Obligaţie de a face. Decizia nr. 1609/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2697/338/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1609 /R
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererilor de recurs formulate de către recurenta reclamantă C. E. și de recurenții pârâți C. G. și C. S., împotriva Sentinței civile nr. 145/6.02.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.12.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr. 145/06.02.2013, Judecătoria Zărnești a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta C. E., cu domiciliul în .. 121, județul B., în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. S., ambii cu domiciliul în .. 261, județul B..
A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit și anexă, edificată pe terenul înscris în CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 100) nr. top. 153 constituit din teren de 691 mp și casă, construcții neînscrise în Cartea Funciară, prin construire.
A respins capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a construcțiilor edificate de către reclamantă, cu destinația casă de locuit și anexă, ca neîntemeiată.
A obligat pârâții să ridice construcția formată din stâlpi din beton armat și placă din beton armat la partea superioară care ocupă la nivelul solului suprafața de 17 mp, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică topografică nr._/2011 întocmit de expert Perlik R. A. (f.60-84), anexa 3, între punctele 206-208s-207, iar în caz de refuz a abilitat-o pe reclamantă să procedeze la ridicarea construcției pe cheltuiala pârâților.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților pentru imobilul situat în localitatea Poiana Mărului, nr. adm. 121, județul B., înscris în CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 100) nr. top. 153 constituit din teren de 691 mp și casă, prin atribuire de loturi, conform ultimei completări a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Perlik R. A. (f.157-171), varianta din anexele 1 și 4, care face parte integrantă din hotărâre, cu modificările de mai jos:
- imobilul cu număr topografic nou, după dezmembrare, 153/1 s-a atribuit părților în indiviziune - reclamanta C. E. cu cota de ½ și pârâții C. G. și C. S., cu cota de ½ și se compune din teren – curți construcții în suprafață de 181 mp;
- pârâților C. G. și C. S. li s-au atribuit imobilele cu număr topografic nou după dezmembrare 153/2 compus din casă și curți construcții în suprafață de 122 mp și cu număr topografic nou după dezmembrare 153/5 compus din curți construcții în suprafață de 126 mp;
- reclamantei C. E. i s-au atribuit imobilele cu număr topografic nou după dezmembrare 153/3 compus din curți construcții în suprafață de 75 mp, cu număr topografic nou după dezmembrare 153/4 compus din curți construcții în suprafață de 33 mp și număr topografic nou după dezmembrare 153/6 compus din curți construcții în suprafață de 154 mp.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, o parte din taxa judiciară de timbru.
A compensat cheltuielile de judecată cu onorariu expert.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 100) nr. top. 153 constituit din teren de 691 mp – curte și grădină și casă (f. 8), proprietarii acestui imobil sunt: reclamanta C. E., cu cota de ½ și pârâții C. G. și C. S. cu titlu de drept cumpărare ca bun comun, cu cota de ½ dobândit prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 222/09.02.2009 de către BNP B. I..
Potrivit raportului de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de expert Perlik R. A. (f. 60-84) pe terenul ce face obiectul prezentei cauze se află două case și o anexă, și se compune din prima zonă relativ plată pe care sunt situate construcțiile și o a doua zonă formată din teren neconstruit având pantă foarte accentuată, care reprezintă grădina părților.
Pe terenul în litigiu sunt construite mai multe imobile: casa pârâților C. construită de o suprafață de 122 mp, casa reclamantei C., pe o suprafață de 75 mp, și o anexă a reclamantei C., pe o suprafață de 33 mp. Apoi, există curtea comună de 181 mp, asupra căreia părțile au fost de acord să rămână în indiviziune, neputând fi împărțită în natură, și lotul de grădină cu o suprafață de carte funciară de 280 mp, și o suprafață găsită de expert la fața locului de 369 mp.
Potrivit schiței imobilului de la anexa 3 primul raport de expertiză, casa pârâților este situată în partea din față stânga a imobilului teren, iar în spatele acesteia se află casa folosită de reclamanta C.. Părțile și-au recunoscut reciproc folosința asupra construcțiilor, recunoscând că cea înscrisă în cartea funciară este cea folosită de către pârâți, iar cea folosită de către reclamantă, și construită de către aceasta în partea din spate a curții, nu este înscrisă în cartea funciară, așa cum rezultă din motivarea acțiunii și a întâmpinării, precum și din răspunsurile părților la interogatoriile administrate (f. 102-104, 105-107, 108-110). Părțile au fost de acord ca fiecăreia dintre părți să-i revină câte un lot pe care se află construcțiile realizate sau folosite de fiecare parte, reclamanta neavând pretenții asupra casei înscrisă în cartea funciară, recunoscând că aceasta este folosită de către pârâți, care au realizat diferite extinderi ale acesteia, solicitând în schimb totul pe care are casa și anexa, construite de către aceasta. Pârâții, prin răspunsurile la interogatoriu (f. 105-107, 108-110) la întrebările 10-13, au recunoscut că reclamanta C. E. a construit o casă și anexă în spatele imobilului folosit de pârâți, arătând că nu au fost nici un fel de neînțelegeri când s-a construit acea casă, dar solicitând acces la grădină.
Reclamanta nu a depus la dosar autorizații de construire sau documentații realizate cu privire la acest imobil, însă faptul construirii imobilului casă de locuit și a anexei de către aceasta, nu este contestat de către pârâți.
Prin urmare, instanța va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit și anexă, edificată pe terenul înscris în CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 100) nr. top. 153 constituit din teren de 691 mp și casă, construcții neînscrise în Cartea Funciară, prin construire.
În ceea ce privește înscrierea în cartea funciară a acestor construcții, instanța reține că potrivit art. 55 alin.1 și 11 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, în forma de dinainte de republicarea din 2013 și cea existentă la data formulării completării de acțiune depusă la dosar la termenul 16.05.2012:
(1) Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.
(1^1) În cazul construcțiilor realizate înainte de . Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, înscrierea se face în baza:
a) autorizației de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului, prin care se atestă informațiile referitoare la construcție și deținătorul acesteia, conform evidențelor fiscale sau, după caz, celor din registrul agricol, eliberat de primarul unității administrativ-teritoriale unde este amplasată această construcție;
b) documentației cadastrale.
Instanța constată că reclamanta nu a avut autorizație de construire, iar pentru a-și înscrie în cartea funciară construcțiile trebuie să îndeplinească cerințele legale, să efectueze documentația cadastrală cerută de lege, astfel că se va respinge capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a construcțiilor edificate de către reclamantă, cu destinația casă de locuit și anexă, ca neîntemeiat.
Potrivit raportului de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de expert Perlik R. A. (f. 60-84) pe terenul aflat în indiviziune, în fața intrării în imobilul proprietatea reclamanților se află o construcție edificată de către pârâți care la nivelul solului constă în stâlpi de beton armat care susțin o placă de beton armat la partea superioară, iar suprafața de teren pe care o ocupă această construcție este de 17mp, așa acum a fost identificată în anexa 3, între punctele 206-208s-207. Expertul a arătat că distanța dintre această construcție edificată de către pârâți și amplasată la . de locuit al acestora, și imobilul proprietatea vecină aflat în dreapta proprietății părților este de cca. 1,10-1,15 m (anexa 3), astfel că accesul către imobilul proprietatea reclamantei este afectat, trecerea fiind limitată a fi efectuată cu piciorul, fiind astfel accesul închis pentru vehicule. Pârâții au recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu că acolo este placă turnată și scări de lemn făcute, acestea fiind făcute pentru accesul la etaj, și că scările din lemn au fost făcute în timpul procesului, prin 2012.
Se poate observa și din planșele foto depuse la dosar (f. 100-101), locul îngust care a rămas pentru ca reclamanta să poată trece spre locuința sa, din spate. Reclamanta în răspunsul la interogatoriu (f. 102-104) a recunoscut că lățimea curții este mică, arătând că s-a intrat însă pentru partea din spate și cu căruțe, nu și cu mijloace auto. Instanța față de recunoașterea reclamantei că nu se poate intra cu mașini mari acolo în curte, va înlătura din declarația martorei B. M. (f. 123) afirmațiile că s-a intrat în curte cu tot felul de utilaje și mașini. Martorele au arătat că de la casa vecinului până la acea construcție este aproximativ un metru rămas.
În ceea ce privește acordul reclamantei la edificarea acestei construcții din stâlpi și placă de beton, la care s-au adăugat și scări, de către pârâți, instanța reține din declarația martorei B. M. (f. 123) că reclamanta s-a opus la acea construcție, iar martora E. E. (f. 124) arătat că nu știe dacă au fost discuții când s-a construit, deoarece, chiar dacă este vecină, mai pleacă pe la rude, dar a auzit discuții între părți după ce s-a terminat acea construcție. Pârâtul C. G. a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 4 din interogatoriu (f. 108-110) că reclamanta nu a fost de acord cu această extindere, dar a arătat că a fost fiul acesteia.
Reclamanta a făcut sesizări, anterior introducerii acțiunii, cu privire la această construcție. Astfel prin Procesul verbal încheiat la data de 11.08.2009, de angajați ai Primăriei Poiana Mărului (f. 5), reiese că aceștia s-au deplasat la fața locului, și au constatat că C. G. a construit în mod ilegal în curtea comună, o extindere a casei fără a avea autorizație de construcție, punându-i-se în vedere atât pârâtului cât și constructorului să sisteze lucrările până la obținerea autorizațiilor. Acest proces verbal este semnat de către pârât, dar reclamanta a refuzat să semneze. Instanța constată că la momentul controlului lucrările erau în curs, prin urmare reclamanta s-a opus la efectuarea acestora. Potrivit Procesului verbal încheiat în data de 11.08.2009 (f. 6) de către un agent agricol al Primăriei Poiana Mărului și o altă persoană, șef servicii situații de urgență, care s-au deplasat la fața locului, s-a constatat că numitul C. G. a făcut o extindere peste curtea comună îngrădind accesul numitei C. E., la domiciliul său, și că în urma discuțiilor purtate s-a ajuns la înțelegerea ca pârâtul să dărâme extinderea făcută și să construiască pe o lățime de 1,25 m și o lungime de 6 m un balcon suspendat. Acest proces verbal este semnat de către reclamantă și de către pârât.
Instanța constată că pârâții nu numai că nu au dărâmat acea extindere, cum își luaseră angajamentul, dar au și continuat lucrările, chiar și în timpul procesului, când s-au mai realizat și scări de lemn.
Pârâții au depus la dosar plan de extindere și mansardare a locuinței (f. 132-145) dar care este realizat în 15.01.2010, prin urmare după data introducerii acțiunii.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză și celelalte probe administrate, printre care, o valoarea probatorie importantă o au cele două procese verbale, precum și plașele foto, din care se poate vedea situația prezentă, instanța reține că prin acea construcție realizată de pârâți în curtea comună a părților, se obstrucționează accesul reclamantei la imobilul său, care este situat în partea din spate. Prin urmare, instanța va obliga pe pârâți să ridice construcția formată din stâlpi din beton armat și placă din beton armat la partea superioară care ocupă la nivelul solului suprafața de 17 mp, așa cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică topografică nr._/2011 întocmit de expert Perlik R. A. (f.60-84), anexa 3, între punctele 206-208s-207, iar în caz de refuz va abilita pe reclamantă să procedeze la ridicarea construcției pe cheltuiala pârâților.
Potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel că instanța urmează a dispune ieșirea părților din starea de indiviziune și a dispune atribuirea de loturi.
Potrivit art. 6735 alin.2 C.proc.civ.: instanța va face împărțeala în natură, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. Criteriile pentru împărțirea bunurilor sunt stabilite de art. 6739 C.proc.civ.: la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Regula în materia împărțirilor judiciare de bunuri o reprezintă împărțirea în natură și doar în caz de imposibilitate împărțirea prin atribuirea bunurilor unei părți sau prin echivalent.
Conform ultimei completări a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Perlik R. A. (f.157-171), cu care părțile au fost de acord, doar că reclamanta a solicitat varianta în care grădina este împărțită pe lățime potrivit anexei 3, iar pârâții cea de împărțire a grădinii pe lungime, potrivit anexei 1, expertul a făcut variante de partajare ținând cont de suprafața de carte funciară și de suprafețele de teren ocupate de către construcțiile realizate de către fiecare parte, așa încât să se respecte în final cota de ½ din suprafața totală a imobilului teren. Reclamanta a solicitat ca modalitate de partaj, formarea a trei loturi: un lot care să fie atribuit reclamantei care să cuprindă construcția cu destinație casă de locuit și anexe edificată de ea, terenul aferent acesteia precum și o parte a terenului cu destinație de grădină, un lot care să fie atribuit pârâților care să cuprindă construcția existentă în cartea funciară, terenul aferent acesteia și o parte din terenul cu destinație de grădină și un lot care să rămână în indiviziune, care să cuprindă terenul cu destinație de curte, întrucât nu poate fi partajat în natură. Pârâții au fost de acord cu această variantă de partajare.
În ceea ce privește varianta de împărțire a grădinii pe lățime așa cum solicită reclamanta, instanța reține că expertul a arătat că în partea de sus a grădinii ar fi o cale de acces practicată pentru picior și car sau vehicule de teren de mici dimensiune, cu o lățime de 2-2,5 m, iar terenul din spate este foarte abrupt, și nu se știe care este situația juridică a acelui drum. Din declarația martorei E. E. (f. 124), care are și ea grădina situată la fel cu a părților, instanța reține că este într-adevăr un drum în spatele grădinii, dar este foarte mult de mers pentru a ajunge la el, trecând chiar peste un pârâu, care de altfel se poate observa și în schițele realizare de expert, unde când plouă vine apa mare, e vale și nu se poate circula.
Instanța constată că ar fi total nejustificat ca pârâților se li se dea lot de grădină, pe lățime, în partea din spate, atâta timp cât au imobilul construcție acolo, și ar duce la parcurgerea de către aceștia a unei distanțe foarte mari pentru a putea ajunge la propria grădină. Expertul a făcut variantă de partajare a grădinii și pe lungime, asigurând accesul pârâților la lotul de grădină.
În ceea ce privește varianta la care se va opri instanța, aceasta este varianta din anexele 1 și 4, din ultima completare a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Perlik R. A. (f.157-171), care este modificată față de varianta făcută prin raportul de expertiză inițial, doar în ceea ce privește suprafețele loturile de grădină, pentru a se respecta cotele de proprietate și suprafața din cartea funciară.
Astfel, expertul a format loturi pentru suprafețele de teren pe care se află imobilele construcții, care urmează să fie atribuite părților, reclamanta va primi două loturi de teren, pentru că are o casă și o anexă.
Instanța constată că în ceea ce privește lotul comun, curtea, care ar urma să rămână în indiviziune, formând imobilul cu număr topografic nou, după dezmembrare 153/1 compus din teren – curți construcții în suprafață de 181 mp, avem explicații date de către expert în răspunsul la obiecțiuni (f. 113). Astfel se arată că lotul cu nr. top. 153/3 cuprinde doar suprafața la sol a construcției edificate de către reclamanta C., și nu se întinde până la liniile punctate și nu cuprinde și suprafața de teren liberă de construcțiile existente la sol, care face parte din lotul comun, cu nr. top. 153/1. De asemenea scările edificate de reclamanta C., lângă casa pe care a construit-o, și prin care se face accesul la loturile de grădină din spate, nu fac parte din topul nr. 153/3, care ar urma să fie atribuit reclamantei, ci au fost incluse în lotul comun. Scările respective sunt evidențiate de către expert, și se pot observa și în planșele foto de la dosar (f.128, 129, 131). Traseul căii de acces spre loturile de grădină dezmembrate sub nr. top. 153/5 și 153/6, urmează să se desfășoare pe nr. top. 153/1 (lotul comun), fiind: pct. 202 (acces poartă) – pct. 210 (acces capăt scară jos) – pct. 214, 213 (capăt scară sus) – pct. 310, 311, 312 (ocolire anexă și acces la loturile de grădină).
Prin urmare, instanța va dispune ieșirea din indiviziune a părților pentru imobilul situat în localitatea Poiana Mărului, nr. adm. 121, județul B., înscris în CF nr._ . din conversia de pe hârtie a CF nr. 100) nr. top. 153 constituit din teren de 691 mp și casă, prin atribuire de loturi, conform ultimei completări a raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert Perlik R. A. (f.157-171), varianta din anexele 1 și 4, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu modificările de mai jos:
- Imobilul cu număr topografic nou, după dezmembrare 153/1 se atribuie părților în indiviziune: reclamanta C. E. cu cota de ½ și pârâții C. G. și C. S., cu cota de ½, și se compune din teren – curți construcții în suprafață de 181 mp.
- Pârâților C. G. și C. S. li se atribuie imobilele: cu număr topografic nou după dezmembrare 153/2 compus din casă și curți construcții în suprafață de 122 mp și cu număr topografic nou după dezmembrare 153/5 compus din curți construcții în suprafață de 126 mp.
- Reclamantei C. E. i se atribuie imobilele: cu număr topografic nou după dezmembrare 153/3 compus din curți construcții în suprafață de 75 mp, cu număr topografic nou după dezmembrare 153/4 compus din curți construcții în suprafață de 33 mp și număr topografic nou după dezmembrare 153/6 compus din curți construcții în suprafață de 154 mp.
În ceea ce privește cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere dubla calitate a părților în cadrul cererilor de partaj, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată cu onorariu expert.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, o parte din taxa judiciară de timbru, reprezentată de (potrivit notei de timbraj de la fila 119) - 135 lei pentru capătul de cerere privind ridicarea construcției și 70 lei, jumătate din taxa de timbru pe partaj.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile.
Recurenta-reclamantă C. E. a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii petitului privind ieșirea din indiviziune în varianta propusă prin precizarea acțiunii și a capătului de cerere privind intabularea în cartea funciară a constructiei asupra căreia instanța de fond a constatat că a dobândit dreptul de proprietate prin construire, iar în subsidiar casarea sentintei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Zamesti.
În motivarea căii de atac declarată recurenta-reclamantă a arătat că petitul privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcțiilor urma să fie analizat ca o consecință a soluționării primului petit din cererea de chemare în judecată. Cu privire la acesta instanța a constatat că recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor vizate.
Constatându-se dobândirea dreptului de proprietate, înscrierea în cartea funciară nu mai este condiționată de documentația cadastrală la care face referire instanța de fond în considerentele sentinței atacate, întrucât imobilulul din litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza intocmit in cauză, care fac e parte integranta din hotarare.
În ceea ce privește petitul privind ieșirea din indiviziune, recurenta a învederat că aduce critici sentinței atacate sub aspectul modalității de partajare a imobilului situat în spatele construcției cu destinatie de casa de locuit si anexe, cu destinatie de gradina, identificat în raportul de expertiză cu destinație de curții construcții.
Sentința este criticabilă în ceea ce privește modalitatea de partajare prin aceea că omite sau înlatura total nejustificat anumite probe, respectiv înscrisuri, planșe foto, depoziții de martori, din care rezulta cu certitudine aspecte care ar justifica modalitatea de partajare propusă. Astfel, între parti exista o stare conflictuala avansata, iar partajarea imobilului în varianta propusa de către instanta poate agrava aceasta stare conflictuală și relațiile dintre parti se pot altera prin trecerea timpului.
De asemenea, în mod nejustificat instanta de fond protejază doar interesele pârâților, înlăturând orice fel de proba cu referire la interesele recurentei-reclamante. Martorii audiați in cauza au aratat ca drumul existent in partea de sud a grădinii este o cale de acces practicabila, expertul, de asemenea, evidentiaza acest drum de acces, situatie in care opinează că instanta de fond procedând a partajarea grădinii pe lungime, făcând abstractie de aceasta cale de acces care i-ar fi permis partajarea pe latime, a pronuntat o sentinta nelegala si netemeinică.
În sfârșit, sentinta civila este nelegală si netemeinica si sub următorul aspect:
În partea latarală dreapta a constructiei casă de locuit exista scări de acces către gradină, scări construite de către recurenta-reclamanta, motiv pentru ca acestea trebuie incluse în lotul său și nu în lotul comun.
De asemenea, in spatele construcției cu destinație de casa de locuit exista anumite anexe gospodaresti care, în situația partajării terenului cu destinatie de gradina pe lungime urmeaza a fi traversate de către intimatii-parati. O astfel de traversare a anexelor proprietatea recurentei-reclamantă reprezintă o încalcare a dreptului de proprietate al acesteia, motiv pentru care si din acest punct de vedere soluția pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica.
În drept recurenta a invocat prevederile art.299, art.304 pct.7, 8, 9 și art.312 C.proc.civ.
Recurenții-pârâți C. G. și C. S. au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, iar pe fond respingerea primului petit din acțiunea formulată de reclamantă, prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit prin construire dreptul de proprietate asupra casei de locuit și anexei edificată pe terenul înscris în CF_ Poiana Mărului sub nr. top.153 și a petitului al doilea din acțiune, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului pârâții au învederat instanței că primul petit al acțiunii în mod greșit a fost admis deoarece întreaga doctrină și practica judiciară au statuat că simplul fapt al construirii nu este suficient pentru a se constat existența dreptului de proprietate asupra unei construcții.
Atât înainte de anul 1989 cat si în condițiile Legii nr.50/1991, pentru a se putea constata ca un imobil constructie a fost edificat, cu respectarea dispozițiilor legale, era necesara existenta autorizației de constructie.
La dosarul cauzei nu este depus niciun înscris din care să reiasă că reclamanta si-a edificat casa de locuit în baza unei autorizatii de constructie si nici ca a efectuat vreun demers sa intre in legalitate sub acest aspect. De asemenea, reclamanta nu a depus niciun releveu, plan sau documentatie a construcției. Mai mult, nu există nici măcar un certificat de urbanism care sa ateste existenta unei constructii a reclamantei.
Din răspunsurile la interogatoriu ale părtilor, din depoziția martorei E., din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese ca reclamanta si-a edificat etajul casei sale, mansarda si a modificat acoperișul înainte cu 2-3 ani de declanșarea prezentei cauze. Nici pentru aceste existenderi nu exista niciun fel de dovezi scrise. Ca atare, daca în anul 2009 pârâții aveau nevoie de autorizatie de extindere pentru stâlpii si placa de beton a casei lor, reclamanta pe baza cărei dispoziții legale nu avea nevoie de autorizatie de extindere constructie si de modificare a acoperisului casei dumneaei?
În momentul efectuării tuturor acestor etajări sau extinderi parații erau coproprietari ai imobilului teren în litigiu, astfel încat reclamanta avea nevoie de acordul lor pentru lucrările de constructie efectuate. Din răspunsul la interogatoriu al reclamantei reiese ca aceasta nu a avut acest acord si nici macar nu l-a solicitat.
Autorizatia de constructie sau certificatul de urbanism pentru constructie dată in folosința si documentatia cadastrala sunt singurele înscrisuri pe baza carora poti constata existenta dreptului de proprietate asupra unei constructii. Aceste înscrisuri nu sunt necesare doar pentru înscrierea in C.F. a constructiei, ci tocmai pentru dobandirea dreptului de proprietate. Mai mult decât atât, legea trebuie aplicata în același fel față de părțile litigante. Daca parații au construit în mod ilegal stâlpii si placa de beton a casei lor (deoarece nu au autorizatie de extindere), atunci aceeași concluzie se desprinde si în legătură cu casa reclamantei pentru care nu există certificat de urbanism, autorizatie de constructie sau documentație cadastrala.
De asemenea, nu trebuia admisa solicitarea redamantei ca de a fi obligati sa ridice cei doi stâlpi si placa de beton edificate la constructia lor, înscrisa in C.F.
Motivul pentru care redamanta a solicitat acest lucru este acela ca nu recurenții nu au avut acordul dumneaei si că aceasta constructie îi îngradeste si stânjenește accesul către casă.
Instanța de fond a analizat si interpretat greșit probele administrate în cauza.
La data de 11.08.2009 cand au fost încheiate procesele verbale ale reprezentanților Primăriei Poiana Mărului, stâlpii de beton si placa în litigiu erau finalizate. Din depoziția martorei E. reiese că în perioada efectuării acestor lucrări nu au existat neînțelegeri între reclamantă si pârâți. Opoziția reclamantei a intervenit dupa finalizarea acestei lucrări de constructie.
De asemenea, la dosarul cauzei este depusa o cerere de emitere a autorizației necesare pentru extinderea construcției paraților, înregistrata de aceștia la Primaria Poiana Mărului în data de 04.08.2009. Acest înscris, precum si planurile construcției depuse la dosar de către parați dovedesc faptul ca aceștia desfasurau demersurile legale pentru obținerea actelor necesare acestei extinderi. Astfel, nu se poate retine faptul ca parații au extins abuziv constructia proprietatea lor.
Nu se poate retine nici faptul ca placa de beton si cei doi stâlpi îngrădesc în vreun fel accesul sau dreptul de proprietate al reclamantei.
Din depoziția martorei E. a rezultat ca în curtea . nu s-a intrat nici cu autoturisme si nici cu vehicule de mare tonaj. Acest aspect este recunoscut la interogatoriu si de către reclamanta.
Din schitele întocmite de expert reiese ca latimea curții nu depășește 3 m, astfel ca niciodata nu ar putea intra în aceasta curte nici salvarea si nici mașinile de pompieri. Întotdeauna trecerea prin aceasta curte . cu pictorul, iar lemnele pentru încălzire sau materialele de structie erau descarcate la poarta imobilului si de acolo transportate manual sau cu un cărucior în curtea imobilului. Aceste aspecte au reieșit din depoziția martorei E..
Depoziția martorei B. trebuie inlaturata din probațiune, motivat de faptul ca nu reflecta adevărul. Din fotografiile depuse la dosarul cauze și din schitele expertului a reieșit clar ca porțiunea de curte din dreptul casei paraților este desparțită prin gard de partea de curte din fața casei reclamantei. Martora E. arata ca acest gard a fost edificat de reclamanta si ca parații nu pot pătrunde in curtea reclamantei, poarta fiind închisă. Singura care are acces prin aceasta poarta este reclamanta. Datorita acestei situații, pentru a ajunge la gradina din spatele construcțiilor, parații trebuie sa obtina acordul reclamantei.
Cu toate acestea, martora B. susține ca lotul reclamantei nu este despartit de al paraților, ca în curte mereu s-a intrat cu autovehicule mici si mari și că, desi nu a asistat la nicio discuție intre reclamanta si parați, stie ca aceștia nu au avut acordul reclamantei pentru a edifica placa de beton si stâlpii.
Toate relatarile acestei martore sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauza.
Prin urmare, nu exista nicio îngradire a drepturilor reclamantei ca efect al edificării de către parați a stâlpilor si plăcii de beton.
Recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art.304 ind.1 și art.312 C.proc.civ.
Intimații-pârâți C. G. și C. S. au formulat întâmpinare față de recursul părții adverse, prin acest act de procedură solicitând respingerea căii de atac, cu cheltuieli de judecată (f.24-26).
În probațiune s-a administrat, la solicitarea recurentei-reclamantă, proba cu înscrisurile depuse de către aceasta la dosar, respectiv adrese emise de către Postul de Poliție Poiana Mărului, Inspectoratul de Stat în Construcții, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B., Serviciul de Inspecție și Control și Adeverința nr.1559/2009 eliberată de către Primăria Poiana Mărului.
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Primul petit al cererii de chemare în judecată formulată de către intimata-reclamantă C. E. în mod greșit a fost admis prin hotărârea recurată, întrucât simplul fapt al construirii nu conduce în mod automat la dobândirea dreptului de proprietate asupra unei case de locuit sau asupra unor anexe privite ca atare, în condițiile în care regimul de edificare a acestora este supus unor condiții legale imperative. Neîndeplinirea acestor condiții conduce la nerecunoașterea lor din punct de vedere juridic, având în vedere că dobândirea dreptului de proprietate nu poate avea loc în afara legii. Soluția contrară ar conduce la încălcarea prevederilor speciale din materia urbanismului, a căror rațiune este una de interes public, vizând obiective atât estetice cât și, mai ales, de siguranță a construcțiilor (Legea nr.50 din 29 iulie 1991 Republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții).
Astfel, se constată că intimata-reclamantă a realizat anumite lucrări de construire pe terenul deținut în coproprietate cu recurenții-pârâți fără a avea acordul autorităților publice locale, respectiv fără a obține, respectiv a deține certificat de urbanism, proiect de arhitectură, proiect de rezistență, proiect privind utilitățile, avize și alte acte juridice impuse de lege pentru obținerea autorizației de construire și, nu în ultimul rând, autorizația respectivă. Pe cale de consecință, nu a fost în măsură a prezenta nici un proces verbal de dare în folosință și nu a obținut certificat de urbanism de dare în folosință din partea autorităților locale.
În al doilea rând, intimata-reclamantă a executat lucrările de construire pe un teren asupra căruia nu era proprietar exclusiv, fără acordul prealabil al coproprietarilor. Prin acest act intimata-reclamantă le-a îngrădit recurenților-pârâți dreptul de proprietate nu doar la nivel teoretic, ci și în mod efectiv prin blocarea sau puțin îngreunarea accesului la grădina imobilului.
Actul edificării unei case de locuit și a unor anexe nu are valoarea unui simplu act de administrare a terenului bun comun pe cote-părți, ci a unuia de dispoziție or, regimul juridic al proprietății comune pe cote părți impune exercitarea dreptului de dispoziție de către coproprietari împreună, existența acordului unanim al acestora. Niciunul dintre coproprietari nu are dreptul de a face acte de dispoziție fără acordul prealabil al celorlalți coproprietari, o manifestare de voință contrară aducând atingere dreptului de proprietate al acestora. Ca urmare, un atare act are caracterul unui abuz de drept și este supus sancționării ca atare.
Așadar, regimul juridic al coproprietății impune fiecărui proprietar indiviz să se abțină de la orice act de dispoziție în situația în care nu obține acordul coproprietarului. Obstacolul reprezentat de manifestarea de voință contrară a coprorpietarului nu poate fi ignorat. Poate fi înlăturat exclusiv pe calea ieșirii din indiviziune, sau pe cale judecătorească - în situația în care coproprietatea este forțată și perpetuă, iar refuzul coproprietarului îmbracă forma abuzului de drept.
În speță nu se regăsește o atare ipoteză, deoarece ultimul petit al cererii de chemare în judecată, admis de către instanța de fond, demonstrează în sine că terenul în discuție, coproprietate a părților, putea fi partajat, astfel încât să intre în proprietatea exclusivă a intimatei, iar acordul recurenților coproprietari nu a fost nici măcar solicitat anterior edificării construcțiilor în discuție de către intimata-reclamantă.
În fine, sub aspect probator se constată că intimata nu și-a îndeplinit sarcina impusă de art.1169 din Codul civil 1865, sub incidența căruia s-a desfășurat judecata în cauză, deoarece nu a prezentat o lucrare tehnică de identificare a construcțiilor realizate și nici nu a solicitat în fața primei instanțe administrarea probei cu expertiză tehnică în materia construcții. Singura probă tehnică solicitată a fost cea cu expertiză în materia topo, care nu poate suplini întocmirea unei lucrări de către un expert în materia construcții.
Ca urmare, construcțiile ce formează obiectul primului petit nu au fost identificate și măsurate de către un specialist în materie, nu există releveuri și planșe întocmite pentru acestea și, pe cale de consecință, nu se cunosc cu certitudinea și precizia ce se impun într-un proces configurația, dimensiunile, materialele din care sunt edificate construcțiile vizate de primul petit, anul construirii etc.
În aceste circumstanțe lucrările executate de către intimata-reclamantă în mod nelegal au valoare economică dar nu și juridică și nu pot primi aparența legalității prin intermediul instanței de judecată, în condițiile în care încălcarea legii nu a încetat până în prezent (nu au fost obținute autorizație de construire, certificat de urbanism de dare în folosință etc, nu au fost indicate și dovedite elementele caracteristice ale construcțiilor, respectiv executarea lucrărilor cu respectarea normelor de urbanism și siguranță în construcții).
Pentru motive similare este întemeiat cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată. Pe lângă considerentele de ordin teoretic anterior dezvoltate privitoare la lipsa avizelor și autorizațiilor necesare din partea autorităților administrației publice locale, a altor documente impuse de lege și la lipsa acordului coproprietarei terenului afectat, se reține că abuzul realizării lucrărilor în discuție de către recurenții-pârâți C. se repercutează negativ asupra dreptului de proprietate al intimatei-reclamantă prin faptul că îi îngrădește acesteia accesul în curtea imobilului. Indiferent dacă acest acces s-a realizat sau nu vreodată cu mijloace de transport, accesul intimatei-reclamantă este îngrădit prin faptul că aceasta este nevoită să acceadă la propria locuință printre stâlpii realizați nelegal de către recurenții-pârâți, pe lângă scară, printr-un spațiu strâmt.
În plus, este evident că accesul cu vehicule era posibil anterior realizării terasei și a scărilor recurenților-pârâți, deoarece potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză lățimea curții este de peste 3 m. Pe un teren cu asemenea dimensiune pe lățime este notoriu că un vehicul și un autovehicul cu gabarit normal au posibilitatea de acces.
Prin urmare recurenții i-au blocat intimatei-reclamantă accesul cu mijloacele de transport menționate în curtea imobilului, fapt ce reprezintă un impediment în exercitarea plenară a dreptului său de proprietate.
Lucrările de construire efectuate de către recurenții-pârâți au început în lunile iulie-august 2009, astfel după cum au recunoscut recurenții la interogatoriu, iar din înscrisurile atașate cererii reiese că la începutul lunii august 2009 intimata sesizase deja autoritățile locale cu privire la nelegalitatea săvârșită de către recurenți, opunându-se continuării construcțiilor. Scara de lemn a fost realizată în timpul procesului.
Așadar, susținerea recurenților în sensul că partea adversă nu s-a opus realizării construcțiilor decât după finalizarea lor nu corespunde realității.
Soluția adoptată de către prima instanță cu privire la ieșirea din indiviziune a părților este corectă, deoarece este echitabilă pentru ambele părți. Varianta propusă de către recurenta-reclamantă strică echilibrul care trebuie să existe între coproprietari prin crearea și atribuirea către părțile adverse a unui lot înfundat, de valoare mai mică și greu exploatabil datorită lipsei unei căi de acces.
Astfel, cu privire la așa-zisul drum ce există în partea de sus a grădinii recurenta nu a făcut dovada că ar fi un drum public. Încadrarea căii de acces respective în această categorie nu reiese nici din expertiza întocmită în cauză și nici din alte probe administrate de către instanța de fond și de către tribunal. Expertul a constatat existența sa faptică dar nu și-a exprimat opinia cu privire la modul concret de exploatare, avantaje și dezavantaje și, mai ales, nu a arătat și nu a demonstrat că este drum public, stabilit ca atare de singura autoritate în drept să o facă și anume consiliul local.
Prin urmare, partea de sus a grădinii nu are acces la un drum public, ci la o cale de acces faptică, ce poate constitui proprietatea altei persoane care nu este parte în proces.
Realizarea partajului în această modalitate (pe lățimea grădinii) este din acest motiv exclusă, deoarece este interzis a se crea loturi înfundate cu ocazia ieșirii din indiviziune prin voința coproprietarilor sau a unora dintre aceștia.
În plus, o atare modalitate de acces ar prezenta dezavantaje pentru recurenții-pârâți prin faptul că ar presupune deplasarea la terenul în discuție (lotul grădină ce le-ar fi atribuit) pe cale ocolită, ca și cum nu ar face parte din același imobil, din aceeași gospodărie familială cu casa în care locuiesc și cu terenul pe care este aceasta construită. Exploatarea grădinii în aceste condiții ar fi în mod evident mult mai anevoioasă pentru recurenți decât în varianța aleasă de către judecătorul fondului, respectiv mult mai dificilă decât pentru recurenta-reclamantă, față de care li s-ar crea o situație net inferioară, discriminatorie, neimpusă de configurația terenului ori de alte elemente obiective.
Impedimentele invocate de către recurenta-reclamantă la realizarea partajului în lungul grădinii nu constituie piedici reale la efectuarea ieșirii din indiviziune în această modalitate. Astfel, terenul pe care recurenta a construit scara de acces constituie proprietate indiviză a tuturor părților, scările au fost construite fără autorizație de construire și fără acordul coproprietarilor terenului și pot fi ridicate oricând de către recurentă. În schimb, aceasta nu le poate interzice accesul pe terenul respectiv intimaților-pârâți către grădină pentru simplul motiv că aceștia au fost la data construirii și sunt și în prezent coproprietari ai terenului de sub scară.
Pentru același considerente recurenta-reclamantă nu le poate interzice, decât prin abuz de drept, accesul intimaților la grădină pe lângă anexele sale, construite tot nelegal or, un atare abuz nu poate fi ocrotit printr-o hotărâre judecătorească. Cu alte cuvinte, recurenta-reclamantă nu se poate prevala de propriul act nelegal, abuziv de a construi anexele și scara de beton fără autorizație de construire și fără acordul coproprietarilor terenului de sub aceste lucrări pentru a obține un avantaj împotriva acestora, conform străvechiului adagiu latin „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
În fine, argumentul conform căruia partajarea grădinii în lung ar perpetua conflictul dintre părți prin permisiunea acordată intimaților-pârâți de a trece pe lângă casa și anexele recurentei la lotul ce le-a fost atribuit din grădină nu poate fi reținut ca un motiv de schimbare a modului de împărțire a grădinii, întrucât părțile vor rămâne oricum în stare de indiviziune asupra terenului ce constituie curtea imobilului, o separare totală a proprietăților acestora nefiind posibilă din motive obiective.
Pentru aceleași considerente este nefondată critica recurentei-reclamantă privitoare la neincluderea scărilor de beton în lotul său, ci în curtea comună.
Sub aspect procedural tribunalul constată că probele solicitate de către părți cu ocazia judecării cauzei în primă instanță au fost corect administrate și evaluate și nu se impunea completarea lor.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.304 ind.1, art.312 alin.1-3 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurenta-reclamantă C. E. împotriva Sent. civ. nr.145/06.02.2013 a Judecătoriei Zărnești.
Va admite recursul declarat de către recurenții-pârâți C. G. și C. S. împotriva aceleiași sentințe pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamanata C. E. a dreptului de proprietate asupra construcției cu destinație de casă de locuit și anexe, edificată pe terenul înscris în CF_ Poiana Mărului sub nr. top.153, prin construire.
Văzând prevederile art.274 C.proc.civ. va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în locul sumei de 205 lei, corespunzător taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate pentru petitele admise.
Va menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
În temeiul dispozițiilor art.316 coroborat cu art.298 și art.274 C.proc.civ. va obliga intimata-reclamantă C. E. la plata către recurenții-pârâți C. G. și C. S. a sumei de 2.291 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, ce constau în taxă judiciare de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise, precum și în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta-reclamantă C. E. împotriva Sent. civ. nr.145/06.02.2013 a Judecătoriei Zărnești.
Admite recursul declarat de către recurenții-pârâți C. G. și C. S. împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamanata C. E. a dreptului de proprietate asupra construcției cu destinație de casă de locuit și anexe, edificată pe terenul înscris în CF_ Poiana Mărului sub nr. top.153, prin construire.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în locul sumei de 205 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Obligă intimata-reclamantă C. E. la plata către recurenții-pârâți C. G. și C. S. a sumei de 2.291 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 19.12.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP /10.03.2014
Tehnored. CND/10.03.2014
Ex. 2
Jud fond – B. A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1506/2013.... → |
|---|
