Uzucapiune. Decizia nr. 881/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 881/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 2529/226/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 881/R/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă A. M. în contradictoriu cu intimații pârâți F. M., F. G. B., D., B. A., V. B. S. R. prin . prin reprezentanții săi legali, . prin primar, G. M., D. V., R. G., G. T., V. T., C. G. a lui C., P. M., C. V. născ. G., împotriva sentinței civile numărul 1685/2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 13.06.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.1685/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâții . prin primar, F. M., F. G. B. D., B. A., V. B., G. M., D. V. și a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea formulată de aceeași reclamantă în dosarul conexat nr._ al aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform extrasului de carte funciară pentru informare emis de OCPI la data de 16.02.2006, aflat la fila 12 din dosar, imobilul înscris în CF nr.268 S. de Sus, nr.cad._/1 categ. fânaț, în suprafață de 1451 mp, este coproprietatea pârâților F. M. – minoră, F. E. și F. G.. Așa cum reiese din extrasul de carte funciară pentru informare emisla data de 7 octombrie 2008 – fil.13, imobilul înscris în CF nr.873 S. de Sus, nr.top._/2 – fânaț în suprafață de 723 mp, este proprietatea lui Comșoiu I., iar potrivit extrasului de carte funciară emis la data de 1.03.2005 – fila 14, imobilul înscris în CF nr.553 S. de Sus, nr.cad._/1 categ. arabil, în suprafață de 2466 mp, este proprietatea numitei I. M. a lui I. căs. Ciuta.
De asemenea, din extrasul de CF pentru informare aflat la fila 8 din dosar reiese că imobilul înscris în CF nr.2739 S. de Sus nr.cad._ – fânaț în suprafață de 2808 mp este proprietatea pârâtului D. A., iar din extrasul de CF pentru informare aflat la fila 10 reiese faptul că imobilul înscris în CF nr.229 S. de Sus nr.cad._/2 în suprafață de 2463 mp este coproprietatea pârâților B. D. – minor în cotă de 1/6 parte, B. A. în cotă de 2/6 parte și V. B. minor împreună cu V. B. minor în cotă de 3/6 parte.
P. acțiunea ce face obiectul acestui dosar reclamanta A. M. a solicitat instanței să dispună schimbarea ramurii de cultură din fânaț Cărpeneșiu în CF nr.268 S. de Sus, CF nr.873 S. de Sus, CF nr.2739 S. de Sus, din arabil Cărpeneșiu M. în CF nr.553 S. de Sus, precum și din fânaț Cărpeneșiu M. în CF nr.229 S. de Sus, în teren de construcție; să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de peste 50 de ani asupra imobilelor înscrise în CF nr.268 S. de Sus, nr.top._/1, CF nr.873 S. de Sus nr.top._/2, CF nr.2739 S. de Sus nr.top._, CF nr.553 S. de Sus nr.top._/1, CF nr.229 S. de Sus nr.top._/2; să dispună comasarea acestor parcele într-una singură; să dispună rectificarea suprafeței de carte funciară de la 8921,8 mp la 9910 mp și să noteze construcția de casă și anexe gospodărești, precum și întabularea în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă conform prezentei sentințe.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1846 și următ., 1890 și următ. cod civil și disp. art.115/1938.
Din adresa nr._ din 12.02.2008 emisă de Postul de Poliție S. de Sus – fil.73 vol.I, reiese faptul că proprietarii tabulari F. E. a decedat la data de 4.12.1965 – act de deces nr.12, Ciuta M. născ. I. a decedat la data de 25.04.1931 – act de deces nr.12, B. V. a decedat la data de 3.03.1961 – act de deces nr.7, Comșoiu I. a decedat la data de 3.06.1964 – act de deces nr.22 și D. A. a decedat la data de 31.03.1933 – act de deces nr.4, aspecte care reies din verificările efectuate în registrul de stare civilă și comunicate de către Primăria S. de Sus.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea – fil.154, 215 vol.I, solicitând introducerea în cauză a pârâtelor G. M. în calitate de moștenitoare a proprietarului tabular Comșoiu I., și D. V. în calitate de moștenitoare a pârâtului B. V., iar pentru ceilalți proprietari tabulari decedați pentru care nu au fost indicați moștenitorii a solicitat introducerea în cauză a Comunei S. de Sus.
Pârâtele G. M. și D. V., justificându-și calitatea procesuală pasivă în cauză cu actele de stare civilă depuse la dosar – fil.166-170 (G. M.) și adeverința nr.4939/29.10.2008 emisă de Primăria . aflată la fil.224 vol.I și actele de stare civilă – fil.204-206 vol.I (D. V.), au formulat întâmpinări (fil.202, 239 vol.I), prin care s-au opus constatării dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului înscris în CF nr.873 S. de Sus, nr.top._/2 la numele proprietarilor tabulari Comșoiu I. și respectiv asupra terenului înscris în CF nr.229 S. de Sus sub nr.top._/2 la numele proprietarilor tabulari B. V. ș.a., invocând faptul că acest teren a aparținut antecesorilor lor, teren care a fost introdus în CAP de către aceștia în anl 1962 și pentru care în anul 1991 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, reconstituire care a fost validată conform adeverinței nr.365/10.07.2006 – fil.187 vol.I pt.5,31 ha și adeverința nr.600/9.09.1991 – fil.188 vol.I pentru suprafața de 10,33 ha (G. M.), precum și adeverința nr.674/20.02.1995 – fil.205 vol.I pentru suprafața de 9,30 ha (D. Victoria9:
În aceste condiții, instanța a reținut că în speță chestiunea litigioasă o reprezintă faptul constând în aceea dacă terenul asupra căruia reclamanta A. M. invocă exercitarea unei posesii utile care să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, a făcut sau nu obiectul Legii fondului funciar, sau dacă aceste terenuri au fost colectivizate sau nu.
Potrivit adeverinței nr.4794 emisă la data de 22.10.2008 de către Primăria . (fil.191 vol.I) terenurile înscrise în CF nr.268 S. de Sus nr.top._/1, CF nr.873 S. de Sus nr.top._/2, CF nr.2739 S. de Sus nr.top._, CF nr.553 S. de Sus nr.top._/1 și CF nr.229 S. de Sus nr.top._/2 nu au făcut obiectul Legii fondului funciar, astfel că pentru aceste terenuri nu a fost emis proces-verbal de punere în posesie și nu s-a emis titlu de proprietate.
Din aceeași adeverință a reieșit faptul că în registrul cadastral al parcelelor cooperativizate, nr. parcelar din registru nu este identic cu nr.top. al parcelelor, astfel că s-a invocat necesitatea efectuării unei expertize tehnice de cadastru.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză topografică nr._/2010, întocmit de expert tehnic topograf F. G. (fil.49-79 vol.II) având ca obiective identificarea terenurilor înscrise în CF nr.268, 873, 2739, 553 și 229 S. de Sus, să se stabilească dacă aceste terenuri au fost atribuite pârâtei G. M. prin TP nr._, precum și dacă aceste terenuri au fost colectivizate (obiective propuse de instanță), iar printre obiectivele propuse de reclamantă a fost reluat obiectivul propus de instanță, în sensul că s-a solicitat ca expertul să precizeze dacă terenul ocupat de acest imobil, situat în S. de Sus - Complex nr.5A, a fost cooperativizat, având în vedere în acest sens adeverințele eliberate de Primăria ., folosința reclamantei care datează dinainte de cooperativizare, toate celelalte documente inclusiv documentația cadastrală depusă la dosar,situația terenurilor, a titlurilor de proprietate, a punerii în posesie de către Comisia Funciară a ..
În concluziile raportului de expertiză (fil.58 vol.II), expertul topograf a stabilit că în urma suprapunerii: Măsurători – Schiță parcelară T 116, L 5192, scara 1:1000, Anexa nr.15 rezultă că terenul folosit de reclamantă se suprapune pe următoarele parcele cadastrale, astfel:
- pe . totalitate, pe . în partea de este, pe ., în partea de est.
De asemenea, în urma suprapunerii: Măsurători – Hartă CF, scara 1:1000, Anexa nr.16, rezultă că terenul folosit de reclamantă se suprapune pe următoarele parcele topografice, astfel:
- nr.top._/1 – fânaț Cărpeneșiu de 1451mp din CF nr.268 S. de Sus prop. tabular F. M., F. E. și F. G.
- nr.top._/2- fânaț Cărpeneșiu de 723 mp din CF nr.873 S. de Sus – prop. tabular Comșoiu I.
- nr.top._/1- arabil Cărpeneșiu M. de 2466 mp din CF nr.553 S. de Sus – prop. tabular I. M.,
suprafața din CF a parcelelor menționate fiind de 4640 mp.
În afara parcelelor enumerate mai sus, terenul folosit de reclamantă se mai suprapune pe parcelele cu nr.top._/2,_/1,_/2 și_/1.
În ceea ce privește terenurile atribuite pârâtelor G. M. și D. V., prin TP, nu se suprapun cu terenul deținut de reclamantă, astfel terenul atribuit pârâtei D. V. este dispus la nord de terenul reclamantei așa cum reiese din anexa nr.9, iar terenurile atribuite antecesoarei pârâtei G. M. nu se regăsesc în zona respectivă.
Instanța a reținut că la solicitarea sa adresată Comunei S. de Sus de a preciza dacă terenul identificat conform raportului de expertiză ca fiind folosit de reclamantă a fost sau nu colectivizat, Primăria ., prin adresa nr.2562/6.09.2011 (fil.224 vol.II) a răspuns faptul că terenul identificat în raportul de expertiză nr._/2010, respectiv . suprafață de 0,16 ha este proprietate particulară și nu a fost colectivizat, iar . în suprafață de 0,60 ha a fost colectivizată având categoria de folosință livadă, aspecte susținute și de înscrisurile atașate acestei adrese, aflate la fil.225-226 vol.II.
Așa cum s-a arătat anterior, expertul în raportul de expertiză efectuat în cauză (fil.58 vol.II) a arătat că terenul folosit de reclamantă se suprapune în totalitate pe ., precum și pe alte parcele, însă cu privire la această parcelă (LPJ.5282) Primăria . nu dă nici un fel de explicație în sensul dacă această parcelă a fost sau nu colectivizată.
Analizând însă înscrisurile atașate adresei nr.2562/6.09.2011 (fil.225-227) instanța a constatat că în ceea ce privește . în suprafață de 0,67 ha s-a menționat la rubrica situația juridică a terenului – pr. coop. categ. de folosință livadă, identic cum apare și la .> Instanța a mai reținut însă că expertul în completarea la raportul de expertiză tehnică nr._/2010 (fil.322 vol.III) a arătat faptul că terenul cu nr.cad.LPJ.5282 apare pe schița de parcelare întocmită pentru aplicarea Legii fondului funciar, se poate datora faptului că parcelarea s-a efectuat pe Harta Cadastrală sau pe o copie după Harta cadastrală, pe care au fost copiate și vecinătățile terenului pentru care s-a întocmit parcelarea.
În consecință, instanța a apreciat față de adresa nr.2562/6.09.2011 și înscrisurile anexate acestei adrese (fil.225-227 vol.II) că ., parcelă cu care se suprapune în totalitate terenul folosit de reclamantă, a fost teren colectivizat.
P. faptul că acest teren a fost cooperativizat, el a fost scos din circuitul civil general, devenind proprietate cooperatistă.
Astfel, terenurile agricole au devenit inalienabile și nu mai puteau fi dobândite în proprietate prin uzucapiune.
În consecință, această parcelă LPJ 5282, parcelă pe care se suprapune terenul folosit de reclamantă, formând obiectul Legii nr.18/1991, ea va urma astfel procedura de reconstituire în proprietate persoanelor îndreptățite.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, I. I. și I. C. (fil.352, 370), a reieșit că imobilul din litigiu, situat în zona Complex la nr.5A, este folosit de reclamantă de prin anul 1971-1972, care și-a edificat o casă, terenul respectiv fiind împrejmuit pe două laturi de gardul CAP, terenul provenind din familia soțului reclamantei (A. N.).
Referitor la cele invocate, privind uzucapiunea, instanța a reținut că pe teritoriile cu regim de carte funciară, dobândirea proprietății prin uzucapiune, depinde în ce privește legea ce se poate aplica, de locul înstrăinării imobilului precum și de data când a început prescripția.
În această privință, în Transilvania trebuie să se facă deosebire între prescripția începută înainte de septembrie 1943, când s-a extins legislația română în România de peste Carpați prin D-L nr.389/1943, după data de 15.09.1943, și cea începută după data de 12 iulie 1947 când s-a pus în aplicare dispozițiile D-L nr.115/1938 pentru dispoziții la cartea funciară.
Începând cu data de 12 iulie 1947 s-au aplicat dispozițiile D-L nr.115/1938, care cuprinde în art.27 și 28 reglementări speciale cu privire la uzucapiune.
Instanța a mai reținut că prin decizia nr.86/10 decembrie 2007 a Î.C.C.J. pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în situațiile prescripțiilor achizitive începute sub imperiul D-L nr.115/1938 și împlinite după . Legii nr.7/1997, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt generate de dispozițiile legii vechi, respectiv de cele ale D-L nr.115/1938.
Raportat la temeiul juridic invocat (disp. art.28 din DL nr.115/1938) instanța a reținut că este aplicabil prescripției începută după data de 12 iulie 1947, fiind vorba de uzucapiunea extratabulară. Textul prevede că posesorul unui bun imobil care l-a posedat în condițiile legii timp de 20 ani de la moartea titularului dreptului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului în favoarea sa.
Se cer astfel a fi îndeplinite trei condiții:
- titularul dreptului întabulat să fie decedat
- uzucapantul să aibă posesia bunului timp de 20 ani de la moartea proprietarului tabular
- posesia să fie utilă.
În cauză, instanța a constatat însă că nu este îndeplinită condiția constând în aceea că titularul dreptului întabulat să fie decedat în ceea ce privește imobilul înscris în CF nr.268 nr.top._/1- teren în suprafață de 1451mp având ca prop. tabular pe F. M., F. E. și F. G., în condițiile în care la dosar nu există dovezi că prop. tabulari F. M. și F. G. ar fi decedați, ei fiind citați prin publicitate.
Așa fiind, față de cele ce preced, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor cu nr.top._/1 fânaț Cărpineșiu de 1451 mp din CF nr.268 S. de Sus, nr.top._/2 fânaț Cărpenișiu de 723 mp din CF nr.873 S. de Sus, nr.top._/1 arabil Cărpenișiu M. de 2466 mp din CF nr.,553 S. de Sus, iar ca o consecință a acestui fapt s-a impus a fi respinse și celelalte capete de cerere din acțiunea civilă precizată.
În ceea ce privește acțiunea de face obiectul dosarului conexat nr._ al Judecătoriei F. prin care reclamanta a solicitat schimbarea ramului de cultură din fânaț Cărpeneșiu în CF nr.268 S. de Sus, CF nr.873 S. de Sus, CF nr.2841 S. de Sus, CF nr.1972 S. de Sus, CF nr.3615 S. de Sus, din arabil Cărpeneșiu M. în CF nr.553 S. de Sus în teren de construcție; a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de peste 60 de ani asupra imobilelor înscrise în CF nr.268 S. de Sus, nr.top._/1, CF nr.873 S. de Sus nr.top._/2, CF nr.553 S. de Sus, nr.top._/1, CF nr.2841 S. de Sus, nr.top._/2, CF nr.1972 S. de Sus, nr.top._/1, CF nr.3625 S. de Sus, nr.top._/2; a dispus comasarea acestor parcele într-una singură, a dispus rectificarea suprafeței de carte funciară de la 8921,80 mp la suprafața reală rezultată din măsurători și a notat construcția casă și anexe gospodărești, precum și a dispus înscrierea în CF a drepturilor dobândite în temeiul sentinței pronunțate, instanța prin încheierea de ședință pronunțată la data de 15 iunie 2011 a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 1321,62 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 2 lei având în vedere că la înregistrarea acțiunii s-a achitat suma de 10 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
P. încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 25 octombrie 2011 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru în cuantum de 50%, rămânând de achitat suma de 660,81 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării cererii, instanța a pus în vedere să achite suma datorată.
Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată, deși instanța i-a pus în vedere acesteia să depună taxă judiciară de timbru în valoare de 660,81 lei și timbru judiciar de 2 lei, acordându-i termen în acest sens, reclamanta nu s-a conformat acestor dispoziții, astfel că, instanța în temeiul disp.art.20 alin.2 și 3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru conform cărora neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, a admis excepția invocată din oficiu și a anulat ca insuficient timbrată cererea reclamantei care a făcut obiectul dosarului conexat.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamanta A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului, iar în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod nejustificat instanța de fond a respins cererea de disjungere a celor două cauze, a căror conexare a fost solicitată tot de reclamantă. Menționează că a solicitat această disjungere deoarece în completarea raportului de expertiză, expertul a lansat ideea că noile parcele cuprind terenuri care au fost anterior cooperativizate, astfel că numai acțiunea inițială, nu și completarea acesteia, era în stare de judecată.
În altă ordine de idei, se susține că în mod greșit instanța a apreciat că ar fi formulat tardiv precizările de acțiune, deși la o analiză mai atentă s-ar fi văzut că nu au fost încălcate dispozițiile art.132 Cod procedură civilă.
Cu privire la parcelele pe care se află casa și anexele gospodărești, menționează că dacă s-ar fi analizat atent adresele de la autoritatea locală și concluziile primului raport de expertiză, s-ar fi constatat că acele terenuri nu au fost cooperativizate.
Se mai susține că prima instanță a analizat greșit probele testimoniale administrate în cauză, reținând incorect calitatea terenului și perioada folosinței.
În ceea ce privește soluția de anulare a acțiunii conexate ca insuficient timbrată, recurenta-reclamantă arată că este criticabilă întrucât nu a fost informată cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 și art.274 Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte D. V. și G. M. au depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă prin care au solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, arătând că aceasta a împrejmuit fără drept terenul în litigiu, ignorând drepturile proprietarilor de carte funciară.
Celelalte intimate nu au depus la dosar întâmpinări.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea dedusă judecății, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
P. încheierea de ședință din 09.05.2012, instanța de fond a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei F., conexat la dosarul nr._, excepție invocată de pârâtele G. M. și D. V.. (fila 352 din dosarul de fond)
Totodată, prin încheierea de ședință din 05.09.2012 a fost respinsă cererea de disjungere a dosarului nr._ de dosarul_ ale Judecătoriei F., dat fiind că cele două dosare au fost înregistrate separate și au fost conexate la cererea părților. Totodată s-a apreciat că precizarea de acțiune depusă la acel termen de judecată este tardivă (fila 382)
Din coroborarea dispozițiilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă cu cele din art.316 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecaății.
Recurenta-reclamantă A. M. nu a atacat aceste încheieri de ședință, ci numai sentința civilă nr.1685/19.09.2012, motiv pentru care criticile formulate cu privire la cele dispuse prin aceste încheieri nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală.
În ceea ce privește fondul cauzei constatăm că în mod corect instanța de fond a analizat cererea dedusă judecății prin prisma dispozițiilor art.28 din Decretul Lege nr.115/1938, aplicabile în speță, dat fiind că terenurile sunt înscrise în cartea funciară.
Astfel, pentru o parte dintre acestea cererea a fost respinsă pe motiv că nu s-a făcut dovada că proprietarii tabulari F. M. și F. G. ar fi decedați, or potrivit textului de lege menționat mai sus, numai posesorul unui bun imobil pe care l-a posedat în condițiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului în favoarea sa.
Cu privire la celelalte terenuri, în mod corect s-a reținut că posesia nu este utilă, întrucât acestea au fost cooperativizate, iar potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile acestei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză inclusiv ale celor propuși de recurenta – reclamantă, rezultă că terenurile respective au fost cooperativizate, CAP-ul efectuând împrejmuiri pe o parte din laturile acestuia. Împrejurarea că în perioada anterioară anului 1989, recurenta – reclamantă a folosit terenul cu acordul autorităților de la acea vreme nu o îndreptățește să solicite constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, singura cale legală de urmat fiind aceea prevăzută de legile speciale ale fondului funciar.
Reținem totodată că, atât din adresa nr.2588/08.09.2009 eliberată de Comisia Locală pentru stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra terenurilor S. de Sus (filele 388-389 vol I dosar fond ), la care s-a atașat harta terenurilor cooperativizate, cât și din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, singurele care pot fi avute în vedere, rezultă că acele terenuri formează obiectul Legii fondului funciar nr.18/1991.
Este adevărat că inițial, expertul a arătat că din studiul cărților funciare nu rezultă că terenurile în litigiu ar fi fost cooperativizate (Fila 58 vol II dosar fond), dar acest aspect nu are relevanță în cauză pentru că statul nu era obligat să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară. Relevant este, așa cum a reținut și prima instanță, răspunsul la obiecțiuni ( fila 322 vol III), în care se arată că terenul cu nr.cadastral LPJ 5282 apare pe schița de parcelare întocmită pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Nu pot fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, așa cum a solicitat recurenta-reclamantă, deoarece instanța nu a admis o astfel de probă, dispunând din oficiu în ședința publică din 08.04.2009 efectuarea unei expertize tehnice judiciare.
Revenind la motivele de recurs formulate, constatăm că acestea sunt generice, recurenta – reclamantă mărginindu-se să arate că nu au fost analizate atent adresele de la autoritatea locală, concluziile raportului de expertiză și declarațiile martorilor, fără însă a menționa la care dintre acestea se referă, în condițiile în care în cauză a fost administrat un probatoriu vast, pe parcursul a aproximativ 5 ani.
Cu privire la soluția de anulare a cererii formulate în dosarul conex, menționăm că aceasta era singura soluție legală pe care instanța de fond o putea pronunța în condițiile în care anterior, printr-o încheiere premergătoare ce nu a fost atacată cu recurs, admisese excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, chiar dacă am trece peste acest considerent, am constata că în ședința publică din 26.10.2011, reprezentantului convențional al recurentei reclamante, prezent personal în instanță, i s-a pus în vedere că partea pe care o reprezintă mai are de achitat suma de 660,81 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru ( fila 78 din dosarul conex_ ).
Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind partea aflată în culpă procesuală, recurenta-reclamantă va fi obligată, în temeiul art.274 al.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.316 Cod procedură civilă să plătească intimatelor-pârâte D. V. și G. M. suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. M. împotriva sentinței civile nr.1685/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Făgaraș în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să achite intimatelor D. V. și G. M. suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./07.11.2013
Tehnoredactat/18.11.2013; 2 ex
Jud fond/B. G.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1034/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 650/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
