Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1129/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 111/.> Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. N.
Judecător I. L.
Grefier N. C.
Pe rol fiind judecarea apelului cauzei civile declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă Agro 2001 în contradictoriu cu intimata ., împotriva sentinței civile nr. 8674/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. D. R. în substituirea d-nului avocat C. N. pentru apelanta petentă, intimata fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanță constată că în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 7/1996, este competentă în soluționarea apelului prezentei cauze.
Instanța constată că prin serviciul registratură al instanței apelanta petentă a depus la dosarul cauzei cerere de repunere pe rol a prezentei cauze.
Instanța pune în discuție repunerea pe rol a cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 245 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere prevederile art. 245 alin. 1 Cod procedură civilă și solicitarea reprezentantei convenționale a apelantei petente, repune cauza pe rol.
Reprezentanta convențională a apelantei petente depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și practică judiciară.
Instanța procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și atașarea la dosarul cauzei.
Instanța constată că administratorul judiciar General Group Expert SPRL al intimatei . a depus la data de 04.12.2012, concluzii scrise, în care solicită suspendarea prezentei cauze în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea 85/2006, întrucât prin admiterea cererii apelantei petente, ar fi afectate drepturile intimatei ..
Instanța pune în discuție cererea de suspendare formulată de administratorul judiciar General Group Expert SPRL al intimatei ..
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu se impune suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, întrucât . de insolvență nu are relevanță în prezenta cauză.
Instanța în urma deliberării, având în vedere prevederile art. 36 din Legea 85/2006 invocate ca temei al suspendării de intimată se referă la acțiuni ce au ca obiect drepturi de creanță, iar acest litigiu are ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară, care nu se încadrează în textul de lege mai sus citat, astfel încât, respinge cererea de suspendare a prezentului apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că nu solicită probe noi în apel.
Constatând că la nota de ședință din data de 05.12.2012 apelanta petentă a atașat încheierea de ședință a Camerei de consiliu prin care a fost deschisă procedura generală a insolvenței, extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență privind convocarea Adunării Creditorilor și extras de pe portalul Ministerului Justiției, instanța pune în vedere apelantei petente să arate dacă solicită în probațiune aceste înscrisuri.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că, instanța poate încuviința înscrisurile în probațiune în măsura în care le consideră relevate în soluționarea apelului.
Instanța ia act că apelanta petentă nu solicită probe noi în apel.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta convențională a apelantei petente arată că solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de carte funciară pronunțată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., fără acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin sentința civilă nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D., s-a dispus că aceasta ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, având ca efect intabularea dreptului de proprietate al apelantei petente asupra imobilului, respectiv a parcelelor de teren menționate în dispozitiv.
De asemenea, sentința pronunțată având autoritate de lucru judecat, nu poate fi cenzurată de altă instanță și nici de registratorul de carte funciară, care trebuie să pună în executare hotărârea instanței, neavând competența de a o cenzura, înscrisurile ce urmează a fi înscrise în cartea funciară putând fi verificate de registratorul de carte funciară numai cu privire la formă și nu cu privire la fond, neavând abilitatea să constate nulitatea înscrierii în cartea funciară, valabilitatea titlului de proprietate fiind prezumată până la anularea de către instanță de judecată, astfel cum a decis și Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr. 285/23.06.2009 și care a fost depusă la dosarul cauzei, ca practică judiciară.
Totodată, reprezentanta convențională a apelantei petente arată că, în conformitate cu prevederile Legii 7/1996, registratorul nu poate aduce atingere drepturilor ce urmează a fi înscrise în cartea funciară și nici să se subroge titularilor acestor drepturi.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 8674/20.06.2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea CF formulată de către petenta Asociația A. „Agro 2001”, în contradictoriu cu intimata ..
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „Agro 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/278, precum și radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil.
Prin încheierea pronunțată în data de 04.02.2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. sub C1 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/278.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 18.08.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF.
Astfel, potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/278 se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. – AFP C., precum și în favoarea Municipiului C..
În aceste condiții, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.8,9 Cod pr. fisc. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 Cod pr. fisc.
Chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie remarcat faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără să se precizeze dacă hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele respective.
Acest lucru se menționează numai în considerentele sentinței respective dar dispozitivul hotărârii judecătorești este cel care trebuie să cuprindă toate dispozițiile instanței de judecată și reprezintă partea din hotărârea judecătorească care se pune în executare.
Totodată, s-a reținut de către registratorul de carte funciară că atât convenția de vânzare cumpărare cât și sentința civilă 1371/2010 a Tribunalului D. fac referire doar la terenuri ca obiect al tranzacției iar din cuprinsul cărții funciare se constată că imobilul este un teren și construcție, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentei numai asupra terenului fiind în contradicție cu prevederile art. 44 din Legea 7/1996.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Tribunalul D. în data de 22.09.2011 este ulterioară pronunțării încheierii de CF contestate și nu a fost anexată cererii inițiale de înscriere în CF, iar conform art. 73 alin. 2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, în căile de atac exercitate, cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului.
Așadar nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi, care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară, ci petenta avea posibilitatea de a introduce o nouă cerere de înscriere, încheierile pronunțate în cadrul acestei proceduri neavând autoritate de lucru judecat.
În consecință, judecătoria a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și deci va dispune respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă Agro 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 6887, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/278, înscris în CF nr._ C. în favoarea petentei, precum și radierii ipotecii legale, constituite în favoarea DGFP - AFP C. precum și a ipotecii legale constituite în favoarea Municipiului C..
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată acordat, în lipsa petentei, deși aceasta a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei, în temeiul art. 156 C.pr.civ., motivată de necesitatea angajării unui apărător și a pregătirii apărării. Prin respingerea cererii de amânare, instanța a privat-o pe petentă de dreptul de apărare, care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil.
Sentința apelată s-a pronunțat în lipsa ambelor părți, fără ca vreuna să fi cerut judecarea în lipsă. Procedând în acest fel, instanța nu a acordat posibilitatea să învedereze faptul că în ceea ce o privește pe intimata . Tribunalul B. a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, desemnând în acest sens pe administratorul judiciar General Group Expert SPRL. Apelanta arată că hotărârea este nelegală, aceasta pronunțând o hotărâre în lipsa unei părți care nu a fost legal citată.
Cu privire la fondul cauzei apelanta apreciază că motivele pe care judecătorul fondului își întemeiază soluția de respingere a plângerii sunt greșite.
Astfel, pentru a pronunța sentința apelata, instanța de fond s-a limitat la preluarea formală a motivelor invocate de registratorul OCPI, înlăturând în totalitate motivele invocate de petentă, fără a opune vreun argument în acest sens.
Apelanta arată că prevederile art.151 alin.8 și 9 din O.G. nr.92/2003, invocate de registrator, nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate, cum sunt cele din cauza dedusă judecății
Textele de lege mai sus precizate, cum de altfel si prevederile art. 154 C. pr. fisc. nu interzic înstrăinarea bunurilor imobile ipotecate.
In aceste condiții, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF, în favoarea creditoarei, nu constituie piedică la intabulare.
În ceea ce privește sentința nr.1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), nu pot fi primite criticile instanței de fond, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului”.
Prin dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului.
Această sentință, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I.
Registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a
executa această hotărâre.
Invocarea prevederilor art.151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primita și datorită faptului că., pe de o parte, registratorul de CF nu are legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. (Spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
Prin urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
Cu privire la respingerea plângerii pe considerentul că pe terenul în discuție ar fi edificate construcții (magazii, sere, platforme, depozite, casa cântar, regulator gaze, grajd etc.) care nu au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, apelanta apreciază că acest motiv nu poate fi primit, având în vedere că, contrar celor susținute de registratorii CF și însușite de instanța de fond, prin convenția dc vânzare-cumpărare recunoscută de Tribunalul D., prin sentința nr.1371/2010, au fost înstrăinate și construcțiile aferente terenurilor care au făcut obiectul convenției.
In acest sens. verificând conținutul Convenției de vânzare-cumpărare nr.79 din 23.07.2007. este de observat că părțile au detaliat cu precizie componența imobilelor vândute.
Cum din considerentele sentinței rezultă că instanța, recunoscând valabilitatea acestei convenții, a hotărât să pronunțe o sentință care să tină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, este indubitabil faptul că obiect al vânzării cumpărării l-au constituit și construcțiile edificate pe terenurile înstrăinate către apelantă. De fapt, însăși vânzătoarea . a confirmat și confirmă susținerile apelantei.
Într-un final, apelanta a adus la cunoștința judecătoriei despre încheierea Tribunalului D., pronunțată în dos.civ.nr._ la data de 22 sept. 2011, prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulata de apelanta petentă, în sensul că obiect al convenției de vânzare-cumpărare l-au constituit și ,,edificatele” de pe parcelele de teren înstrăinate.
În opinia autoarei cererii de apel, soluția registratorului CF cu privire la cererea de intabulare a dreptului de proprietate ar fi trebuit să fie de admitere, chiar și în lipsa acestei încheieri.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 13.06.2012 instanța a dispus respingerea cererii de amânare formulată de petentă, în vederea angajării unui apărător, apreciind că de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la termenul acordat a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Soluția pronunțată este legală, în acord cu dispozițiile art. 156 alin.1 C.pr.civ. Astfel, prevederile menționate au caracter dispozitiv, instanța nefiind obligată să acorde un termen de judecată pentru lipsă de apărare, având o mare putere de apreciere în funcție de circumstanțele cauzei.
Instanța s-a conformat dispozițiilor art. 156 alin.2 C.pr.civ., dispunând amânarea pronunțării, petenta având astfel posibilitatea de a depune concluzii scrise.
În consecință, instanța a respectat dreptul la apărare al petentei, prin acordarea unui termen până la care să depună concluzii scrise, facultate de care petenta însă nu a înțeles să beneficieze.
Apelanta afirmă în cuprinsul căii de atac exercitate că sentința s-a pronunțat în lipsa ambelor părți, fără ca vreuna să fi cerut judecarea în lipsă. Este adevărat că petenta nu a solicitat prin plângerea pe care a promovat-o judecarea cauzei și în lipsa sa, astfel încât s-ar fi impus suspendarea judecății pricinii conform dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 C.pr.civ. Prevederile citate nu conțin sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării acestora, fiind incidente ca urmare dispozițiile art. 105 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Or, apelanta nu a invocat vătămarea produsă de nesocotirea art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ. care să conducă la ineficiența actelor de procedură îndeplinite de prima instanță. Mai trebuie subliniat faptul că judecarea pricinii se realizează potrivit procedurii necontencioase reglementate de art. 331-339 C.pr.civ., că nu se puteau administra alte probe decât cele care au fost anexate cererii de înscriere în CF, iar în cursul judecății prezentei căi de atac apelanta putea să-și formuleze toate apărările ca și în fața primei instanțe.
În ce privește neîndeplinirea procedurii de citare cu intimata . în cursul judecății în primă instanță, tribunalul reține că dispozițiile legale referitoare la citarea părților sunt instituite în beneficiul persoanelor care sunt citate, astfel încât numai acestea pot invoca neîndeplinirea procedurii de citare, iar nu alte părți, cărora nu le sunt afectate drepturile prin citarea părților respective cu încălcarea cerințelor legale. Potrivit dispozițiilor art. 108 alin.2 C.pr.civ., viciul referitor la îndeplinirea procedurii de citare a unei părți poate fi invocat doar de această parte interesată și nu de partea adversă.
În consecință, și acest motiv de apel este nefondat.
Tribunalul apreciază că nici criticile pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Cu privire la soluția de respingere a plângerii pe considerentul că pe terenul în discuție ar fi edificate construcții, care nu au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, instanța constată că aceasta este corectă în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., care făcea referire doar la suprafețele de teren. D. prin încheierea de ședință din 22.09.2011 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în hotărârea menționată și au fost precizate și construcțiile.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, apreciind în mod corect că nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi (respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale), care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară. Plângerea de carte funciară se judecă conform procedurii necontecioase, încheierea neavând putere de lucru judecat, astfel încât petenta se poate adresa din nou cu o cerere de înscriere, la care să se atașeze noul înscris invocat în fața primei instanțe.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001, cu sediul în comuna Ț., .. D., împotriva Sentinței civile nr. 8674/2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2.04.2013.
Președinte, Judecător,
S. N. I. L.
Grefier,
N. C.
Redactat jud. SN/23 .04.2013
Tehnored. CN/25.04.2013
Jud. fond R. C.
5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
