Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 1451/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 182/A
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), împotriva sentzinței civile numărul 9756/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că prezentul termen de judecată a fost stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulată de apelantă la data de 07 martie 2013.
Prin serviciul de registratură al instanței, apelanta a depus la dosarul cauzei o notă de ședință, prin care se arată că atașează acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei aferente cererii de repunere pe rol a acestei cauze. Atașat notei de ședință, apelanta a depus motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 9756/11.07.2012 a Judecătoriei B., precum și taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru promovarea cererii de apel.
Prin nota de ședință formulată de apelantă se solicită, de asemenea, judecarea cauzei și în lipsa apelantei de la dezbateri.
Față de această cerere, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Instanța constată că la motivele de apel au fost atașate împuternicirea avocațială acordată de apelantă domnului avocat N. C. ca și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbrului judiciar de 0,15 lei datorate pentru judecata cererii de apel.
În temeiul dispozițiilor art. 245 pct. 1 C.proc.civ., instanța dispune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, ca urmare a cererii formulată de apelantă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 9756/11.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001 împotriva încheierii c.f. nr._/10 06 2011.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ petenta Asociația Agricolă ,, Agro 2001” a solicitat anularea încheierilor de carte funciară nr._/2011 și nr. 6797/26.01.2011.
În motivare, petenta a învederat instanței că prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 invocate de registrator privesc bunuri mobile iar nu bunuri imobile și nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, situație în care ipoteca legală înscrisă în evidențele de carte funciară în favoarea creditoarei nu constituie piedică la întabulare. Petenta a mai arătat că actul juridic în temeiul căruia a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor menționate în cuprinsul fiecărei cereri este reprezentat de sentința nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D., prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea reclamantei Asociația Agricolă ,, Agro 2001” asupra parcelelor de teren menționate în cuprinsul dispozitivului. Petenta a mai arătat că dreptul de creanță al Băncii Agricole fiind cesionat către AVAB s-a stins odată cu perfectarea contractului de cesiune.
La dosarul prezentei cauze a fost atașat dosarul de carte funciară nr._/10.06.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea nr.6797/2011, pronunțată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., a fost respins capătul de cerere privind întabularea dreptului de proprietate al petentei asupra terenului înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/52, în baza sentinței civile nr. 1371/2010, pronunțate de Tribunalul D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79/23.07.2007 și capătul de cerere privind radierea dreptului de ipotecă și a interdicțiilor de sub C1.
În motivarea soluțiilor de respingere registratorul de carte funciară a reținut că asupra imobilului este întabulat dreptul de ipotecă legală conform OG nr. 92/2003 în favoarea DGFP B.-AFP C. situație în care actele de dispoziție ulterior încheiate sunt lovite de nulitate absolută. Registratorul de carte funciară a mai arătat că, până la momentul în care se înscrie în cartea funciară noul beneficiar al dreptului de ipotecă și al interdicțiilor în urma cesiunii de creanțe încheiate între Banca Agricolă și A., radierea acestui drept este atributul titularului tabular al acestui drept.
Împotriva încheierii sus-menționate a formulat cerere de reexaminare petenta, cerere soluționată în sensul respingerii prin încheierea nr._/2011.
Analizând încheierile atacate, instanța le-a reținut ca fiind temeinice și legale.
Prin sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010, a Tribunalului D., s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 între petenta Asociația Agricolă ,, Agro 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare având ca obiect terenul înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/52 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
Conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.
Contrar susținerilor petentei, sentința civilă nr.1371/16 septembrie 2010, a Tribunalului D., nu are un caracter constitutiv în privința dreptului de proprietate al petentei asupra terenului înscris în CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/47, deoarece prin această hotărâre s-a constatat valabilitatea convenției încheiate la data de 23.07.2007 ca raport obligațional intervenit între părțile contractante, fără ca prin dispozitivul sentinței, partea dintr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare, să se fi dispus ca respectiva sentință să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și fără verificarea legalității contractului și în raport de alte dispoziții legale speciale.
Astfel, se constată că față dispozițiile art.151 alin. (9) și (10) din OG nr. 92/2003 convenția de vânzare-cumpărare nr. 79/23.07.2007 apare ca un act juridic lovit de nulitate absolută. Respectiv, potrivit art. 151 alin. (9) și (10) din OG nr. 92/2003 de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
Conform art. 48 al. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996, în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară, registratorul are obligația de a verifica admisibilitatea cererii de înscriere în raport de îndeplinirea cerinței potrivit căreia înscrisul care constată dreptul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege .Relativ la obligația de verificarea a existenței sau inexistenței piedicilor de carte funciară fac referire și dispozițiile art. 58 al.1 și 59 al. 1 din Ordinul nr. 633/2006.
Astfel ,în raport de art. 154 al . 1 prima teză și al. 5 și 6 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 151 al. 9 și 10 din aceeași ordonanță, prevederi la care face trimitere art. 154 al. 5, în mod corect s-a reținut că dreptul de proprietate nu poate fi înscris în favoarea petentei deoarece contractul de vânzare – cumpărare prin care s-a convenit transmiterea dreptului către aceasta din urmă nu îndeplinește condițiile de formă prescrise de lege .
Respectiv, art. 154 din O.G. nr. 92/2003 ,care reglementează executarea silită imobiliară în materie fiscală, prin al. 5 și 6 prevede că „Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru”, și prin aplicarea sechestrului asupra bunului imobil urmărit se constituie ipotecă legală și totodată și în acest caz „dispozițiile art. 151 alin. (9) și (10) din ordonanță sunt aplicabile”, respectiv” de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.”, iar „Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.”
Prin art. 63 alin.1/1din Ordinul nr. 633/2006 se prevede că registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
În consecință, contractul de vânzare – cumpărare nr.79/2007, încheiat între proprietarul tabular și petentă ulterior indisponibilizării imobilului este de natură ca din punct de vedere formal să nu îndeplinească condiția de a fi susceptibil de intabulare.
În CF_ a localității C. cu nr. top 3542/1/52 la foaia C, este întabulat dreptul de ipotecă și notate interdicțiile de înstrăinare, grevare, restructurare, demolare în favoarea Băncii Agricole SA, dreptul de ipotecă legală conform art. 143 alin. 8, 9 din OG nr. 92/2003, în favoarea DGFP BV AFP C..
La data de 17.12.1999 între Banca Agricolă SA, în calitate de cedent și A., în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr._ prin care aceasta din urmă a preluat creanțele pe care Banca Agricolă le avea de recuperat de la ..
În legătură cu cererea de radiere a ipotecii și a interdicțiilor înscrise în favoarea Băncii Agricole instanța a reținut aceleași prevederi ale art. 20 alin. (2) și ( 3) din Legea nr. 7/1996 drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
În cauză, Banca Agricolă SA nu și-a exprimat consimțământul în legătură cu radierea ipotecii și a interdicțiilor înscrise în favoarea sa și nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în acest sens, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege sus-citat.
Nu pot fi reținute susținerile petentei relativ la cesiunea de creanță, care reprezintă un mod de transmitere a creanței din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului iar nu un mod de stingere a acesteia. În urma cesiunii de creanță creanța rămâne neschimbată, în sensul că-și păstrează atât natura cât și garanțiile care o însoțeau.
Prin sentința civilă nr. 6727/20.07.2007, pronunțată de Judecătoria B., s-a dispus radierea din CF_ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005 reținându-se nelegalitatea executării silite, fără însă a face referire la motivele expuse de petentă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă ,,Agro 2001”, prin care a solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de Cf nr._/2011 pronunțată de OCPI.
În motivarea căii de atac exercitate apelanta arată că registratorului de carte funciară nu-i este recunoscut de lege atributul de a constata nulitatea absolută a înscrisului constatator al dreptului ce se dorește a fi înscris în evidențelor de carte funciară. Registratorul de carte funciară avea doar obligația de a verifica respectarea condițiilor de formă necesare a fi îndeplinite de înscrisul constatator al actului sau faptului juridic ce se solicită a fi intabulat în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF_ C. în favoarea reclamantei asupra imobilului din litigiu.
Apelanta mai arată că procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator a înscrisului prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, însă doar în ceea ce privește forma, iar nu și aspectul condițiilor de fond, care pot forma obiectul unei acțiuni specifice. Nu se poate aduce atingere fondului dreptului care se cere a fi înscris, iar dispozițiile Legii nr.7/1996 nu permit registratorului să se subroge în drepturile persoanelor care ar putea fi lezate prin aceste acte care stau la baza înscrierii.
Registratorul avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a pune în executare această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către OCPI.
Se mai arată că în mod nepermis registratorul de carte funciară nu recunoaște legalitatea acestei hotărâri, definitivă și irevocabilă, pronunțată de o instanță judecătorească și care nu a fost desființată, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
Invocarea prevederilor art. 151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primită în opinia apelantei și datorită faptului că registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. Nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior disponibilizării nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată.
Se mai arată că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3 Cod civil.
În ce privește susținerea instanței de fond potrivit căreia sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. nu reprezintă un act susceptibil de executare, întrucât numai prin considerentele acesteia se menționează faptul că aceasta ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare, apelanta arată că prin hotărârea menționată s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF, reținându-se prin considerente că ,,constatând intervenită vânzarea - cumpărarea dintre părți, instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului, pentru suprafața de teren în litigiu”. Apelanta invocă incidența prevederilor art. 5 alin.2 din Titlul X al Legii nr.247/2005, apreciind că rezultă că soluția instanței este una de validarea a convenției părților și reprezintă o hotărâre care ține loc de act autentic, chiar dacă în dispozitiv nu este menționat în mod expres acest lucru.
Apelanta mai arată că prima instanță a reținut și a aplicat în mod greșit prevederile art. 63 alin.1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006, potrivit cu care registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare, în speța dedusă judecăți fiind incidente prevederile art. 20 alin.3 și 48 din Legea nr.7/1996. Aceste dispoziții adaugă în mod nepermis la lege, acesta fiind un act normativ cu o forță juridică inferioară celui pe care-l completează prin norma indicată și care permite registratorului să cenzureze inclusiv hotărâri judecătorești. Instanța învestită cu soluționarea oricărei cauze avea posibilitatea și chiar obligația de a face aplicarea principiului ierarhiei forței juridice a actelor normative.
În ce privește respingerea cererii de radiere a ipotecii convenționale înscrise în favoarea Băncii Agricole, apelanta arată că dreptul de creanță al Băncii Agricole fiind cesionat către AVAB este evident că acesta nu mai există, creanța acesteia, garantată cu imobilele – terenuri stingându-se odată cu perfectarea contractului de cesiune întocmit în cauză. Odată cu stingerea dreptului de creanță s-a stins și dreptul de ipotecă, înscris în favoarea celui care nu mai deține dreptul de creanță.
Apelanta mai arată că susținerile sale sunt consolidate și de faptul că prin sentința civilă nr. 6727/20.07.2007 Judecătoria B. a dispus radierea din CF_ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005 și înscris în CF cu actul nr. 6734/2005.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Registratorul de carte funciară este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară. Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică, prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță există o astfel de piedică de carte funciară la intabularea dreptului de proprietate pretins de către apelantă și anume nevalabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare de care se prevalează. Chiar dacă intabularea s-a dispus prin Sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010 a Tribunalului D., aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect, este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art.154 alin.6 coroborat cu art.154 alin.5 și art.151 alin.9 și 10 din Codul de procedură fiscală.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
Prin urmare, în temeiul disp. art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere, deoarece viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege. Prevederile menționate nu sunt în contradicție cu dispozițiile Legii nr.7/1996, astfel cum susține apelanta, ci sunt edictate în vederea aplicării actului normativ menționat.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
În ce privește respingerea cererii de radiere a ipotecii convenționale înscrise în favoarea Băncii Agricole, prima instanță a apreciat corect că în speța dedusă judecății nu s-a probat existența acordului creditorului Banca Agricolă ori a AVAB pentru radiere ipotecii ori a interdicțiilor de înstrăinare și grevare sau a unei hotărâri judecătorești care să suplinească lipsa acestui acord. Nu există nici un motiv pentru a se înlătura concluziile judecătoriei cu privire la efectul juridic al notificării adresate AVAB, care a preluat în baza contractului de cesiune de la Banca Agricolă creanța față de debitoarea . considerentelor primei instanțe fiind inutilă. Instanța reține incidența în cauză a prevederilor art. 20 alin.3 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului. Prin sentința civilă nr.6727/20.07.2007 a Judecătoriei B. s-a dispus doar radierea din Cartea Funciară nr._ C. a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655/21.02.2005, dispoziție care a condus la efectuarea acestei operațiuni în evidențele de carte funciară, însă prin această hotărâre judecătorească nu s-a dispus radierea dreptului de ipotecă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Asociația Agricolă ,,Agro 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D., reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat N. C., împotriva sentinței civile nr. 9756/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.05.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. A.B./08.07.2013
Tehnored. I.T./09.07.2013; 4 ex.
Jud. fond: D.-I. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 6/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
