Legea 10/2001. Sentința nr. 161/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 161/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4985/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 161/S
Ședința publică de la 4 noiembrie 2013
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE – C. F. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamanții P. K. și K. M., în contradictoriu cu pârâtul M. C., PRIN PRIMAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul constată că, prin registratura instanței, reclamanții au înaintat la dosar o solicitare de încuviințare a unor probe. Prin aceeași notă de ședință se solicită să li se comunice înscrisurile depuse în dosarul nr._/197/2013.
Instanța, având în vedere conținutul procurilor depuse de reclamanți, la termenul de judecată anterior, acordate mandatarei R. A., invocă din oficiu excepția lipsei de reprezentant a acesteia și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanții P. K. și K. M., prin mandatar R. A., au chemat în judecată pe pârâții COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C., COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B. și M. C. prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei 1 să întocmească documentația și să formuleze propuneri de atribuire sau de acordare de despăgubiri către pârâta nr. 2, cu privire la imobilele solicitate prin cererile înregistrate sub nr._/13.09.2005,_/13.09.2005,_/13.09.2005 și_/2005, imobile la care sunt îndreptățiți cu titlul de drept moștenire, să se dispună obligarea pârâtei 2 să emită titlu de proprietate conform documentației și propunerilor formulate de pârâta 1, obligarea pârâtului 3 să formuleze propuneri de atribuire în natură sau de acordare de despăgubiri pentru imobilele solicitate, obligarea pârâților la plata de daune cominatorii al căror cuantum va fi precizat la primul termen de judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că P. K. este moștenitorul legal al defuncților K. Richard și K. R., fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate prin cererile menționate mai sus, cu privire la imobilele situate în C., ., respectiv pe ., și de asemenea că are calitatea de moștenitor și după defuncții P. A., P. Rosa și P. K., cu privire la imobilul teren pe care au fost edificate cartierele 9 Mai și Înfrățirea.
Au mai arătat că, în mai multe rânduri, au solicitat soluționarea cererilor, însă, prin adresa nr._/18.11.2008, li s-a răspuns că cererile au fost soluționate.
În drept au fost invocate generic prevederile Legii nr. 18/1001.
În probațiune au fost depuse la dosar copiile cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, înscrisuri reprezentând corespondență purtată între părți, alte acte.
Prin încheierea pronunțată la data de 29.05.2013, Judecătoria B. a dispus disjungerea petitelor privind obligarea intimatei Comisia Locala pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar C. sa întocmească documentația si sa facă propuneri de atribuire sau de acordare de despăgubiri către pârâta Comisia Județeană pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar Brasov, pentru imobilele solicitate prin cererile nr._/13.09.2005,_/13.09.2005 și_/2005 urmând a se forma un nou dosar, reținând că aceste cereri cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 9500/6.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/197/2013, format în urma disjungerii, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și în consecință s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei având ca obiect cererea reclamanților P. K. si K. M. în contradictoriu cu M. C., în favoarea Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în ceea ce privește capetele de cerere aferente cererilor înregistrate de reclamanți la UAT C. sub nr_/13.09.2005,_/13.09.2005,_/2005, din documentația depusă de intimată rezultă că aceste cereri privesc imobile situate în intravilanul localității C., și terenuri care nu au fost preluate de C.A.P., astfel că aceste cereri privesc imobile care sunt supuse restituirii către foștii proprietari în condițiile Legii nr. 10/2001.
A mai reținut că, de altfel, aceste cereri au fost soluționate prin dispoziții ale Primarului, respectiv dispozițiile nr 1031/17.10.2006, 1030/17.10.2006 și316/10.04.2006, așadar obiectul acțiunii disjunse îl constituie retrocedarea unor imobile care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, cu referire la art 26 alin 3 din acest act normativ.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
La primul termen de judecată instanța a pus în vedere reclamanților să facă dovada calității de reprezentant a mandatarei R. A., prin depunerea de procuri ad litem, sub sancțiunea prevăzută de art. 161 alin. 2 C.pr.civ.
Excepția lipsei calității de reprezentant este o excepție de procedură, cu caracter peremptoriu, susceptibilă de acoperire, sens în care instanța a pus în vedere părților obligațiile ce le reveneau, conform alin. 1 al textului de lege menționat mai sus.
Analizând împuternicirile existente în cuprinsul documentației depuse la dosar de pârâtul M. C., instanța reține următoarele:
Prin împuternicirea dată în Offenbach (Germania) la 8.05.2005, prin înscris sub semnătură legalizată, reclamanta K. M. o împuternicește pe numita R. A. să vândă pentru mandantă partea sa din moștenirea familiei P., compusă din terenul și casa din C., ., numitului N. I., și să întreprindă pentru aceasta toate demersurile necesare, inclusiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare obligatoriu din punct de vedere juridic.
Prin împuternicirea dată în Wiesbaden (Germania) la 1.02.2005, prin înscris sub semnătură legalizată, reclamantul P. K. o împuternicește pe numita R. A. să îl reprezinte în chestiunea privitoare la succesiunea după K. Richard și P..
Împuternicirile menționate mai sus sunt singurele care au fost depuse în dosarul Judecătoriei B., odată cu înscrisurile depuse în probațiune de pârâtul M. C..
În fața Tribunalului B. a fost de asemenea depusă procura acordată la data de 17.07.2007 de către K. M. Numitei R. A. (fila 20 din dosar), prin care aceasta din urmă este împuternicită să o reprezinte pe mandantă „la Judecătoria B. în procesul cu dosarul nr._ pe data de 11.09.2007”, fiind de asemenea menționat că, în cazul în care va fi nevoie, mandanta o împuternicește pe doamna R. A. să o reprezinte în continuare „la următoarele termene sau următoarele procese de la jud. B. sau din alte orașe”.
Conform art. 142 din Legea nr. 71/201 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, contractele de mandat încheiate înainte de . Codului civil, pentru care părțile nu au prevăzut un termen, rămân supuse legii în vigoare la data încheierii lor.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie să fie una ad litem, adică să fie acordată special pentru proces și să cuprindă în mod expres actele pe care mandatarul este împuternicit să le îndeplinească în numele mandantului, precum și limitele mandatului acestuia.
Reprezentarea convențională judiciară în cazul persoanelor fizice ia naștere prin acordul părților, în baza unui contract de mandat, reglementat în principiu de dispozițiile art. 1552-1592 din Codul civil (aflat în vigoare la momentul acordării procurilor menționate mai sus), și de normele de procedură prevăzute de art. 67-73 din Codul de procedură civilă.
Art. 67 alin. 2 C.pr.civ. stabilește că mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume, aceasta însemnând, de regulă, că în cuprinsul contractului este necesară și obligatorie inserarea consimțământului mandantului de a fi reprezentat în judecată de mandatar.
Potrivit art. 67 alin. 3 C.pr.civ., în cazul mandatarului care nu are nici domiciliul, nici reședința în țară, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
Această dispoziție de excepție nu operează însă pentru actele procesuale de dispoziție, cum sunt chemarea în judecată, achiesarea sau renunțarea la judecată, care pot fi aduse la îndeplinire de mandatar numai dacă este împuternicit în acest scop printr-o procură specială.
Această interpretare este impusă de art. 68 alin. 1 C.pr.civ., care distinge între exercițiul dreptului de chemare în judecată și reprezentarea în judecată, cât și de art. 69 alin. 1 C.pr.civ., conform căruia recunoașterile privitoare la drepturile în judecată, renunțările, cum și propunerile de tranzacție nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
În lipsa unei procuri speciale prin care persoana reprezentată împuternicește expres pe reprezentantul său cu exercițiul actelor procesuale de dispoziție, nu se poate presupune ca fiind dat exercițiul dreptului de chemare în judecată.
În acest sens s-au pronunțat instanțele în repetate rânduri, inclusiv cea supremă, cu titlul de exemplu putând fi dată decizia nr. 415/6.03.1992 a fostei Curți Supreme de Justiție.
După cum rezultă cu claritate din conținutul primelor două procuri menționate mai sus, acestea au fost date în alte scopuri decât pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată și respectiv reprezentarea în judecată, fiind acordate pentru încheierea unui act translativ de proprietate (cea dată de K. M.), respectiv pentru dezbatere succesorală (cea dată de P. K.), astfel că nu pot fi luate în considerare în prezentul litigiu.
În ceea ce privește cea de-a treia procură, care a fost depusă numai în fața acestei instanțe, Tribunalul constată că aceasta privește reprezentarea reclamantei K. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pentru termenul de judecată din 11.09.2007, iar formularea potrivit căreia, în cazul în care va fi nevoie, mandanta o împuternicește pe doamna R. A. să o reprezinte în continuare „la următoarele termene sau următoarele procese de la jud. B. sau din alte orașe”, nu îndeplinește condițiile pentru ca reprezentarea să fie valabilă în prezentul proces, pentru considerentele ce succed.
În primul rând, aceasta nu este o procură generală acordată în condițiile art. 67 alin. 3 C.pr.civ., pentru ca dreptul de reprezentare în judecată să se presupună a fi fost dat.
În al doilea rând, procura menționată mai sus este una având ca obiect reprezentarea în judecată, iar nu exercițiul dreptului de chemare în judecată, acte între care art. 67 și art. 68 din codul de procedură civilă disting în mod clar, acestea neputând fi asimilate.
Fiind un act de dispoziție, cererea de chemare în judecată formulată prin reprezentant nu putea fi promovată decât printr-un mandatar împuternicit anume în acest scop, după cum s-a arătat și în decizia instanței supreme, menționată mai sus.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că numita R. A. nu face dovada calității de reprezentant pentru nici unul dintre reclamanții din cauza de față, dreptul de a exercita acest act procesual de dispoziție nefiindu-i dat.
Față de aceste considerente, în baza art. 161 C.pr.civ., instanța urmează a admite excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei R. A., invocată din oficiu, și în consecință urmează a anula acțiunea civilă formulată de reclamanții P. K. și K. M., prin mandatar R. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei R. A., invocată din oficiu, și în consecință:
Anulează acțiunea civilă formulată de reclamanții P. K. și K. M., cu domiciliul ales în C., ., prin mandatar R. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. prin Primar, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de reprezentant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător C. F. I. M.
Red. C.F.- 20.11.2013
Tehnored. – I.M.-20.11.2013
4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 163/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
