Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 1099/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1099/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 19580/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1099/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. -judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată către recurentul reclamant M. G. în contradictoriu cu intimata pârâtă S. Civilă de Executori Judecătorești D. & Corșate, împotriva Sentinței civile nr._/14.11.2012 și a Sentinței civile nr. 580/16.01.2013, pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.09.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/14.11.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. C. G. în contradictoriu cu pârâta S.C.P.E.J. D. & Corșate, având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal din data de 3.08.2010, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin procesul-verbal din data de 3.08.2010, întocmit în dosarul execuțional nr. 878/2009 al S.C.P.E.J. D. & Corșate, s-a constatat faptul că există elemente din cuprinsul cărora rezultă faptul că O.C.P.I. B. si-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 1283/22.11.2007 a Judecătoriei Zărnești, astfel încât refuză continuarea executării silite.
A mai reținut că instanța a fost sesizată cu o acțiune în constatarea nulității acestui act emis în cadrul procedurii execuționale, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 388 alin. 1 și 2 C.pr.civ., care statuează faptul că, pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecatoresc este obligat să încheie procese verbale care vor cuprinde anumite mentiuni, dintre care, numele și calitatea celui care încheie actul, data întocmirii și numarul dosarului executional, titlul executoriu, numele și domiciliul, sau denumirea și sediul debitorului și creditorului, masurile luate de executor sau constatările acestuia, semnătură și ștampila executorului judecătoresc sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În speță, s-a constatat că procesul verbal cuprinde, din punct de vedere formal, toate aceste mențiuni, a căror lipsă ar atrage sancțiunea nulității absolute, iar un eventual motiv privind refuzul neîntemeiat al executorului de a continua executarea silită poate fi contestat în termen de 5 zile de la comunicarea acestui refuz prin procedura prevăzută de Legea nr. 188/2000 privind activitatea executorilor judecătorești.
Instanța a reținut de asemenea că din înscrisurile depuse in cauză, respectiv extrasul c.f._ (provenită din conversia c.f._ Râșnov) rezultă de altfel și faptul că s-a facut mențiune privind faptul că imobilului cu nr. cad. îi corespunde doar imobilul cu nr. top. 1788/3, (mențiunea de sub B2), prin urmare dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1283/22.11.2007 a fost adus la îndeplinire, în cartea funciară nefiind posibil a fi înscrisă soluția pronuntată de instanță asupra plângerii împotriva încheierii de carte funciară, așa cum solicită reclamantul, ci, doar se notează plângerea formulată, iar în urma admiterii plângerii, registratorul va efectua mențiunile corespunzător cu prevederile hotărârii judecatorești, ceea ce s-a și realizat, conform celor arătate.
În consecință, instanța a reținut că nu există nici un motiv de nulitate a procesului verbal menționat, raportat la prevederile art. 388 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că sentința atacată încalcă dispozițiile cuprinse în încheierea de ședință din data de 6.11.2012, care face parte integrantă din sentință.
A mai arătat că executorul judecătoresc a blocat înfăptuirea justiției și executarea silită, nu a solicitat debitorului să înlăture din evidența cadastrală a proprietății creditorului imobilul cu nr. top. 1785, proprietate publică a statului.
Recurentul a arătat de asemenea că prima instanță a respins excepția de ordine publică privind interesul Judecătoriei B. de a nu respecta obiectul cererii deduse judecății, consemnând în încheierea de ședință din data de 6.11.2012 că instanța se consideră lămurită în cauză și ia act de faptul că obiectul cauzei, astfel cum acesta a fost precizat de reclamant, este nulitatea actului.
În continuare, recurentul a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 129 alin. 4 C.pr.civ., potrivit cu care judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, după cum nu a respectat nici alin. 5 al aceluiași text de lege, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, nesupunând controlului judecătoresc actul defăimat, raportat de motivele de fapt și de drept invocate.
A mai arătat că a susținut în fața instanței că au fost încălcate prevederile art. 5 și 6 din Legea nr. 188/2000, art. 67 alin. 1 și 3 din Regulamentul nr. 633/2006 și art. 371 ind. 5 lit. a, art. 388 alin. 1 și 2 și art. 399 alin. 2 C.pr.civ.
În final, a arătat că motivul de drept al cererii pentru exercitarea căii de atac îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Potrivit încheierii de ședință din data de 6.12.2012, contestatorul a precizat, iar în încheierea de ședință a fost consemnat faptul că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității absolute a procesului-verbal întocmit de intimată la data de 3.08.2010 în dosarul execuțional nr. 878/2009.
Recurentul nu arată sub ce aspect aceste consemnări sunt în contradicție cu sentința recurată, iar din analizarea considerentelor acesteia din urmă rezultă că instanța s-a pronunțat cu privire la cererea cu care a fost investită, astfel cum aceasta a fost precizată.
Susținerile potrivit cărora intimata a blocat înfăptuirea justiției și executarea silită au caracter general, atâta timp cât nu se invocă încălcări ale unor texte de lege cu caracter imperativ neputându-se reține o atare stare de fapt, în afara celei care rezultă din probele administrate în cauză.
În acest sens, constată că Judecătoria B. a reținut în mod corect că dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1283/22.11.2007 a fost adus la îndeplinire, în cartea funciară nefiind posibil a fi înscrisă soluția pronuntată de instanță asupra plângerii împotriva încheierii de carte funciară, așa cum solicită reclamantul, ci, doar se notează plângerea formulată, iar în urma admiterii plângerii, registratorul efectuează mențiunile corespunzător cu prevederile hotărârii judecatorești.
Acest aspect rezultă, de altfel, și din cuprinsul cărții funciare, mențiunea corespunzătoare fiind făcută la poziția B 2.
În ceea ce privește respingerea de către prima instanță a „excepției de ordine publică privind interesul Judecătoriei B. de a nu respecta obiectul cererii deduse judecății”, Tribunalul constată că o atare excepție este inexistentă, afirmația fiind lipsită de înțeles juridic.
Pretinsa încălcare de către prima instanță a dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. este de asemenea neîntemeiată, instanța punând în vedere în mod expres contestatorului să precizeze obiectul cererii sale și analizând actul atacat în raport cu precizarea formulată.
Având în vedere că acest act este un act de executare, valabilitatea acestuia nu poate fi examinată decât prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia executării silite, astfel cum s-a și procedat în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de contestatorul M. C. G. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 a Judecătoriei B., care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul M. C. G. împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF/08.10.2013
Tehnored. CND/08.10.2013
Ex. 2
Jud fond – L. S. P.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1223/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
