Fond funciar. Decizia nr. 1220/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1220/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 24443/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1220/R/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți C. M. A., C. M. O. în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. de Aplicare a Legii Nr 18/1991 Tărlungeni, prin primar, M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., prin prefect, ., împotriva sentinței civile nr.5506/1.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 5506/1.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de paratii, M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M.;
A respins cererea de chemare in judecata avand ca obiect “fond funciar” formulata de reclamanții C. M. O. și C. M. A. în contradictoriu cu pârâții, M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin Primar, și C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Prefect, fata de incidenta autoritatii de lucru judecat;
A respins exceptia lipsei de interes ca ramasa fara obiect;
A respins cererea formulata impotriva paratului, . legal, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Brasov la data de 5.10.2012, sub numărul_, reclamanții C. M. O. și C. M. A. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Primar și C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Prefect si ., să se dispună, după cum urmează:
- Să se constate nulitatea absolută a actului juridic denumit „cerere” inregistrat sub nr. 2085/3.07.2000, adresata paratilor Comisa L. Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, pentru cauza ilicita si imorala si pentru fraudarea legii, si in consecinta constatarea nulitatii absolute a TP nr._ din 08.06.2005 emis în favoarea pârâților M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M.;
- Obligarea pârâtei C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Primar la emiterea documentației și realizarea propunerii de atribuire a terenului individualizat în TP nr._ din 08.06.2005 în favoarea reclamanților;
- Obligarea pârâtei C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Prefect să emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamanților,
- Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că pârâții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după tatăl M. C. C. și bunicul M. C. G. G. (ambii decedați în 1994), care au formulat cereri în baza Legii nr. 18/1991 fiind astfel emise TP nr. 275/1998 și nr._/1998. În continuare, aceștia au arătat că au formulat, la rândul lor, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, acestea fiind înregistrate cu nr. 1104 din 03.04.1998 și nr. 2084 din 03.07.2000 în calitate de moștenitori ai defuncților E. L. decedat în 1981 și M. C. G. G.. Cererea pârâților de reconstituire înregistrată sub nr. 2085 din 03.07.2000 nu a fost semnată de aceștia ori de un împuternicit al lor, având conținutul identic cu cererea lor nr. 2084/2000, motiv pentru care se impune aplicarea dispozițiilor art. 177-art. 184 C.proc.civ. S-a mai arătat că dispozițiile sentinței civile nr. 7662/19.06.2001 nu le sunt opozabile, reclamanții nefiind părți în proces.
În drept, art. III din l. nr. 169/1997, art. 177-art. 184 din C.proc.civ., art. 948 pct. 4, 966-968 din C.civ.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Paratul, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin reprezentant legal, a depus la dosar întampinare (f. 18-19), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive si excepția autorității de lucru judecat. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingea cererii ca neintemeiata.
Excepția autorității de lucru judecata a fost motivata prin raportare la continutul sentintei civile nr. 7662/19.06.2001, pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosar nr. 816/2001, prin care s-a admis cererea paratilor cu obligarea celor doua comisii sa emita si sa inmaneze titlul de proprietate cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii nr. 1/2000.
Invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a fost justificata de capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului juridic denumit „cerere” inregistrat sub nr. 2085/3.07.2000, adresata paratilor Comisa L. Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, pentru cauza ilicita si imorala si pentru fraudarea legii.
In drept, apararea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 166 din C.proc.civ.
Pârâtii, ., si C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Primar, au depus la dosar întâmpinare (f. 39-43) prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului . cauzei, s-a solicitat respingea cererii ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat ca in baza sentintei civile nr. 7662/19.06.2001, pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosar nr. 816/2001, s-a emis T.P. nr._/8.06.2005 pe numele paratilor.
Pârâții, M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., au depus la dosar întâmpinare (f. 122-123) prin care au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la continutul sentintelor civile pronuntate in dosarele nr._ si_/197/2010.
La termenul din 11.03.2013, instanța a pus in discutia partilor exceptiile invocate.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, ., a fost admisa, iar exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, C. J. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin reprezentant legal, si exceptia autoritatii de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 7662/2001 pronuntata in dosarul civil nr. 816/2001, au fost respinse ca neintemeiate.
Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010*, astfel cum a fost modificata prin admiterea recursului potrivit deciziei civile nr. 704/R/24.05.2012 pronuntate de Tribunalul Brasov, instanta a reținut că aceasta este întemeiată.
Astfel cum rezultă din sentința civilă nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010*, reclamanții din cauza de față au solicitat constatarea nulitatii absolute a TP nr._ din 08.06.2005 emis în favoarea pârâților M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., cu obligarea pârâtei C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Primar la emiterea documentației și realizarea propunerii de atribuire a terenului individualizat în TP nr._ din 08.06.2005 în favoarea reclamanților, respectiv obligarea pârâtei C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Prefect să emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că cererea pârâților de reconstituire înregistrată sub nr. 2085 din 03.07.2000 nu a fost semnată de aceștia ori de un împuternicit al lor, având conținutul identic cu cererea lor nr. 2084/2000, motiv pentru care se impune aplicarea dispozitiilor art. 177-art. 184 C.proc.civ.
Cererea a fost admisă în parte, constatându-se nulitatea absolută a TP nr._ din 08.06.2005 emis de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. prin prefect. Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate. In motivare, s-a retinut ca la aceeași dată (03.07.2000), au fost formulate cereri de reconstituire pe vechiul amplasament de către reclamanți (nr. 2084) dar și de către pârâți (2085), pentru aceleași suprafețe de teren de 21,3 ha, identificate sub nr. topo 4894, 4904, 4903, 4906, 4907, 4917 și 4918 înscrise în CF 7700 Prejmer. Astfel cum a rezultat din recunoașterea pârâților cuprinsă în întâmpinare și răspunsul reclamantei la interogatoriul din oficiu luat la data de 24.10.2011, ambele cereri au fost scrise de către aceeași persoană, angajată a primăriei. Cererile în discuție poartă o singură semnătură, a reclamantei și a unuia dintre pârâți deși din conținut rezultă că au fost formulate și în numele reclamantului dar și a tuturor pârâților. În consecință, instanta a retinut ca a devenit aplicabilă prezumția conform căruia semnatarul cererii a avut un mandat acordat de către celelalte persoane menționate în cuprinsul cererii pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate și în numele lor.
Prin decizia civila nr. 704/R/24.05.2012 pronuntata de Tribunalul Brasov, a fost admis recursul formulat de recurentul, C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tărlungeni, reprezentată legal de Primar, si s-a modificat în parte sentința recurată, în sensul că s-a respins în totalitate cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții C. M. O. și C. M. A. în contradictoriu cu pârâții M. C. C., M. C. E., M. C. G. și M. C. M., C. Locală Tărlungeni de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de Primar, și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B., reprezentată legal de Prefect.
In motivare, s-a retinut ca in mod gresit instanta de fond nu a tinut cont de incidenta prezumtiei generate de puterea de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 7662/19.06.2011, pronunțată de Judecătoria B..
Prin cererea de chemare in judecata formulata in dosarul civil nr._, reclamantii au solicitat să se constate nulitatea absolută a actului juridic denumit „cerere” inregistrat sub nr. 2085/3.07.2000, adresata paratilor Comisa L. Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, pentru cauza ilicita si imorala si pentru fraudarea legii, si in consecinta constatarea nulitatii absolute a TP nr._ din 08.06.2005 emis în favoarea pârâților M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., cu obligarea pârâtei C. Locală Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Primar la emiterea documentației și realizarea propunerii de atribuire a terenului individualizat în TP nr._ din 08.06.2005 în favoarea reclamanților, si obligarea pârâtei C. Județeană B. pentru aplicarea legilor fondului funciar prin Prefect să emită un nou titlu de proprietate pe numele reclamanților.
In motivare, s-a aratat ca cererea pârâților de reconstituire înregistrată sub nr. 2085 din 03.07.2000 nu a fost semnată de aceștia ori de un împuternicit al lor, având conținutul identic cu cererea lor nr. 2084/2000, motiv pentru care se impune aplicarea dispozitiilor art. 177-art. 184 C.proc.civ. S-a mai aratat ca dispozitiile sentintei civile nr. 7662/19.06.2001 nu le sunt opozabile, reclamantii nefiind parti in proces.
Față de aceste considerente expuse în fapt, instanta are în vedere în mod prioritar faptul că în cauza de față, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/8.06.2005 emis pe numele paratilor, întrucât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de pârâți și în baza căreia a fost emis titlul desființat, ar fi falsă.
Temeiul juridic invocat în susținerea cererii din dosarul de față este identic cu cel al cererii de chemare in judecata din dosarul nr._/197/2010*, reclamanții încercând, prin chemarea in judecata a Comunei Tarlungeni si prin solicitarea constatarea nulitatii absolute a „cererii” inregistrate sub nr. 2085/2000, să obțină anularea T.P. nr._ din 08.06.2005.
În susținerea acestei pretenții, reclamanții au solicitat instanței administrarea acelorasi probe cu care să dovedească motivul de nulitate, invocând astfel dispozitiile art. 177-art. 184 C.proc.civ.
In analizarea acestei exceptii, instanta are in vedere faptul ca fundamentul lucrului judecat rezidă în necesitatea de a da eficiență hotărârii judecătorești și de a se evita o nouă judecată asupra aceleiași chestiuni litigioase, o hotărâre judecătorească prin care s-a consfințit un drept, în mod irevocabil, se bucură de prezumția absolută de adevăr res judicata pro veritate habetur și nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structurează lucrul judecat și îi determină efectele, aspecte ce rezultă din art. 1201 C. civ..
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 1201 din C.civ. prevad urmatoarele: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleiași părți, făcute de ele și în contra lor în aceiași calitate".
Așadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul, în sensul de pretenție concretă, dedusă judecății, să fie formulată în ambele acțiuni, în același mod, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.
Sub acest aspect, în cele două cereri de chemare în judecată avem de a face cu aceeasi pretentie, respectiv anularea T.P. nr._ din 08.06.2005 și stabilirea îndreptățirii reclamanților la suprafața de 21,2 ha.
In ambele dosare, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași titlu, întrucât au fost omiși din titlu, iar cererea de reconstituire ce a stat la baza emiterii titlului este falsa, fiind intocmita cu fraudarea legii.
Or, odată stabilită, în mod definitiv, valabilitatea titlului de proprietate, reclamanții nu pot invoca, printr-o nouă acțiune de fond, lipsa de valabilitate integrală a aceluiași act, invocând falsitatea cererii de reconstituire a pârâților, care de altfel era și depusă în primul dosar și a fost examinată, ca valabilitate, de instantele de judecata competente.
Astfel, o chestiune definitiv judecată nu poate fi repusă în discuție întrucât pe această cale puterea de lucru judecat a unei hotărâri ar deveni iluzorie.
Al doilea element al puterii de lucru judecat vizează identitatea de cauză, care nu trebuie confundată cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de dovadă ale acestuia; cauza rezidă în fundamentul juridic al acțiunii și se materializează practic în situația de fapt calificată juridic, reprezentând justificarea pretenției promovate în acțiune.
Din lecturarea celor două acțiuni aflate în discuție rezultă întrunirea acestei condiții arătate anterior. Astfel, prin cererile succesive formulate de reclamanti in dosarele civile nr._/197/2010* si nr._, s-a solicitat sa se constate ca T.P emis in cauza este lovit de nulitate absoluta întrucât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată de pârâți și în baza căreia a fost emis titlul desființat, ar fi falsă. In acest sens, s-a invocat necesitatea aplicarii dispozitiilor art. 177-184 din C.proc.civ.
In privinta capatului de cerere avand ca obiect constate nulitatea absolută a actului juridic denumit „cerere” inregistrat sub nr. 2085/3.07.2000, adresata paratului Comisa L. Tărlungeni pentru aplicarea legilor fondului funciar, pentru cauza ilicita si imorala si pentru fraudarea legii, instanta a retinut urmatoarele: autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorești anterior.
Puterea de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Întrucât în relația dintre părți această prezumție are caracter absolut, înseamnă că reclamanții nu pot introduce o nouă contestație în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului (respectiv constatarea nulității absolute a “cererii” înregistrate sub nr. 2085) a ceea ce s-a statuat judecătorești anterior. Astfel, prin sentința civilă nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010*, astfel cum a fost modificata prin admiterea recursului potrivit deciziei civile nr. 704/R/24.05.2012 pronunțate de Tribunalul Brasov, s-a statuat asupra valabilității cererii înregistrate sub nr. 2085.
Cea de a treia condiție este și ea formulată expres de textul enunțat, text care pretinde ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceiași calitate"", fiind vorba aici de punerea în aplicare a principiului relativității lucrului judecat, fiind logic și echitabil ca în materie procesuală hotărârea judecătorească să producă efecte numai între părțile litigante. Legea civilă are în vedere participarea unei persoane la activitatea juridică în calitate de parte; ceea ce interesează nu este însă prezența fizică a părții la judecată, ci dobândirea calității de parte în proces.
Din punct de vedere al puterii de lucru judecat este irelevant faptul că poziția procesuală activă sau pasivă a părților s-a schimbat în cadrul celei de a doua acțiuni.
În speța de față, instanța a constatat că părțile și-au păstrat calitățile inițiale.
Atât în jurisprudență, cât și în literatura juridică de specialitate s-a statuat că, pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de autoritate de lucru judecat, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie pronunțată de o instanță română, să fie pronunțată într-o materie contencioasă și să dezlege fondul cauzei.
Deosebit de importantă este ultima condiție, ce trebuie avută în vedere în prezenta cauză. Astfel, numai în situația în care instanța a soluționat cauza în fond, partea care a câștigat procesul se poate prevala în cadrul unei acțiuni ulterioare de dreptul recunoscut. Dacă litigiul nu a fost soluționat în fond, instanța nestatuând asupra drepturilor părților, hotărârea pronunțată nu are autoritate de lucru judecat.
Pe cale de consecință, pentru ca să existe autoritate de lucru judecat este necesar ca instanța, prin hotărârea dată să fi examinat și rezolvat litigiul în fond, deoarece numai în acest caz partea al cărei drept a fost recunoscut se poate prevala de acest drept într-o nouă judecată, iar instanța nu mai poate lua în discuție existența dreptului. Dimpotrivă, dacă litigiul nu a fost rezolvat în fond și, deci, nu au fost soluționate drepturile părților, hotărârea dată nu are autoritate de lucru judecat.
Prin efectele sale, autoritatea lucrului judecat este opozabilă nu numai persoanei fizice care a fost parte în procesul în care s-a dat o hotărâre judecătorească, ci și moștenitorilor universali și cu titlu universal, întrucât ei preiau patrimoniul aceluia pe care îl moștenesc, așa cum a existat în momentul deschiderii succesiunii cu toate drepturile și obligațiile.
Față de cele expuse este evident că în cauză, raportul juridic dedus judecății prin prezenta acțiune este identic cu cel anterior, judecat irevocabil prin sentința civilă nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010*, astfel cum a fost modificata prin admiterea recursului potrivit deciziei civile nr. 704/R/24.05.2012 pronunțate de Tribunalul Brasov, existând întrunite cele trei elemente, persoană, obiect și cauză, pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat.
Toate celelalte elemente care diferențiază cele două cauze au caracter formal și irelevant în evaluarea autorității de lucru judecat.
Esențial pentru securitatea circuitului civil rămâne faptul că nu se poate recunoaște în favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.
De asemenea, hotărârea in cauza a fost pronunțată de o instanță română, într-o materie contencioasă și a dezlegat fondul cauzei (potrivit deciziei civile nr. 704/R/24.05.2012 pronunțate de Tribunalul Brasov in dosarul civil nr._/197/2010*, cererea a fost respinsa ca neîntemeiata, fata de incidenta prezumției generate de puterea de lucru judecat a celor statuate prin sentința civilă nr. 7662/19.06.2011, pronunțată de Judecătoria B.).
Pentru aceste motive de fapt si de drept, instanța a admis exceptia autoritatii de lucru judecat față de sentința civilă nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul civil nr._/197/2010*, astfel cum a fost modificata prin admiterea recursului potrivit deciziei civile nr. 704/R/24.05.2012 pronunțate de Tribunalul Brasov, respingând actiunea in consecința.
Cu privire la excepția lipsei de interes in privința primului capăt de cerere, instanța a respins-o ca rămasa fără obiect, având in vedere analiza acestui capăt de cerere raportat la incidenta puterii de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. M. O. și C. M. A., care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs recurenții reclamanți reiau petitele acțiunii și motivele invocate prin cererea introductivă de instanță, arătând că se impune a se cerceta legalitatea formulării cererii nr. 2085/3.07.2000, deoarece prin aceasta s-a fraudat legea, urmărindu-se o cauză ilicită și imorală, aspecte neanalizate în niciunul dintre dosarele invocate.
Recurenții susțin că s-a fraudat legea, deoarece studiind dosarul civil nr. 816/2001 al Judecătoriei B., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7662/19.06.2001, se constată că, în câteva luni de la data depunerii cererii nr. 2085/2000, s-a înregistrat cererea de chemare în judecată în numele fraților M., fără a fi semnată de aceștia, cerere care face obiectul dosarului nr. 816/2001, proces care se poară în contradictoriu cu C. Locală Tărlungeni, comisie la care fusese înregistrată și cererea recurenților sub nr. 2084/3.07.2000.
Inițierea acestui proces nu a reprezentat voința fraților M., ci a altor persoane interesate a obține titlul de proprietate și a face tranzacții ulterioare cu acest teren.
Din atitudinea procesuală a comisiei locale rezultă interese convergente cu aceștia, ascunzând instanței că sunt și alți moștenitori care au depus cererea nr. 2084/2000, atitudine care i-a prejudiciat pe recurenți. Recurenții mai arată că nu au fost părți în acel dosar, iar instanța de judecată nu a analizat valabilitatea sau nevalabilitatea cererii, procesul în sine fiind un simulacru. În procesul menționat se pronunță o hotărâre care i-a prejudiciat, în baza căreia s-a emis titlul de proprietate nr._/2005, în care titulari sunt cei patru frați M., pentru care s-a depus o cerere falsificată. Recurenții, având aceeași vocație succesorală, nu sunt incluși în titlul de proprietate.
La solicitarea recentă formulată de recurenți către comisia locală de a se soluționa cererea nr. 2084/2005, aceasta răspunde că terenul în totalitate a fost restituit prin titlul de proprietate nr._/2005.
Recurenții reclamanți arată că față de soluția pronunțată în sentința civilă nr. 7662/2001 nu poate fi reținută și admisă excepția autorității de lucru judecat.
Recurenții mai arată că instanța de judecată în mod eronat compară cererile din prezentul dosar cu cea din dosarul civil nr._/197/2010, fără a observa că în acest dosar se soluționează cauza pe art. 13 alin.3 din Legea nr.18/1991, deși cererea a fost întemeiată pe art. II lit.ii teza I din Legea nr.169/1997. Nici în prezenta cauză pe fond, nici în dosarul nr._/197/2010 nu s-a cercetat conform art. 177 – 184 înscrisul declarat fals, respectiv cererea înregistrată sub nr. 2085.
Recurenții concluzionează că nu ne aflăm în situația triplei identități prevăzute de art. 1201 Cod civil.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata pârâtă C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tărlungeni, reprezentată prin primar, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs promovate.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata pârâtă a arătat că în mod corect prima instanță a sesizat faptul că raportul juridic dedus judecății în dosarul civil_/197/2010 este identic cu ce care formează obiectul prezentului dosar. Recurenții susține că instanța nu a cercetat conform art. 177 – 184 înscrisul prin care pârâții M. C. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21,3 ha. Recurenții susțin că au solicitat prin cererea de chemare în judecată ca un petit distinct verificarea de scripte cu privire la un înscris, iar prima instanță nu a soluționat acest capăt de cerere. Intimata arată că procedura verificării de scripte poate fi făcută numai pe cale incidentală, codul de procedură civilă nereglementând procedura verificării de scripte pe calea principală a unei acțiuni care să aibă un asemenea obiect.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările cuprinse în întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată următoarele:
Motivele de recurs prin care se reiau capetele de cerere deduse judecății și motivele de fapt invocate prin acțiunea introductivă de instanță nu se constituie în critici aduse hotărârii pronunțate, astfel încât nu pot fi analizate decât în ipoteza casării sentinței și reținerii în vederea rejudecării.
Instanța trebuie să analizeze cu prioritate acele motive care se referă la modul în care prima instanță a soluționat cauza dedusă judecății, respectiv cercetarea legalității și temeiniciei admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Tribunalul reține că judecătoria a apreciat că sunt întrunite cerințele instituite de prevederile art. 1201 cod civil față de dispozițiile sentinței civile nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., astfel cum au fost modificate prin decizia civilă nr. 704/R/24.05.2012 a Tribunalului B., în raport de aceste hotărâri judecătorești apreciind că este întrunită tripla identitate instituită de textul de lege menționat. Prima instanță a soluționat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 7662/2001 pronunțată în dosarul nr.816/2001 prin încheierea de ședință din data de 11.03.2013, prin respingerea acestei excepții, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 166 C.pr.civ., respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți. În consecință, susținerile recurenților în legătură cu modalitatea de soluționare a acestei excepții față de dispozițiile acestei sentințe sunt superflue. Instanța a respins excepția, pentru considerentele menționate, excepția autorității de lucru judecat primind soluția de admitere în raport de dispozițiile sentinței civile nr._/7.11.2011 a Judecătoriei B., astfel cum au fost modificate prin decizia civilă nr. 704/R/24.05.2012.
Nu poate fi reținută săvârșirea vreunei erori în compararea cererilor ce fac obiectul prezentei cauze și al dosarului nr._/197/2010, instanța stabilind în mod corect obiectul, părțile și cauza celor două acțiuni, printr-o analiză riguroasă și în acord cu prevederile legale incidente. Recurenții arată că în dosarul nr._/197/2010, instanța a soluționat cauza întemeindu-se pe art. 13 alin.3 din Legea nr.18/1991, deși cererea a fost întemeiată pe un alt articol, respectiv pe art. II lit. ii teza I din Legea nr.167/1997. Analizând această critică, instanța constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/197/2010 al Judecătoriei B., reclamanții, aceiași din prezenta cauză, au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tărlungeni, reprezentată prin primar, și C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., reprezentată prin prefect, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/8.06.2005, întemeiată pe prevederile art.III din Legea nr.18/1991 și art.177 – 184 C.pr.civ., în expunerea de motive invocându-se faptul că a fost emis în favoarea unor persoane care nu au persoane de persoane îndreptățite, întrucât cererea de retrocedare formulată de pârâții M. C. nu a purtat semnătura acestora, ci a unei persoane care nu a fost împuternicită în acest sens. La adoptarea soluției irevocabile de respingere a acestei cereri, Tribunalul B., prin decizia civilă nr.704/R/24.05.2012 pronunțată în dosarul nr._/197/2010*, a reținut că titlul de proprietate a fost emis pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reprezentate de sentința civilă nr. 7662/19.06.2011. Invocarea în cuprinsul deciziei menționate a unui alt text legal decât cel invocat de reclamanți, respectiv art. II lit. ii teza I din Legea nr.169/1997, nu poate înlătura incidența art. 1201 Cod civil. Instanța a procedat la încadrarea corectă în drept a cererii deduse judecății, art. III neputând fi regăsit în economia Legii nr.18/1991.
Acest aspect însă nu are relevanță față de soluția adoptată de prima instanță în privința excepției autorității de lucru judecat.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic, acest lucru putând fi verificat prin raportarea statuărilor cuprinse în dispozitivul hotărârii cu obiectul determinat în cea de-a doua acțiune. Or, deși redactate diferit, cele două cereri au un scop final urmărit de reclamanți identic, respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, pentru aceleași considerente de fapt, care determină incidența acelorași texte legale. De remarcat că în drept au fost invocate în cererea ce face obiectul prezentului dosar aceleași articole de lege, art. III din Legea nr.169/1997 (la care reclamanții s-au referit probabil și în prima acțiune, indicând eronat Legea nr.18/1991) și art. 177 – 184 C.pr.civ., care reglementează verificarea de scripte. Invocarea în plus a acelor dispoziții legale care constituie dreptul comun în materia validității și cauzei convențiilor (art. 948, 966 și 968 Cod civil) nu modifică cauza, respectiv fundamentul juridic al acțiunii.
Recurenții reclamanți mai arată că în cele două dosare nu a fost cercetat înscrisul declarat fals, conform dispozițiilor art. 177 – 184 C.pr.civ. Or, astfel cum a remarcat intimata pârâtă C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tărlungeni în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, verificarea de scripte nu poate constitui un capăt de cerere distinct, ci poate fi solicitată doar în legătură cu un înscris invocat ca mijloc de probă. Verificarea de scripte este procedura la care se recurge atunci când parte nu recunoaște scrierea sau semnătura de pe un înscris, neputând constitui o pretenție distinctă, astfel că necercetarea pe fond a unei astfel de cereri nu constituie un considerent pentru care ar putea fi înlăturată autoritatea de lucru judecat.
În acest context nu poate fi cercetată legalitatea formulării cererii nr. 2085/2000, faptul că cererea ce face obiectul dosarului civil nr.816/2001 nu ar fi fost semnată de intimații din prezenta cauză M. C. (aspect care nu putea fi invocat decât prin căile de atac ce s-au exercitat împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul menționat), atitudinea procesuală a comisiei locale în dosarul menționat și refuzul comisiei de a soluționa cererea de reconstituire formulată de recurenții reclamanți.
În consecință, instanța de recurs apreciază că judecătorul fondului a aplicat corect legea, apreciind că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, considerente pentru care, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., urmează a respinge cererea de recurs și a menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenții reclamanți C. M. O. și C. M. A., reprezentați de av. A. M., în contradictoriu cu intimații pârâți M. C. C., M. C. E., M. C. G., M. C. M., reprezentați de av. N. I., C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Tărlungeni, reprezentată prin primar, C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., reprezentată prin prefect, și . prin primar, împotriva sentinței civile nr.5506/1.04.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/A.B./5.11.2013
Tehnoredactat/V.D./5.11.2013
2 ex
Jud fond A. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1461/2013. Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
