Contestaţie la executare. Decizia nr. 650/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 650/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1924/226/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 650/R
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. R. - judecător
JUDECĂTOR: A. I.
JUDECĂTOR: M. I. I.
Grefier: C. N. - D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenții contestatori M. F., PRIN PRIMAR, P. M. F., PRIN PRIMAR, și P. M. F. în contradictoriu cu intimatul P. L.-G., împotriva sentinței civile nr. 2391/28.11.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosaurl civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24.04.2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.04.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2391/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. s-a respins contestația la executare precizată și formulată de contestatorii M. F., P. mun. F. și P. mun. F., prin reprezentant legal în contradictoriu cu creditorul P. L. G., împotriva formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 83/31.05.2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. V..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 573/M/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. - secția I Civilă în dos. nr._, investită cu formulă executorie a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată și formulată de intimatul P. L. G. în contradictoriu cu pârâții M. F. reprezentat prin primar, P. mun. F., P. mun. F. și Consiliul Local al mun. F., dispunându-se reintegrarea intimatului P. L. G. pe funcția avută anterior emiterii dispoziției nr.2001/6.09.2010 emisă de P. mun. F.,; fiind obligat Consiliul Local al mun. F. la plata către intimat la despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate cu dobânda legală de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei nr. 2001/2010 până la data reintegrării efective și la plata tuturor contribuțiilor către bugetul de stat aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
În baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 573/M/17.04.2012 a fost emisă la data de 31.05.2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc M. V. adresa de înființare a popririi în dosarul execuțional nr. 83/2012 asupra conturilor contestatorilor M. F. prin primar, P. mun. mun. F., P. mun. F. și Consiliul Local al mun. F., până la concurența sumei de 34.604 lei din care 23.313 lei reprezentând drepturi salariale restante datorate intimatului, iar suma de 11.291 lei datorată bugetului de stat, precum și cheltuieli de executare.
Împotriva formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 83/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. V., mai precis a adresei de înființare a popririi emisă de același birou la data de 31.05.2012, debitorii M. F., P. mun. F. și P. mun. F. au formulat contestație la executare, contestație care face obiectul acestui dosar, solicitând anularea acestei adrese de înființare a popririi, precum și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional mai sus menționat și care îi vizează ca și debitori.
Pe fondul cauzei instanța reține că s-a solicitat de către contestatori să se constate că au fost nesocotite dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în sensul că executarea silită a unei instituții publice se poate face numai după trecerea unui termen de grație de 6 luni de la data la care instituția publică respectivă a fost somată de către organul competent, precum și incidența dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare, să se constate suspendarea de drept a executării silite față de prevederile O.U.G. nr. 71/2009 cu modificările și completările ulterioare privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În ceea ce privește susținerea contestatorilor că este nelegală înființarea popririi pe conturile lor, în condițiile în care împotriva lor nu există titlul executoriu față de faptul că, în sentința civilă nr. 573/M/17.04.2012 a fost obligat doar Consiliul Local al mun. F. la plata către intimat de despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate cu dobânda legală de care ar fi beneficiat intimatul de la data emiterii deciziei nr.2001/2010 până la data reintegrării efective și la plata tuturor contribuțiilor către bugetul de stat aferente drepturilor salariale cuvenite intimatului, nu poate fi avută în vedere de către instanță, în condițiile în care Consiliul Local al mun. F. nu are patrimoniu propriu, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu este Unitatea Administrativ Teritorială M. F., acesta fiind subiect juridic de drept fiscal, titular a codului de înregistrare fiscală și a conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. De asemenea, instanța reține că printre atribuțiile primarului prevăzute de art.63 lit. c Legea nr.215/2001 se regăsesc și atribuții cu privire la bugetul local iar în exercitarea acestor atribuții, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.
Referitor la susținerile contestatorilor privind faptul că au fost nerespectate disp. O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr.288/2002, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate față de faptul că aceste dispoziții legale nu își găsesc aplicabilitatea în speța de față, în condițiile în care potrivit disp.art.1 din actul normativ menționat, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație, prin bugetele acestora sau după caz de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată restantă, iar potrivit art.2 din același act normativ, dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că termenul de 6 luni la care se face trimitere este obligatoriu pentru debitor, fiind stipulat pentru situația în care creanța nu poate fi achitată din caza lipsei de fonduri, astfel că instituția publică este obligată să efectueze demersurile necesare procurării fondurilor și achitării creanței. Acest termen de 6 luni nefiind un termen obligatoriu pentru creditor, instanța apreciază din acest punct de vedere că în mod corect au fost emise actele de executare constând în somație și adresa de înființare a popririi de către executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 83/2012.
În ceea ce privește susținerea contestatorilor că în speță sunt incidente dispozițiile art. 14 din O.G. nr.17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal bugetare conform cărora plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, reprezentând drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012 se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011 ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 aprobată prin Legea nr. 230/_ - în cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Prin Legea nr. 230/2011, O.U.G. nr. 71/2009 a fost aprobată, cu următoarele modificări:
Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect plata unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25 % din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar potrivit alin. 2- în cursul termenului prevăzut la alin.1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Față de faptul că executarea silită în dosarul execuțional nr.83/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. V. se derulează în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 573/M/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. - secția I Civilă în dos. nr._, sentință prin care s-a dispus reintegrarea intimatului P. L. G. pe funcția avută anterior emiterii dispoziției nr. 2001/6.09.2010 emisă de P. mun. F.; fiind obligat Consiliul Local al mun. F. la plata către intimat de despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate cu dobânda legală de care ar fi beneficiat intimatul de la data emiterii deciziei nr. 2001/2010 până la data reintegrării efective și la plata tuturor contribuțiilor către bugetul de stat aferente drepturilor salariale cuvenite intimatului, instanța apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, dispoziții în temeiul cărora orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Instanța a apreciat că dispozițiile legale menționate, se referă la acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, ori în prezenta speță este vorba de despăgubiri ca urmare a disponibilizării nejustificate a creditorul P. L. G., în calitate de angajat al contestatorilor, despăgubiri care au fost stabilite ca urmare a dispunerii de către instanță a reintegrării creditorului în muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii M. F. prin Primar, P. M. F. și P. M. F., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare promovată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că debitorul obligației, astfel cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, este Consiliul Local al M. F. și nu M. F. sau P. M. F., instituții publice pe conturile cărora executorul judecătoresc a emis ordonanța de înființare a popririi din data de 21.06.2012.
Instanța de fond, în baza unei interpretări eronate și forțate a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 modifică titlul executoriu, schimbând în mod nepermis debitorul obligației mai sus menționate.
Totodată s-a arătat că interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 17/2012 este eronată, având în vedere că noțiunea de „drepturi salariale” folosită de legiuitor acoperă toate drepturile ce se cuvin salariaților din sectorul bugetar și care au legătură cu activitatea prestată de aceștia în calitate de salariați. Un alt argument este acela că în titlul executoriu se menționează din ce se compun despăgubirile ce urmează a fi achitate, respectiv salarii indexate, majorate și reactualizate cu dobânda legală.
În drept au fost invocate prevederile art. 402 și urm. C.pr.civ., art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ.
Intimatul P. L. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, față de recursurile promovate în cauză, respingerea acestora.
S-a invocat faptul că atât contestația la executare, cât și recursul au fost promovate cu scopul de a-l șicana și întârzia executarea silită a sentinței judecătorești, reprezentând un abuz de drept procesual.
Refuzul debitorilor de a plăti debitul, constituie o atingere gravă adusă drepturilor sale ce decurg din art.1, Protocolul 1 al CEDO iar apărările acestora nu au rigoare juridică.
Intimatul creditor a mai arătat că a solicitat Primăriei F. în prealabil executarea benevolă a dispozițiilor titlului executoriu, înainte de a se adresa B. M. V..
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a dispozițiilor art. 304/1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul declarat nu este fondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Deși prin sentința civilă nr. 573/17.04.2012 a Tribunalului B. s-a dispus obligarea Consiliului Local F. la plata despăgubirilor față de măsura mutării unilaterale, acesta desfășurându-și activitatea în cadrul unui serviciu din subordinea Consiliului Local F., executarea silită a fost pornită atât împotriva Consiliului Local F., cât și împotriva M. F., P. M. F. și Primăriei M. F..
Toți acești recurenți au fost părți în dosarul civil nr._ al Tribunalului B. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 573/17.04.2012 ce constituie titlu executoriu, sentință ce a fost supusă controlului judiciar prin promovarea recursurilor (f. 18).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 21 și 63 alin.1 lit. c) și alin. 4 lit. lit. a) din Legea nr. 215/2001, reținute și de instanța de fond, bugetul aparține unității administrativ teritoriale a M. F., iar P. M. F. ce conduce structura funcțională a Primăriei F., aceasta din urmă aducând la îndeplinire dispozițiile primarului, este ordonator de credite, astfel că au calitate în procedura executării dispozițiilor sentinței prin alocarea și ordonarea plății către debitor a sumelor datorate.
În consecință, nu se poate reține primul motiv de recurs invocat de către recurenții M. F. prin Primar, P. M. F. și P. M. F., ordonanța de poprire din data de 21.06.2012 fiind legal emisă.
Al doilea motiv de recurs vizează interpretarea dată de prima instanță art. 14 din O.G. nr. 17/2012 și naturii drepturilor bănești ce fac obiectul executării silite.
În privința naturii sumei executate, aceasta în mod evident nu reprezintă drepturi salariale astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, ci despăgubiri acordate ca urmare a desființării măsurii mutării contestatorului în alt compartiment, în temeiul dispozițiilor art. 80 alin. 1 din Codul muncii și care constau în salariile de care acesta ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi dispus măsura atacată. Din acest motiv sumele s-au acordat indexate, majorate și reactualizate cu dobânda legală până la momentul reintegrării efective.
Chiar dacă despăgubirile constau în drepturi salariale neachitate, suma supusă executării în speță nu își pierde caracterul de despăgubire și nu are natura unui drept salarial ce poate fi acordat printr-o hotărâre judecătorească în situația neachitării sale la termen.
În consecință, nu este aplicabilă în speță eșalonarea impusă de O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și de art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 17/2012 care face trimitere la O.U.G. nr. 71/2009 și nici suspendarea de drept a procedurii execuționale a acestor drepturi, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2011.
Față de considerentele expuse, instanța în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. urmează să respingă recursul declarat de recurenții contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții debitori M. F., P. M. F. și P. M. F. împotriva sentinței civile nr. 2391/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. A. I. M. I. I.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CR /13.09.2013
Tehnored. CND/13.09.2013- 2 ex.
Jud fond – B. G.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 881/2013. Tribunalul BRAŞOV | Reziliere contract. Decizia nr. 707/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
