Conflict de competenţă. Sentința nr. 24/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 7367/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 24/S c.c.
Ședința camerei de consiliu de la 28 octombrie 2013
Completul Civ. D4 c.c. compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. și Judecătoria Zărnești privind soluționarea cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S. S.A.R.L. împotriva debitorului M. S..
Prezenta cauză s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă_/2013 a Judecătoriei B. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și a fost declinată competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de executor: B. R. E. privind pe creditoarea S. S.a.R.L., împotriva debitorului M. S., în favoarea Judecătoriei Zărnești.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc a fost întemeiată pe dispozițiile art. 665 din Noul Cod de procedură Civilă.
Prin cererea formulata creditoarea a solicitat încuviințarea începerii executării silite față de debitoare, acestea având domiciliul în localitatea Zărnești.
Urmare adresei emise de instanță, la data de 6.09.2013, executorul judecătoresc a comunicat instanței faptul că cererea s-a formulat în temeiul art. 650 și art. 651 cod procedură civilă.
Instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Potrivit art. 650 N.C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Conform art. 651 N.C.pr.civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:
a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul;
b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;
În același sens sunt și prevederile art. 781 N.C.pr.civ., care reglementează executarea silită prin poprire, în conformitate cu care poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul terțului poprit, precum și dispozițiile art. 818 care reglementează încuviințarea urmăririi imobiliare, text de lege care statuează că cererea de urmărire se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că partea creditoare poate alege orice executor judecătoresc din circumscripția unei curți de apel, în vederea executării silite, însă executorul nu poate alege instanța de executare, în caz contrar dispozițiile art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ., ar rămâne golite de conținut. Instanța apreciază că după depunerea cererii de urmărire la executorul judecătoresc ales de către creditor, executorul trebuie să sesizeze instanța de executare în funcție de criteriile oferite de art. 651, art. 781 și art. 818 N.C.pr.civ. întrucât pentru faza de executare silită, legiuitorul a prevăzut reguli speciale în materia competenței, de la care nu se poate deroga prin voința creditorului. Acesta nu poate alege competența după criterii subiective care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie și care au în vedere nu principiul disponibilității, ci pe acela al instanței de executare. În caz contrar, alegerea pur aleatorie a instanței de executare de către creditor, ar avea drept consecință înlocuirea normelor de competență cu opțiunea părții.
În cauza dedusă judecății domiciliul debitoarei se află în localitatea F., potrivit H.G. 337/1993 localitatea Zărnești fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei Zărnești, iar conform adresei remise la dosar de către executorul judecătoresc, debitoarele nu dețin bunuri pe raza teritorială a Judecătoriei B., neexistând nici un terț din același areal care să datoreze ceva și care să poată fi poprit.
Prin sentința civilă 431/2013 a Judecătoriei Zărnești a fost trimisă cererea de încuviințare a executării silite, pentru soluționare, la Judecătoriei B..
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Așa cum s-a reținut cu ocazia verificării competenței, dispozițiile art.650 NCPC sunt incidente, instanța competentă a soluționa prezenta cerere fiind Judecătoria B., în circumscripția căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc.
Mai mult, și dacă executarea silită ar fi fost cea imobiliară, dispozițiile legale în materie, respectiv art. 819 din NCPC și art. 664-665 la care face trimitere dispoziția specială, prevăd că cererea de încuviințare a urmăririi imobiliare se depune la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul ce face obiectul executării, astfel că în acest caz există o competența alternativă, cererea putând fi introdusă și la judecătoria de la locul situării imobilului. Dacă însă imobilul e situat în raza altei judecătorii, dar în circumscripția aceleiași curți de apel competența nu mai e alternativă, instanța de executare, adică cea în raza căreia se află sediul executorului, fiind singura competentă.
De asemenea, pe același raționament, dacă executarea silită ar fi fost solicitată în modalitatea popririi, competența este tot alternativă, dar numai dacă domiciliul sau sediul terțului poprit se află în circumscripția altei curți de apel, nu a altui tribunal sau judecătorii, decât cea în care e instanța de executare.
Astfel, situațiile exceptate de art.650 NCPC nu vizează executarea silită imobiliară sau prin poprire.
Analizând conflictul negativ de competență teritorială dedus judecății, Tribunalul reține următoarele:
Prin art. 819 C.pr.civ., cuprins în Secțiunea „Încuviințarea urmăririi imobiliare”, legea derogă de la dispozițiile generale în materia încuviințării executării silite imobiliare, prevăzute la art. 650 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit acestui din urmă text de lege, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit prevederii speciale cuprinse la art. 819, după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător.
Caracterul derogatoriu de la dreptul comun în această materie al dispozițiilor art. 818 și următoarele C.pr.civ. a fost în mod corect reținut de ambele instanțe aflate în conflict, cu mențiunea că dispoziția legală derogatorie este art. 819, iar nu art. 818 alin. 1 C.pr.civ.
Declinarea reciprocă de competență se datorează interpretării diferite a cererii cu care instanța a fost investită, Judecătoria B. reținând că cererea este una de executare silită imobiliară, iar Judecătoria F. că este vorba despre o cerere care privește celelalte forme de executare silită.
Prin cererea dedusă judecății, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite în conformitate cu prevederile art.650 alin.1 cod procedură civilă, în toate modalitățile de executare.
La stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri nu pot fi avute în vedere prevederile art. 651 lit. b cod procedură civilă deoarece acestea se referă la executarea silită directă mobiliară, nu indirectă, cum s-a solicitat în cauză, iar în ceea ce privește poprirea, nu a fost indicat terțul poprit pentru a se putea stabili competența de soluționare a cererii raportat la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Judecătoria B. a calificat în mod greșit cererea ca fiind o cerere de încuviințare a executării silite imobiliare, cu consecința unei greșite aprecieri și asupra competenței teritoriale de soluționare a acesteia și prin raportare la prevederile art. 818 cod procedură civilă.
Norma specială nefiind aplicabilă, se aplică norma generală de competență teritorială, prevăzută de art. 650 alin. 1 C.pr.civ., citat mai sus, competența de soluționare a cererii revenind Judecătoriei B..
Față de aceste considerente, în baza textelor de lege citate mai sus și a art. 135 alin. 1 și 4 C.pr.civ., Tribunalul urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditorul S. S.A.R.L. împotriva debitorului M. S., în favoarea Judecătoriei B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite imobiliare formulată de executorul judecătoresc B. R. E., privind pe creditoarea S. S.a.R.L. împotriva debitorului M. S., în favoarea Judecătoriei B..
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 28.10 2013
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N.-29.10.2013
Tehnored. – I.M.- 29.10.2013
2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 23/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
