Reziliere contract. Decizia nr. 1513/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1513/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 26958/197/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1513/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - N. F.
JUDECĂTOR - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea cererii de recurs privind pe recurentul reclamant S. P. împotriva Sentinței Civile nr. 929/03.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâti S. M. și S. M., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
Prin Sentința civilă nr. 9296, pronunțată la data de 03.06.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
A respins ca prescrisă extinctiv acțiunea civilă formulată de reclamantul S. P. în contradictoriu cu pârâții S. M. și S. M., având ca obiect rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 dintre S. P. si cei doi pârâți.
A obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria B. a constatat următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 14.10.2010, reclamantul S. P. a chemat în judecată pe pârâții S. M. si S. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
1. să se constate că apartamentul situat în Brasov, . CFR), nr. 11, . cumpărare de ascendenții direcți ai reclamantului, defuncții S. G. si S. P., a fost achiziționat de către aceștia cu un preț plătit in totalitate de către reclamant;
2. sa se constate ca toate imbunatatirile realizate la acest apartament au fost făcute de prin contribuția băneasca exclusiva a reclamantului;
3.sa se dispună rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 dintre S. P. si cei doi pârâți pentru nerespectarea obligației de întreținere de către dobânditori;
4.sa se dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 3952/17.12.2004 dintre reclamant si paratul S. M. care se face vinovat de ingratitudine fata de reclamant.
5. cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat următoarele:
În anul 1997, părinții reclamantului au cumpărat imobilul indicat în petitul 1, banii fiind integral ai reclamantului, din economiile acestuia, înțelegerea cu părinții fiind aceea ca acest apartament sa-i rămână lui.
Acesta a fost si motivul pentru care reclamantul a realizat și îmbunătățiri.
Pârâții au comis ulterior “fapte incalificabile” pe care reclamantul arată că “se abține să le comenteze si să le clasifice”, arătând doar că, după decesul tatălui, S. G., au determinat-o pe S. P. sa le facă un contract de întreținere pentru cota de 40/64 din imobil. Dar nu au prestat nici un fel de întreținere.
Ulterior, fără să cunoască nimic din cele de mai sus, reclamantul a donat fratelui sau cota de 3/32 din imobil pentru a realiza “un așa - zis echilibru”, pârâtii ascunzând că deja dețin cota de 20/32 din imobil, ceea ce reclamantul arată că “nici nu i-a trecut prin minte sa verifice”.
În drept, au fost invocate prevederile art. 800 - 801, 831, 832 C.civil, art. 111 și 112 C.pr.civ.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și proba testimonială.
Pârâții S. M. și S. M. au formulat întâmpinare (fila 16) prin care: au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, se descrie istoricul transferurilor dreptului de proprietate asupra cotelor din imobil, succesiunile după părinții reclamantului și paratului etc.
În esență, se arata că: primul capăt de cerere este inadmisibil, acțiunea in constatare este inoperantă, pretențiile peste si în contra actelor autentice sunt inadmisibile, acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine este inadmisibilă și făcută de o persoană fără calitate, după 9 ani de la întocmirea actului, reclamantul nu are calitate sa ceara rezilierea contractului de întreținere cu mama sa, aceasta trebuia ceruta numai in timpul vieții acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C.pr.civ.
În probațiune, pârâții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimonială.
În cauza s-au pronunțat următoarele soluții:
I. Hotărârea primei instanțe:
Prin Sentința civilă nr. 7102 din 21.05.2012 a Judecătoriei B. data în dosarul civil nr._ a fost respinsa acțiunea civilă promovată de reclamantul S. P..
În motivare, asupra capătului de cerere având ca obiect rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 dintre S. P. si cei doi pârâți pentru nerespectarea obligației de întreținere de către dobânditori, instanța de fond a reținut că acest petit nu putea fi promovat de către reclamant, ci eventual putea fi, cel mult, continuat de către reclamant dacă ar fi fost promovat în timpul vieții de către beneficiarii întreținerii, sens în care a reținut ca, deși acțiunea ar fi trebuit respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins-o totuși pe fond.
II. Hotărârea instanței de recurs:
Prin Decizia civilă nr. 1.634/R/13.12.2012 a Tribunalului Brasov data în dosarul civil nr._ a fost admis recursul promovat de reclamantul S. P., fiind casată în parte sentința civilă nr. 7102/21.05.2012 a Judecătoriei B., cu trimiterea spre rejudecare a capătului de cerere având ca obiect rezilierea
contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 dintre S. P. si cei doi pârâți. Au fost menținute soluțiile asupra celorlalte capete de cerere.
În motivarea soluției de trimitere spre rejudecare, instanța de recurs a reținut că motivarea data soluției de respingere pe fond a acestui capăt de cerere este contradictorie fata de motivarea dată, și anume aceea ca acțiunea nu putea fi promovata de către urmașii beneficiarului întreținerii după decesul acestuia. De aceea, se reține că motivarea respingerii pe fond este pur formala.
Asupra calității de a acționa, instanța de recurs a dezlegat pricina, în sensul în care, dat fiind ca acțiunea în rezilierea contractului de întreținere are un caracter patrimonial pentru ca este de natură sa restabilească echilibrul patrimonial al parților contractante, dreptul la acțiune se poate transmite pe cale succesorala, așa încât acțiunea poate fi intentata si de către succesorul beneficiarului întreținerii.
Cauza a fost trimisă spre a se analiza fondul acestui capăt de cerere asupra căruia prima instanță nu a efectuat nici o analiză și nici nu s-a pronunțat.
În rejudecare:
Pârâții S. M. și S. M. au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune arătând că, mama celor doi pârâți a decedat în anul 2002, iar acțiunea a fost promovata după 8 ani de la momentul decesului acesteia, cu depășirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune care este de 3 ani.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul S. P. si paratul S. M. sunt frați.
Părțile mai au un frate ce nu sta în judecata.
Parata S. M. este soția paratului S. M..
Reclamantul si pârâtul sunt fii defuncților S. G., decedat in anul 2000, si S. P., decedata la data de 15.09.2002.
In anul 1997, părinții reclamantului au cumpărat imobilul indicat în petitul 1, cu titlu de bun comun. Instanța nu poate retine ca, asupra imobilului, s-au efectuat îmbunătățiri, pentru ca ele nu au fost in mod concret individualizate si, din acțiune, nu rezulta nici în ce anume au constat acestea.
În anul 2000 a decedat S. G., supraviețuindu-i S. P..
La data de 24.04.2001 pârâții au încheiat cu S. P. contractul de vânzare - cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 la BNP M. I., având ca obiect nuda proprietate asupra cotei indivize a lui S. P. de 40/64.
S. P. a fost, pana la sfârșitul vieții, întreținută de pârâții S. M. și S. M.. A decedat la 15.09.2002. Nu a promovat vreo acțiune de reziliere a acestui contract.
La 14.10.2010, după 8 ani de la decesul autoarei sale, beneficiară a întreținerii, reclamantul S. P. a promovat acțiune în rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1280/24.04.2001 dintre S. P. si cei doi pârâți.
Pornind de la raționamentul dat de instanță de recurs, si anume acela că, dat fiind că acțiunea în rezilierea contractului de întreținere are un caracter patrimonial, dreptul la acțiune se poate transmite pe cale succesorala si acțiunea poate fi intentată și de către succesorul beneficiarului întreținerii, instanța a reținut că dreptul material la acțiune este prescris extinctiv.
Astfel, decesul lui S. P. s-a produs la 15.09.2002, acesta fiind momentul de la care, în patrimoniul reclamantului S. P. s-a născut dreptul patrimonial la acțiune în rezilierea contractului de întreținere dintre mama sa si fratele si cumnata sa.
Ca urmare, speța aduce în discuție data de la care curge termenul de prescripție, respectiv data de la care s-a născut dreptul reclamantului de a cere rezilierea, instanța reținând că acest moment este data de 15.09.2002 - data decesului beneficiarei ce coincide cu data preluării in patrimoniul reclamantului, prin succesiune, dreptul de a acționa.
Potrivit art. 1 al. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167 / 1958, termenul prescripției este de 3 ani.
In concluzie:
Pentru considerentele expuse mai sus, acțiunea civilă a fost respinsă ca prescrisa extinctiv.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamantul fiind cel din a cărui culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecata, instanța l-a obligat la plata sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând totodată casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru administrarea de probe în susținerea respingerii excepției vizând prescripției dreptului material la acțiune.
La termenul din 20.05.2013 parații Ș. M. si Ș. M. formulat o întâmpinare prin care au relevat ca acțiunea în rezilierea contractului de întreținere este inadmisibilă și în același timp chiar dacă el nu are calitate procesuala activa este si prescrisa extinctiv.
Cu toate că s-a solicitat un termen pentru a răspunde la aceste excepții (și s-a acordat pentru 03.06.2013), poziția sa nu a mai putut fi susținută, instanța de fond arătându-i că este admisă excepția prescripției extinctive.
Acordându-i-se totuși cuvântul a relevat faptul că a luat la cunoștință, deci a aflat de nerespectarea contractului de întreținere de către reclamanți în anul 2008, si pot proba acest lucru, pentru ca o sancțiune juridică cum este aceea a prescripției
exercitării unui drept are un termen de început care este data la care ai luat cunoștința de încălcarea respectivului drept. De la aceasta dată începe să curgă dreptul de prescripție de trei ani, iar el a introdus acțiunea în anul 2010, deci înlăuntrul termenului prevăzut de lege pentru a putea exercita si apropria dreptul în discuție.
După ce inițial, la prima judecată, instanța de fond a greșit considerând că nu are calitate procesuală activa, respectiv dreptul de a solicita rezilierea contractului de întreținere încheiat intre mama sa pe de o parte, fratele său și cumnata sa pe de alta parte, la rejudecare s-a greșit din nou, neluându-se în considerare faptul că la calcularea unui termen de prescripție extinctivă se pornește de la data la care a încercat să câștige dreptul pretins a luat cunoștință de încălcarea respectivului drept.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Prin cererea de recurs nu s-a solicitat administrarea de probe noi.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În recurs, intimații Ș. M. și Ș. M., au depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
1. Prezenta cauza a mai fost odată casată cu trimitere. În aceste condiții cererea recurentului privind, casarea sentinței menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, este, confort.312 alin. (61) C.pr.civ. vechi, raportat la art. 24 N.C.pr.civ., inadmisibilă. În acest sens este și art. 498 alin. (2) N.C.pr.civ.
2. Instanța de fond, prin hotărârea atacată, a dispus respingerea acțiunii având ca obiect rezilierea contractului de întreținere, autentificat sub nr. 1280 din 24.04. 2001, dintre Ș. P. și subsemnații ca fiind prescrisă extinctiv.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reține ca dată de la care curge termenul de prescripție, ziua de 15.09.200 - data decesului beneficiarei contractului de întreținere - ce coincide cu data preluării de către reclamant prin succesiunea dreptului de a acționa în justiție, în locul antecesoarei sale. Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având ca obiect patrimonoial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani (art. 3 din Decret), arată instanța.
Motivând recursul, recurentul susține că termenul de prescripție începe să curgă de la data când a aflat despre nerespectarea contractului de întreținerea cărui rezoluțiune se solicită, respectiv anul 2008 și nu 2002.
Susținerile recurentului sunt lipsite de temei legal. Conform art. 7 din D. nr. 167/1958, aplicabil în cauză, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv cel stabilit de instanța de fond. D. în cazul reparării pagubei pricinuite prin fapta ilicită sau a îmbogățirii fără just temei, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea (art. din Decretul nr. 167/1958).
Prin întâmpinare, intimații nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurent, actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este nefundat, având în vedere următoarele considerente:
Fiind un contract sinalagmatic nenumit, contractul de întreținere intră sub incidența dispozițiilor art. 1020 din vechiul Cod civil, conform cărora condiția rezolutorie este totdeauna subînțelesă în contractele sinalagmatice.
În ceea e privește acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere, întemeiată pe neexecutarea obligației de întreținere, instanța constată că, deși creanța de întreținere are caracter personal, acțiunea are în mod esențial caracter patrimonial, fiind menită să restabilească echilibrul patrimonial dintre părțile contractante, astfel încât este evident că și succesorii creditorilor obligației de întreținere pot promova o astfel de acțiune.
În raport cu caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea contractului de întreținere, aceasta este supusă prescripției în termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În speța dedusă judecății, nașterea dreptului la acțiune al recurentului, este reprezentată de două momente de referință, respectiv data decesului primului creditor al obligației de întreținere 09.10.2000 când a decedat Ș. G., și respectiv 15.09.2002, când a decedat Ș. P., în raport cu decesul fiecăruia dintre creditorii obligației de întreținere curgând un termen de prescripție de 3 ani.
Cum până la momentul decesului fiecăruia dintre creditorii obligației de întreținere, ori imediat după producerea acestor evenimente, recurentul ar fi putut și ar fi trebuit să cunoască aspectele legate de îndeplinirea sau nu, a obligațiilor de întreținere, asumate de către intimați, astfel că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 14.10.2010, termenul de 3 ani mai sus evocat era împlinit în raport cu ambii creditori ai obligației de întreținere.
Pe cale de consecință, prima instanță în mod legal și întemeiat a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă.
Susținerile recurentului cu privire la faptul că a luat cunoștință despre neîndeplinirea de către intimați a obligațiilor de întreținere față de cei doi creditori, - decedați potrivit celor mai sus menționate - abia în anul 2008, sunt neîntemeiate nefiind susținute de probele administrate în cauză.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurentul Ș. P. împotriva Sentinței civile nr. 9296, pronunțată de Judecătoria B., la data de 03.06.2013, în dosarul cu nr. de mai sus, urmează a fi respinsă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi menținută.
Constatând culpa procesuală a recurentului, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., acesta va fi obligat să îi plătească intimatului Ș. M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat plătit de intimat, conform chitanței depuse la dosar (fila 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul Ș. P. cu domiciliul în mun. Brasov, .. 61, ., ..I.A. U. M. E. împotriva Sentinței civile nr. 9296, pronunțată de Judecătoria B., la data de 03.06.2013, în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul Ș. P. să plătească intimatului Ș. M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 03.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./24.03.2014
dact. L.P./25.03.2014
jud. fond A. S./Judecătoria B.
2 exemplare
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1471/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
