Pretenţii. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 1842/196/2011
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 155
Ședința publică de la 4.03.2013
Președinte – V. A.
Judecător – A. R.
Judecător –C. D. T.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.58, județul B. și de către recurentul E. S., cu domiciliul în B., . ..2 ., împotriva sentinței civile nr. 3258/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 25.02.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 4.03.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B. a chemat în judecată pe pârâtul E. S. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3725 lei, sprijin financiar nejustificat, a penalităților de întârziere calculate de la data comunicării notificării de plată și punerii în întârziere, respectiv de la data de 25.11.2010 până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a obținut sprijin financiar sub formă de bonuri valorice în cuantum de 11.000 lei pentru înființarea unei culturi de grâu pe o suprafață de 10 ha, iar la data verificării s-a încheiat procesul verbal de recepție/restituire nr. 767/29.03.2008 prin care s-a constatat că pârâtul nu a respectat condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 5 alin. 1 din Ordinul MADR nr. 687/2007 și în consecință are obligația de a restitui suma de 3725 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Ordinului MADR nr. 687/2007, art. 1092 și 1105 cod civil, art. 17 alin. 2 din OUG nr. 123/2006 raportat la art. 120 cod proc. fiscală.
Pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a formulat întâmpinare solicitând instanței să verifice suprafața, pentru că nu corespunde cu suprafața pe care a lucrat-o.
Deliberând asupra acțiunii deduse judecății, prin prisma materialului probator administrat în cauză, Judecătoria B., prin s.c. nr. 3258/18 aprilie 2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3725 lei, subvenție încasată necuvenit.
S-a reținut că pârâtul a primit bonuri valorice de_ lei pentru înființarea unei culturi de grâu pe o suprafață de 10 ha și a unei culturi de rapiță pe o suprafață de 15 ha, iar la data verificării prin procesul verbal de recepție/restituire nr. 767/29.03.2008 s-a constatat că pârâtul nu a respectat condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 5 alin. 1 din Ordinul MADR nr.687/2007 și în consecință are obligația de a restitui suma de 3725 lei.
S-au avut în vedere prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul MADR nr. 687/2007 potrivit cărora pentru a fi eligibili la acordarea sprijinului financiar solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) să facă dovada proprietății sau a dreptului de folosință pentru terenul pe care se înființează cultura toamna anului 2007; b) să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate, să facă dovada asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007 la societăți de asigurare – reasigurare; c) să nu figureze ca debitor la direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene sau a Municipiului București, sau la sucursalele APIA județene sau a Municipiului București, ca urmare a nerespectării condițiilor de eligibilitate aferente formelor de sprijin acordate în ultimii 3 ani, sau să își lichideze debitele existente până la data depunerii cererii de sprijin financiar pentru culturile din anul 2007.
S-a reținut că pârâtul nu a putut prezenta factură de cumpărare a seminței certificate la înființarea culturii și nici polița de asigurare a culturii înființate, așa cum prevede alin. 3 al art. art. 5 din Ordinul MADR nr. 687/2007, la momentul întocmirii procesului verbal de recepție/restituire nr. 767/29.03.2008, ceea ce potrivit alin. 4 din același art. 5 din Ordinul MADR nr. 687/2007 obligă pe pârât la restituirea sumelor primite ca sprijin financiar sub formă de bonuri valorice.
S-a observat că potrivit angajamentului asumat prin cererea de acordare a sprijinului, pârâtul s-a obligat să facă dovada utilizării de semințe certificate și de calitate și asigurării culturilor înființate în toamna anului 2007 la societăți de asigurare – reasigurare (f.4 dosar).
S-a arătat că pârâtului i s-a comunicat notificarea de plată și punere în întârziere nr._/23.11.2010, prin care i s-a adus la cunoștință că are obligația să restituie către reclamantă suma de 3725 lei, subvenție încasată necuvenit, actualizată cu dobânda legală calculată până la data plății efective (f.6 dosar), cu toate acestea pârâtul nu a restituit suma încasată necuvenit.
Din analiza celorlalte probe administrate în cauză - procesul verbal de recepție/restituire nr. 767/29.03.2008 și notificarea de plată și punere în întârziere nr._/23.11.2010, coroborate cu dispozițiile legale invocate ca temei juridic, a rezultat că pârâtul avea cunoștință de obligațiile asumate și de consecințele nerespectării acestor obligații.
S-au reținut prevederile art. 17 alin. 2 din OUG 123/2006 potrivit cărora „Utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat este interzisă și se consideră sprijin financiar necuvenit. Sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează, cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.”
Referitor la penalități s-a arătat că reclamanta nu a indicat temeiul juridic al acestora și nici modul de calcul, iar prin notificare pârâtului i s-a adus la cunoștință că în cazul în care nu va restitui de bunăvoie suma de 3725 lei și dobânzile legale calculate până la data plății efective, va fi acționat în judecată.
În consecință cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere a fost respinsă ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât prin art. 5 alin. 4 din Ordinul MADR nr. 687/2007 se stipulează că pentru nerespectarea condițiilor de eligibilitate se vor restitui doar sumele primite cu titlu de sprijin financiar sub formă de bonuri valorice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură – Centrul județean B. și pârâtul E. S..
În recursul dedus judecății reclamanta Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură – Centrul județean B. arată că relativ la cererea privind plata penalităților s-a susținut în fața instanței de fond faptul că sumele de bani necesare pentru acordarea sprijinului au fost acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării. Însă se precizează că potrivit dispozițiilor art. 119 din OG 92/2003 pentru creanțele datorate la bugetul de stat, debitorul datorează dobânzi și penalități de întârziere, al căror cuantum se stabilește potrivit dispozițiilor art. 120 și art. 1201 Cod procedură fiscală. Chiar dacă potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 din OMADR 687/2007 pentru nerespectarea condițiilor de eligibilitate se vor restitui doar sumele primite cu titlu de sprijin financiar, sunt aplicabile și dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În recursul dedus judecății pârâtul E. S. arată că nu a putut semăna în cursul anului 2007 din cauza intemperiilor, astfel că bonurile valorice agricole primite ca și sprijin financiar nu au putut fi folosite în întregime. Acestea au devenit nule și fără valoare, nemaiputând fi folosite. În aceste condiții nu se datorează valoarea lor către reclamantă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură – Centrul județean B. reținem că potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 „nerespectarea prevederilor alin. (3) atrage restituirea de către beneficiari a sumelor primite ca sprijin financiar sub formă de bonuri valorice”.
Așa fiind, apreciem că în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile alin. 3 al art. 5 se datorează sprijinul financiar primit sub formă de bonuri valorice. Nu putem lua în considerare susținerile recurentei potrivit cărora în acest caz devin aplicabile dispozițiile art. 17 alin. 2 din legea 123/2006, atât timp cât dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează pentru sprijin financiar necuvenit, care reprezintă sprijinul utilizat pentru alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitat și nu sprijinul neutilizat din cauza neîndeplinirii condițiilor legale. Dacă legiuitorul ar fi dorit să se perceapă penalități de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală și în situația sprijinului neutilizat ar fi dispus în acest sens.
Pentru aceste considerente, apreciem că în mod legal s-a stabilit de către instanța de fond că intimatul recurent E. S. nu datorează penalități de întârziere.
În ceea ce privește recursul dedus judecății de pârâtul E. S. reținem că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează în mod diferențiat.
Conform dispozițiilor art. 11 din aceeași lege, cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul acțiunilor și cererilor evaluabile în bani, sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de prima instanță.
Dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege prevăd că taxele judiciare se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la înregistrarea cererii, se va pune în vedere petentului achitarea ei până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din aceeași lege.
Art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a instituit timbrul judiciar care se aplică acțiunilor și cererilor de competența instanțelor judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 din ordonanță, cererile pentru care se datorează timbru judiciar calculat potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 și 2 nu vor fi primite sau înregistrate dacă nu vor fi timbrate corespunzător.
În cazul nerespectării acestei obligații, se prevede în art. 9 alin. 2 din ordonanță, se va proceda conform prevederilor în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru, adică potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că recurentului E. S. i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din data de 28.01.2013 să achite suma de 154.5 lei taxă timbru și 3 lei timbru judiciar conform dispozițiilor art. 2 coroborate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 32/1995, până la termenul de judecată fixat în cauză (comunicându-se obligația prin citația înaintată acestuia).
Așa fiind, tribunalul urmează să constate că recursul dedus judecății de pârâtul E. S. nu a fost timbrat corespunzător, motiv pentru care în temeiul textelor de lege invocate, se va dispune anularea lui ca netimbrat, iar recursul dedus judecății de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B. nu este fondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurentul E. S., cu domiciliul în B., . ., împotriva sentinței civile nr. 3258/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.58, județul B..
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B., cu sediul în B., Calea Călărașilor nr.58, județul B., împotriva sentinței civile nr. 3258/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. S., cu domiciliul în B., . ..2 ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.03.2013.
PreședinteJudecătoriGrefier
V. A. A. R. C. D. T. A. B.
Tehnored.R. A.
Dact.B..A.
2 ex./26.03.2013
Jud.fond.B. L
| ← Evacuare. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul BRĂILA | Fond funciar. Decizia nr. 150/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
