Contestaţie la executare. Decizia nr. 1461/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1461/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 715/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1461/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - N. F.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea cererii de recurs privind pe recurenta intimată DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. PENTRU ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SACELE, prin reprezentant legal împotriva Sentinței Civile nr.6689/07.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ și pe intimatul D. P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul D. P., prin avocat D. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsa fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință .
Intimatul D. P., prin avocat, în probatoriu, depune la dosar copia sentinței civile nr. 4745/CA pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Brasov Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a admis cererea formulată de reclamantul D. P. și s-a dispus anularea deciziei de impunere purtând nr._/17.10.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate Brasov.
În temeiul dispozițiilor art. 167 și art. 305 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri noi pentru intimatul D. P., pe care o constată administrată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, probe de administrat, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii dedusă judecății.
Intimatul D. P., prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurenta intimată, ca nefondat, apreciind sentința instantei de fond ca fiind temeinică și legală, la adăpost de orice critică.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare pe cererea de recurs dedusă judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr.6689/2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul D. P. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S.. S-a anulat titlul executoriu nr._ din data de 18.12.2012 și somația nr. 8/_ /_ din data de 18.12.2012. A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
La data de 17.10.2012 a fost emisă Decizia de impunere nr._ pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de contribuabil, în sumă totală 20.200 lei, formată din debit și penalități, dobânzi și majorări legale de întârziere.
În baza acestei decizii au fost emise actele de executare contestate: titlul executoriu nr._ din data de 18.12.2012 și somația nr. 8/_ /_ din data de 18.12.2012.
La dosar nu a fost atașată dovada comunicării către contestator a deciziei de impunere, în cuprinsul întâmpinării intimata menționând că procedura comunicării acestei s-a realizat prin publicitate cu ocazia publicării anunțului colectiv pe site-ul instituției, ca urmare a încercărilor nereușite de comunicare la sediul SCA D. și Asociații, încercări de comunicare care nu au fost însă dovedite în cauză. Mai mult, deși se afirmă în cuprinsul adresei emise de CASJ B., depuse la dosarul cauzei de către intimată ( fila 26) că s-ar fi ales de către contribuabil adresa de comunicare la sediul său profesional, această împrejurare a rămas de asemenea neporbată în cauză.
În acest context, examinând apărările formulate de contestator se reține în primul rând că aceasta a invocat ca temei al anulării actelor de executare silită lipsa de opozabilitate a acestora, prin necomunicarea deciziei de impunere.
În primul rând, are în vedere că prezenta contestație la executare este guvernată de disp. OG nr. 92/2003, față de disp. art.261 alin. 4 din L. nr. 195/2000 care stabilesc expres că în cazul neachitării in termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate si a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Drepturile și obligațiile părților, rezultate din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, sunt reglementate, conform art. 1 alin. 1 din OG nr. 92/2003, chiar de acest act normativ care instituie astfel procedura de drept comun în materie (art. 2 alin.2).
În consecință, numai unde nu dispune OG nr. 92/2003 se vor aplica dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 2 alin. 3 din OG nr. 92/2003). Astfel, referitor la comunicarea actelor administrativ fiscale este guvernată de disp. art. 44 din OG nr. 92/2003.Decizia de impunere constituie un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 întrucât este un act emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Conform art. 45, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului ori de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Prin normele metodologice de aplicare a art. 45 din OG nr. 92/2003 s-a stabilit că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Așa cum de altfel însăși intimata o recunoaște, urmare a solicitării instanței de a depune la dosarul cauzei dovada comunicării Deciziei de impunere care a stat la baza emiterii actelor contestate, comunicarea actului menționat s-a realizat prin publicarea anunțului colectiv din 19.12.2012.
Prin prisma normelor mai sus enunțate, instanța constată că, în cauză, la comunicarea prin publicitate a deciziei de impunere a fost realizată cu încălcarea
dispozițiilor legale. Se are astfel în vedere că potrivit art. 44 din OG nr.92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitate se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
Realizarea directă prin publicitate a procedurii de comunicare a deciziei de impunere( demonstrată în cauză de împrejuarea că intimata nu a atașat dovezi din care să rezulte încercarea de comunicare a actului printr-o altă modalitate prevăzută de lege), încalcă dispozițiile legale.
În plus, instanța are în vedere că potrivit Ordinului MFP nr. 94 din 24.01.2006 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, anexa 2, punctul 1, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a, b și c din OG nr.92/2003.
În cauză, intimata nu a dovedit motivele obiective care ar fi împiedicat-o să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal, în formele reglementate de art. 44 alin. 1 lit. a, b și c din OG nr. 92/2003 sau împrejurarea că aceste metode de comunicare, deși folosite, nu au dat rezultat.
In consecință, în speță sunt aplicabile și disp. art. 45 din OG nr.92/2003 care stabilesc că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Organul fiscal nu poate pretinde astfel executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, conform legii (art.44.1 din HG nr. 1050/2004).Pentru acest considerente, decizia de impunere care a fost emisă de intimată nu este opozabilă contestatorului și nu poate servi ca temei pentru luarea măsurilor de executare silită.
Împotriva soluției a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice S., invocând următoarele motive:
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că reclamantul nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invocă motive care pun în discuție fondul drepturilor sale și a căror invocare este inadmisibilă.
Instanța a reținut în mod greșit că intimata nu a comunicat actele administrative, conform art.44 din OG 92/2003.
Actele de executare, deciziile de impunere, deciziile de calcul accesorii au fost comunicate contestatorului în conformitate cu dispozițiile codului de procedură fiscală.
Deciziile de impunere au fost emise ca urmare a declarațiilor nominale depuse de contestator la Casa de asigurări de sănătate B..
Titlurile de creanță puteau fi contestate în teren de 30 de zile, la organul fiscal competent.
Dacă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Recurenta critică și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată arătând că a procedat la aplicarea măsurilor de executare silită în conformitate cu dispozițiile codului de procedură fiscală și pe baza datelor furnizate de societatea debitoare.
În drept, au fost invocate dispoz. OG 92/2003 și ale C.p.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.( f.11-12)
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Prin primul motiv de recurs recurenta a invocat faptul că reclamantul nu a contestat legalitatea întocmirii actelor de executare silită ci motive care pun în discuției fondul drepturilor sale.
Tribunalul reține că, prin cererea pe care a promovat-o, contestatorul a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra consecințelor juridice ale necomunicării documentelor prin care sunt evidențiate obligațiile fiscale în cuantum de_ lei.
În acest sens, în mod legal instanța de fond a procedat la analiza legalității actelor de executare silita, apreciind că executarea silita insasi pornita fata de contestatoare si actele de executare sunt nule absolut intrucat executarea a fost pornita in temeiul unui titlu de creanta care nu a devenit executoriu nefiind ajuns la scadenta.
Tribunalul reține ca potrivit art. 141 cod procedura fiscala “(1) executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in conditiile legii.
(2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.”
Potrivit art 111 cod procedura fiscala “(1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.
(2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:
a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;
b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.”
Recurenta susține că a făcut dovada comunicării legale a deciziei de impunere, aspect care nu poate fi reținut de instanță. Astfel, potrivit procesului verbal de la fila 21 din dosarul de fond comunicarea actului administrativ fiscal s-a făcut prin anunțul colectiv nr._/19.12.2012, fără a se face vorbire de imposibilitatea comunicării prin poștă și fără a se proba această împrejurare, dovadă care nu a fost făcută nici în cadrul judecății prezentei cereri.
Or, potrivit Ordinului MF 94/2006 Anexa 1 pct 1 comunicarea prin publicitate se efectueaza in situatia in care actul administrativ fiscal ( in speta decizia de impunere) nu a putut fi comunicat prin una din modalitatile de comunicare prevarute la art 44 alin 2 lit a,b,c, din OG 92/2003, respectiv
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;
b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;
c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;
Intimata nu a dovedit faptul ca aceasta comunicare a deciziei de impunere nu s-a putut realiza prin una din modalitatile enumerate la literele a, b, c .
Ca atare, instanța fiind datoare a verifica existenta unui titlu executoriu in baza caruia a fost pornita executarea silita, constata ca decizia de impunere nr ._/17.10.2012 nu a devenit scadenta pentru a deveni titlu executoriu, întrucât cu privire la acest act administrativ fiscal nu a expirat termenul de plata, deoarece decizia nu a fost comunicata valabil catre contestatoare, comunicarea acestui act prin publicitate făcandu-se cu incalcarea procedurilor instituite prin OMF 94/2006, astfel ca este nula.
În ce privește criticile cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța constată că judecătoria a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C.pr.civ. Față de culpa procesuală a intimatului, instanța nu putea să-l exonereze de plata acestor cheltuieli.
Or, se reține că înainte de începerea executării silite, se impunea comunicarea deciziei de impunere iar numai după acesta demararea procedurii de executare silită.
În aceste condiții, culpa în provocarea procesului îi revine recurentei intimate, care nu a înțeles să procedeze conform dispozițiilor legale menționate, iar intimatul contestator nu își putea vedea realizat dreptul decât prin exercitarea contestației la executare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează, să respingă cererea de recurs și să mențină sentința pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice S. împotriva sentinței civile nr. 6689/7.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
RED. N.F./04.02.2014
DACT.L.P./06.02.2014
Jud. fond M. L./Judecătoria B.
2 exemplare
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 1220/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
