recurenta a reiterat situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, precum și motivele pentru care consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
În plus, referitor la condiția urgenței a subliniat că, în urma intervenției chirurgicale minora trebuie ferită de gălăgie, fum și un mediu neprielnic, iar barul, cu activitatea nocturnă, cu gălăgia și fumul inerente nu poate activa la distanță de un singur perete de camera minorei.
A mai învederat că, în ce privește caracterul temporar al măsurii evacuării, nu este implicată în raportul de locațiune între intimată și fostul soț, acest contract fiind încheiat fără știrea ei și că acțiunea în evacuare pe calea dreptului comun este o acțiune proprie raporturilor de locațiune, iar cum contractul de închiriere își produce efectele între părțile contractante, a limitat această măsură la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj, ocazie cu care se va ieși din indiviziune și astfel se va stabili soarta închirierii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat tardivitatea recursului, având în vedere data pronunțării sentinței atacate si data declarării recursului.
Pe fond, intimata s-a apărat arătând că sentința atacată este într-adevar criticabilă, însă
pentru cu totul alte motive decât cele indicate în declarația de recurs.
Astfel, a apreciat că, spre deosebire de ce s-a reținut prin considerentele hotărârii atacate, în cauză nu este îndeplinită nici condiția urgenței, după cum rezultă din probatoriul administrat odată cu întâmpinarea.
Intimata a mai susținut că nici celelalte două condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite, întrucât dacă s-ar dispune evacuarea sa din spațiu până la soluționarea cererii de partaj, acesta ar avea un caracter definitiv deoarece termenul de închiriere expiră la 10.03.2014, în timp ce procesul de partaj se află în faza analizei cererilor de ajutor public judiciar și astfel cererea de partaj se va soluționa în timp după expirarea termenului de închiriere. Recurenta nu a făcut dovada promovării împotriva intimatei a unei cereri de evacuare întemeiate pe dreptul comun, iar în procesul de partaj nu se pot administra probe cu privire la temeinicia evacuării, pentru faptul că intimata nu este parte în acel proces.
Intimata a invocat în apărare și faptul că cererea reclamantei este neîntemeiată, menționând în acest sens că, prin hotărârea pronunțata de Tribunalul B. la data de 19.02.2013 în dosarul_, a fost respinsă irevocabil cererea de evacuare promovată pe calea ordonanței de recurenta-reclamantă împotriva fostului soț, actualul angajat al intimatei, P. M. N., iar motivele invocate de recurentă pentru evacuarea acestuia au fost identice cu cele indicate și în prezenta cauză.
La solicitarea recurentei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată de intimată, așa cum prevede art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este nefondată întrucât, așa cum reiese din dovada aflată la dosarul de fond, sentința a fost pronunțată la data de 15.02.2012, iar potrivit datei menționate pe plicul în care a fost expediat recursul acesta a fost depus la poștă la data de 21.02.2013, deci în termenul prevăzut de art. 582 alin. 2 Cod procedură civilă, calculat conform art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cât privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate, examinându-le atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Din referatul medical prezentat de reclamanta recurentă în fața primei instanțe (fila 49) și din actele medicale depuse în recurs (filele 29-30) reiese că starea de sănătate a minorei C. T. Ș. impune ca acesteia să i se asigure un surplus de odihnă și liniște în vederea recuperării psiho-somatice în urma intervenției chirurgicale la care a fost supusă.
În această situație, tribunalul apreciază că desfășurarea unei activități zgomotoase în barul închiriat de intimată și aflat lângă camera minorei este de natură să justifice urgența măsurii evacuării, solicitată de recurentă.
Existența unei astfel de activități a fost contestată de intimată atât prin întâmpinarea formulată la instanța de fond, cât și în recurs.
Având în vedere însă că pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială este nacesară îndeplinirea a încă două condiții în afară de caracterul urgent al măsurii solicitate pe această cale, tribunalul va verifica dacă celelalte condiții sunt îndeplinite.
Astfel, se reține că una dintre condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale este ca măsura ordonată de instanță să fie vremelnică, prin ordonanță președințială neputând fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți.
În principiu, în materia raporturilor locative, nu se poate dispune evacuarea locatarului pe calea ordonanței, întrucât acesta ocupă imobilul în baza unui contract de închiriere, iar evacuarea vizează fondul dreptului și nu o măsură vremelnică.
Prin urmare, întrucât intimata deține un contract de închiriere a cărui valabilitate nu a fost contestată de recurentă pe calea dreptului comun, ceea ce înseamnă că acesta produce efecte juridice, tribunalul apreciază că în cauză măsura evacuării ar avea un caracter definitiv.
Față de aceste considerente, este lipsită de relevanță susținerea recurentei cum că nu este implicată în raportul de locațiune dintre intimată și fostul soț, care a încheiat contractul fără știrea ei; de asemenea, este irelevant faptul că se solicită evacuarea intimatei până la soluționarea partajului dintre recurentă și soțul ei, partaj ce vizează inclusiv spațiul ocupat de intimată.
O altă condiție de admisibilitate, care decurge din cea a vremelniciei, este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului.
Având în vedere cele arătate anterior, tribunalul constată că această condiție nu este îndeplinită, întrucât evacuarea intimatei dintr-un spațiu ocupat în baza unui contract de închiriere ar echivala cu o pronunțare asupra valabilității acelui contract, atât timp cât numai rezilierea sau nulitatea contractului ar justifica evacuarea.
În consecință, se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de ordonanță președințială.
Recurenta a invocat și faptul că prima instanță nu a încuviințat probele propuse de ea.
Cu privire la acest aspect se observă că, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din data de 14.02.2013, reclamanta recurentă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cea cu un martor, fără a preciza care sunt împrejurările ce se tinde a fi dovedite prin audierea martorului și instanța a încuviințat doar proba cu înscrisuri, neindicând motivele respingerii probei testimoniale.
Or, ținând seama de cele expuse referitor la admisibilitatea evacuării pe calea ordonanței președințiale și de faptul că reclamanta nu a solicitat audierea martorului pentru a dovedi aceste aspecte, tribunalul consideră că în mod corect s-a respins administrarea probei.
Pentru considerentele arătate se constată că motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate și întrucât nici din oficiu nu au fost constatate motive de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Calatoae D., domiciliată în comuna Jirlău, .. 131, județul B., împotriva sentinței civile nr. 262/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul indicat de recurentă în comuna Jirlău, .. 131, județul B. și sediul social indicat prin întâmpinare situat în . Bajani, .. 13, județul B.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2013.
Președinte Judecători Grefier,
A. M. Cășaru V. R. R. A. I. N.
Tehnored. A.M.C./10.04.2013
I.N./2 ex.
Jud. Fond D. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 150/2013. Tribunalul BRĂILA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
