Contestaţie la executare. Decizia nr. 1471/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 32058/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1471/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. G. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - R. C.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta- contestatoare S. D. & Corșate – prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimata . SA – prin reprezentant legal, împotriva sentințe civile nr.5326 pronunțată la data de 27.03.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.11.2013.
TRIBUNALUL:
Constată că prin Sentința civilă nr.5326 din 27.03.2013 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de suspendarea a executării silite și contestația la executare formulată de contestatoarea S. D. și Corsate, în contradictoriu cu intimata . SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul B. Dărstor C. sub nr. 515/2012 creditoarea . SA a solicitat executarea silită a debitorilor S. D. și Corsate și P. O. pentru realizarea creanței stabilite prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ bis/10.09.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, de Judecătoria B..
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 22.11.2012 s-a încuviințat executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr._ bis/10.09.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, de Judecătoria B. la cererea creditoarei . SA împotriva debitorilor S. D. și Corsate și P. O..
La data de 17.12.2012, în cadrul dosarului execuțional nr. . 515/2012, au fost emise somația, procesul verbal prin care au fost stabilite cheltuielile de executare și adresa de înființare a popririi prin care s-a pus în vedere terților popriți interdicția de a plăti debitorului sumele de bani poprite până la concurența sumei datorate.
Prin procesul verbal încheiat la data de 22.01.2013 s-a procedat la distribuirea sumei de 5001,66 lei, obținută în urma executării silite.
Conform art. 399 alin. 3 C.proc.civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În prezenta cauză titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 10.981 bis, pronunțată de Judecătoria B., astfel încât, pe calea contestației la executare nu pot fi valorificate apărări privind nelegalitatea acesteia.
Pentru pronunțarea prezentei sentințe instanța nu poate avea în vedere motivele de nulitate invocate în cuprinsul concluziilor scrise, având în vedere că acestea au fost depuse după închiderea dezbaterilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. „D.&Corșate” prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a arătat că reținerea instanței în sensul că pe calea contestației la executare nu pot fi valorificate apărări privind nelegalitatea titlului executoriu nu este relevantă în cauză întrucât prin acțiunea introductivă nu s-a făcut o astfel de solicitare iar instanța nu face nicio referire cu privire la argumentele invocate în apărare de părțile litigante sau la probatoriul administrat.
De asemenea, pentru suma de 10.445,75 lei pretinsă de către intimată nu există nici un titlu executoriu, nefiind nici o rațiune sau metodă de calcul pentru ca executorul judecătoresc să ajungă la un asemenea debit. În primul rând, trebuie menționat că în nici un act întocmit de către B. Dârstar C. nu este explicată obligația de plată pentru suma de 10.445,75 lei, aceasta fiind doar menționată sub denumirea de „debit principal”, nefiind specificat titlul în baza căruia îi incumbă o asemenea obligație.
În ce privește suma de 10.709,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată pusă în executare în cadrul aceluiași dosar execuțional, a fost anexată dovada că în data de 12 februarie 2013, aceasta a fost executată de către debitorul obligat în solidar, P. O..
În drept, au fost invocate prevederile art.304¹, art.304, 312, 399 Cod pr. civ.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimata . a formulat întâmpinare (f.16-18) prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic că în conformitate cu prevederile art.399 alin.3 Cod pr. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească se pot invoca în contestație apărări de fond împotriva titlului executoriu însă în prezenta cauză titlul executoriu este reprezentat de o sentință judecătorească. Chiar dacă art.304¹ Cod pr. civ. menționează că instanța poate să cerceteze cauza sub toate aspectele, prevederile art.316 fac trimitere implicită la prevederile art.294 Cod pr. civ. care menționează că nu se pot face alte cereri noi în apel/recurs.
În recurs, nu au fost administrată probe noi.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul reține următoarele:
Titlul executoriu în baza căruia a fost declanșată executarea silită la cererea intimatei contestatoare este reprezentat de sentința civilă nr._ bis/10.09.2012 pronunțată în dosarul civil nr._, de Judecătoria B. prin care s-a dispus anularea în parte a procesului-verbal din data de 09.04.2012 in ceea ce privește cuantumul onorariului cuvenit executorului judecătoresc, de 19.765,59 lei, a fost diminuat cuantumul onorariului cuvenit executorului judecătoresc de la suma de 19.765,59 lei pana la concurenta unui cuantum maxim posibil prevăzut de legea speciala – Legea nr. 188/2000 actualizata, raportat strict la cuantumul debitului principal, de 7.038,00 lei + 88.448 Euro iar pentru cazul în care plata făcuta de către contestatoarea . include un onorariu de 19.765,59 lei, atunci instanța dispune întoarcerea executării silite pentru suma reprezentând plata nedatorata (denumita in continuare P.Ned.), calculata astfel: P.Ned. = 19.765,59 lei – (minus) cuantumul rezultat prin diminuarea rezultata din operațiunea de la punctul anterior.
Prin cererea înregistrată în data de 14.11.2012, intimata . a solicitat declanșarea executării silite împotriva recurentei pentru suma de 10.445,75 lei reprezentând debit principal, pentru care s-a dispus întoarcerea executării silite prin titlul executoriu menționat și 10.709,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La această cerere de executare silită, intimata nu a anexat nici un mod de calcul din care să rezulte modalitatea în care s-a ajuns la suma pretinsă de 10.445,75 lei reprezentând debit principal, pentru care s-a dispus întoarcerea executării silite.
În ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 10.709,3 lei puse în executare în cadrul aceluiași dosar execuțional, acestea au fost recuperate de la debitorul obligat solidar cu recurenta în data de 12.02.2013, deci ulterior emiterii actelor de executare contestate împotriva recurentei.
În acest caz, nu se poate reține vreun motiv de nulitate a actelor de executare întrucât nulitatea trebuie să fie concomitentă emiterii actelor de executare iar la data emiterii acestor acte, debitul reprezentând cheltuieli de judecată nu era recuperat de la debitorul obligat solidar.
Referitor la debitul principal în cuantum de 10.445,75 lei, tribunalul reține că potrivit art.379 alin.1 Cod pr. civ. 1865, nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă iar conform alin.3 al aceluiași articol, creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul
Totodată, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și altor acte neautentice, fie emanând de la debitor sau recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În speță, suma pretinsă de către intimata cu titlu de debit principal nu este certă și nici lichidă întrucât intimata nu a atașat un mod de calcul al pretinsului debit pentru a se verifica daca această creanță este în concordanță cu prevederile titlului executoriu și dacă s-a ținut cont de modul de calcul al debitului stabilit prin același titlu executoriu.
Este adevărat că titlul executoriu este reprezentat de o sentință judecătorească însă aspectele invocate de către recurentă nu au caracterul unor apărări de fond întrucât nu se pune în discuție existența debitului ci modul de calcul al acestuia, având în vedere că în dispozitivul titlului executoriu nu s-a stabilit o sumă fixa pentru care intimata să fie îndreptățită să solicite întoarcerea executării silite ci s-a indicat numai o formulă de calcul.
Nu se poate susține nici încălcarea prevederilor art.316 raportat la art.294 Cod pr. civ. care interzic formularea de cereri noi în recurs întrucât motivele de nulitate ale actelor de executare invocate direct în recurs nu pot avea caracterul unor astfel de cereri.
Astfel, instanța de recurs nu a fost investită cu vreun petit nou ci este ținută să examineze legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate de către recurentă iar conform art.304¹ Cod pr. civ., poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Aceste motive de nelegalitate reținute cu privire la calculul debitului principal se răsfrâng și asupra cheltuielilor de executare care au fost calculate prin raportare la acest debit.
În consecință, se impune potrivit art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod pr. civ. modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 515/2012 al B. Darstar C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator S. „D. & Corșate” în contradictoriu cu intimata . SA împotriva sentinței civile
nr.5326/27.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o modifică în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de către contestatoarea S. „D. & Corșate” în contradictoriu cu intimata . SA.
Anulează toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului execuțional nr.515/2012 al B. Darstar C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. R. C. S. N.
GREFIER
L. C.
Red.RC/07.01.2014
Tehnored.LC/07.01.2014
Jud fond: C.E.R.
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Reziliere contract. Decizia nr. 1513/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
