Partaj judiciar. Decizia nr. 558/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 6713/197/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 558/R
Ședința publică din 16 aprilie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I. – judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții pârâți Agenția S. SRL, S. M. și S. M. împotriva sentinței civile nr._/ 26 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 2 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 9 aprilie 2013 și apoi pentru data de 16 aprilie 2013.
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr._/26.09.2012 în dosarul civil_ s-a admis cererea formulata de reclamanta G. E. C. în contradictoriu cu pârâții M. V., S. M., S. M., AC Agenția S. SRL, D. M., M. V., S. I., S. Conseluța si în consecință s-a constatat că este supus ieșirii din indiviziune imobilul - pod înscris în Cf nr._ B., nr.top.6575/1/1/2, 6577/2/1, 6547/1/5/1/2, totul / B/7, s-a constatat că imobilul este comod partajabil în natură, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform răspunsului la obiecțiuni din data de 25.04.2012 la raportului de expertiză nr._/2012 întocmit de expert B. M., care face parte integrantă din prezenta prin atribuirea în întregime a acestuia reclamantă, s-a dispus înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de drept ieșire din indiviziune, reclamanta a fost obligată să plătească pârâților o sultă egalizatoare astfel: - M. V. – 1172 lei;. - . – 2586; - S. M. - 1309;- D. M. – 4870;- S. M.- 2856; - S. I. - 3699 lei, pârâții fiind obligați să plătească reclamantei suma de 4050 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 19.10.2012 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și s-a modificat cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 8757 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile sunt coproprietare asupra imobilului de mai sus, reclamanta având cota de 7,07 %, iar pârâții având cotele de 7,12, 14,60, 7,95, 29,58, 16,12, respectiv, 22,29 % din părțile de uz comun.
Din răspunsul la obiecțiuni din data de 25.04.2012 la raportul de expertiză nr._/2012 întocmit de expert B. M. (fila 155 dosar) rezultă că valoarea întregului pod cu acces exclusiv prin . de_ lei.
Ținând cont de faptul că imobilul este comod partajabil în natură, având în vedere și cotele de proprietate ale părților, precum și faptul că podul are două părți, dintre care în una din ele accesul exclusiv se face prin apartamentul nr. 7, acesta va fi atribuit reclamantei în baza art.728 C.civ.coroborat cu art.673/9 C.pr.civ., iar partea de pod cu acces direct din casa scării va fi atribuită celorlalți proprietari, urmând ca aceasta să fie obligat la plata sultei egalizatoare către:
- M. V. – 1172 lei ;.
- . – 2586 ;
- S. M.- 1309 ;
- D. M. – 4870 ;
- S. M.- 2856 ;
- S. I.- 3699 lei.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții ., S. M. și S. M., criticând sentința civilă pentru necorespundere cu dispozițiile legale.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat acești pârâți să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, întrucât, anterior declanșării acțiunii în instanță nu au avut loc discuții între părți privind preluarea podului în folosință exclusivă de către reclamantă.
Se apreciază că în mod eronat a fost interpretată poziția procesuală a pârâților ca reprezentând o împotrivire la cererea privind ieșirea din indiviziune asupra podului, nu s-a luat la cunoștință despre baza legală de fixare a slutelor, respectiv expertiza tehnică acceptată de instanță, prima expertiză fiind contestată inclusiv de reclamantă.
Modalitatea de obligare a tuturor părților la plata sumei de 8757 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă este eronată întrucât prin natura sa, procesul este o cerere de ieșire din indiviziune, iar cheltuielile partajului judiciar se suportă de coindivizari, dar în raport cu cotele acestora de proprietate.
Intimata a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, intimata reclamantă a invocat dispozițiile art. 115 – 11 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs invocate Tribunalul apreciază că recursul declarat este fondat în parte, pentru următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară_ B., dreptul de proprietate al recurentei pârâte Agenția S. SRL asupra părților de uz comun este în cotă ideală de 14,60%.
Potrivit extrasului de carte funciară_ B., dreptul de proprietate al recurentei pârâte S. M. asupra părților de uz comun este în cotă ideală de 16,12%.
Potrivit extrasului de carte funciară_ B., dreptul de proprietate al recurentului pârât S. M. asupra părților de uz comun este în cotă ideală de 7,39%.
Potrivit art.275 din Codul de procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Așadar, textul poate fi aplicat numai în acele litigii în care pârâtul poate să recunoască în mod valabil pretențiile reclamantului și în principiu numai în cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere, cum sunt cele de natură contractuală. În speța de față, este vorba de o acțiune simplă de ieșire din indiviziune, iar poziția pârâtului de a fi de acord cu masa bunurilor de împărțit și cotele prevăzute de lege nu reprezintă o recunoaștere în sensul art.275 din cod, cu atât mai mult cu cât, prin întâmpinările de la filele 57 și 59 s-a solicitat respingerea acțiunii de către recurenții . și SRÂBU M..
Urmează a se observa însă că, în procesul de partaj, părțile au o dublă calitate, de reclamanți și de pârâți, iar soluția pronunțată cu privire la ieșirea din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Prin urmare, dacă toate părțile efectuează cheltuieli în legătură cu procesul, se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și eventual obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective. În referire la aplicarea disp.art.274 alin.1, urmează a se observa că, chiar dacă a fost admisă acțiunea, nu se poate considera stricto sensul că pârâtul a pierdut procesul, cum în mod greșit a apreciat prima instanță, obligându-l pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată, din moment ce și reclamanta, a obținut bunul imobil în indiviziune până la pronunțare sentinței, în integralitatea lui. Pe de altă parte, nu se poate considera nici că nu există o culpă procesuală, din moment ce nu a fost posibil partajul voluntar în fața notarului sau depunerea unei tranzacții în fața instanței, însă la aprecierea întinderii culpei procesuale urmează a fi avută în vedere întinderea cotelor ideale cuvenite pârâților. Așadar, stabilirea cheltuielilor de judecată urmează a se face în baza dispozițiilor art.274 alin.1 și art.276, pârâta . suma de 1278,52 lei, pârâtul S. M. – suma de 647,14 lei, pârâta S. M. – suma de 1411,62 lei, restul de cheltuieli rămânând în sarcina pârâților M. V., D. M., S. I. și S. Conseluța, aceștia din urmă neformulând recurs.
Critica din recurs referitoare la faptul că nu s-a luat la cunoștință despre baza legală de fixare a slutelor, respectiv expertiza tehnică acceptată de instanță, prima expertiză fiind contestată inclusiv de reclamantă, va fi respinsă, având în vedere comunicarea unui exemplar al raportului de expertiză construcții, la data de 05.10.2011, acordându-se termen la data de 11.01.2012 pentru obiecțiuni, aceștia neprezentându-se în instanță, se consideră că au luat la cunoștință de acest raport de expertiză, în recurs, de altfel, nefiind criticată în vreun fel calculul sultelor.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, va admite recursul recurenților pârâți . S., și S. M., va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul obligării recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată astfel: pârâta . suma de 1278,52 lei, pârâtul S. M. – suma de 647,14 lei, pârâta S. M. – suma de 1411,62 lei, restul de cheltuieli rămânând în sarcina pârâților M. V., D. M., S. I. și S. Conseluța,
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatei reclamante, va respinge cererea acesteia de obligarea a recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții AGENȚIA S. SRL, S. M. și S. M. împotriva sentinței civile nr._/26.09.2012 în dosarul civil_ al Judecătoriei B..
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei astfel: pârâta . suma de 1278,52 lei, pârâtul S. M. – suma de 647,14 lei, pârâta S. M. – suma de 1411,62 lei, restul de cheltuieli rămânând în sarcina pârâților M. V., D. M., S. I. și S. Conseluța.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge cererea intimatei reclamante de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. pt. C. R. aflată pt. A. I. aflată
în concediu semnează în concediu semnează
Președintele instanței Președintele instanței
A. N. M. A. N. M.
GREFIER
V. P.
Red.A.I./26.07.2013
Dact.V.P./29.07.2013
- 2 ex -
Jud. fond L. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 966/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul... → |
|---|
