Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 146/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1756/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia nr. 146/. publică din data de 11 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător P. M.
Grefier C. L.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2011, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL, prin reprezentant legal, D. B. pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., prin reprezentant legal, și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 22 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 martie 2013, când din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 05 aprilie 2013 și ulterior din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a respins plângerea formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001 în contradictoriu cu intimatele S.C. S. C. S.A. reprezentată prin administrator judiciar, Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - AFP C. și A. pentru Valorificarea Activelor Statului București, privind încheierea CF nr._/19.08.2011 dată de OCPI B..
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Petenta Asociația Agricolă – Agro 2001 a adresat OCPI B. cerere privind intabularea dreptului sau de proprietate in CF_ C., in baza sentinței civile nr. 1371/2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare - cumpărare nr. 79/23 07 2007, a sentinței civile nr. 4759/2005 a Judecătoriei B. si a sentinței civile nr. 6727/20 07 2007 a Judecătoriei B., solicitând si radierea sechestrului instituit in favoarea A..
Prin încheierea nr 6915/04.02.2011 OCPI B. a admis în parte cererea formulată de petenta Asociația Agricolă – Agro 2001, astfel: s-a radiat poziția 1 din partea PIII în baza sent. civ. nr. 6727/2007 a Judecătoriei B., s-a radiat sechestrul de sub C1 ca fiind rămas fără obiect și s-a respins cererea privind intabularea dreptului de proprietate al petentei.
OCPI a reținut faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 151 al. 9 și 10 din O.G. 92/2003, iar convenția de vânzare cumpărare s-a încheiat ulterior aplicării ipotecii legale. Conform art. 154 C pr. fiscală –toate actele de dispoziție încheiate ulterior aplicării sechestrului sunt lovite de nulitate absoluta.
Împotriva încheierii nr. 6915/04.02.2011 a OCPI, petenta Asociația Agricolă – Agro 2001 a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea nr._/19.08.2011 a fost respinsă cererea de reexaminare, pentru aceleași motive dezvoltate și în cadrul încheierii nr. 6915/04.02.2011.
Petenta a formulat plângere împotriva încheierii nr._/19.08.2011 a OCPI B., plângere ce formează obiectul prezentului dosar.
Astfel, instanța reține că în data de 23.07.2007 între petenta Asociația Agricolă - Agro 2001 și S.C. S. C. S.A. s-a încheiat convenția de vânzare - cumpărare nr. 79, având ca obiect o . imobile, printre care si imobilul inscris in CF_ C., nr. top 3542/1/272 .
Prin sent. civ. nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a admis acțiunea formulată de petenta A. Agricolă - Agro 2001 împotriva pârâtei S.C. S. C. S.A. și s-a constatat valabilitatea convenției încheiată la data de 23.07.2007, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
Prin încheierea din 22.09.2011 Tribunalul D. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta Asociația Agricolă Agro 2001 în ceea ce privește sent. civ. nr. 1371/16.09.2010.
Analizând cartea funciara nr._ C., nr. top 3542/1/272, compus din teren de 2267 mp, rezultă faptul ca la A1 este intabulat dreptul de proprietate al . si este înscrisa ipoteca legala pentru suma de 14 665 591 lei in favoarea D. - AFP C..
Potrivit art. 20 alin. 3 Lg. 7/1996 dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public in funcție in România, a hotărârii judecătorești ramase definitiva si irevocabila sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis in mod valabil.
Instanța a apreciat că OCPI B. a reținut în mod corect faptul că există piedică la înscrierea dreptului de proprietate al petentei, întrucât convenția de vânzare cumpărare s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale. Așadar, orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, prevederile art. 151 al. 8, 9 din O.G. nr. 92/2003 fiind astfel aplicabile în speță, inclusiv în cazul sechestrării unor bunuri imobile, conform art. 154 C. pr. fiscală. Art. 63 al. 1/1 din Ordinul nr. 633/2006 prevede ca registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absoluta este in mod expres prevăzută de lege.
Pe de alta parte instanța a reținut că prin S.C. nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D. s-a constatat doar valabilitatea convenției de vânzare cumpărare asupra imobilelor, fără a se dispune ca aceasta sentința tine loc de contract de vânzare cumpărare autentic, apt de intabulare, astfel ca sentința nu are caracter constitutiv in ceea ce privește dreptul de proprietate al petentei asupra terenului înscris in CF_ C., nr top 3542/1/119.
Cu toate ca prin S.C. nr. 1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea in CF a dreptului de proprietate al petentei, registratorul are obligația in temeiul art. 48 al 1 din Lg. 7/1996 de a verifica îndeplinirea condițiilor legale privind transmiterea in mod valabil a dreptului de proprietate, motiv pentru care instanța a apreciat că soluția registratorului este una legală si temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Asociația Agricolă Agro 2001, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF, admiterii în tot a cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii nr. 6915/2011, admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/272, înscris în CF nr._ C. (provenită din Cf de pe hârtie cu nr. 10130A+272) în favoarea petentei, precum și radierii ipotecii legale, constituite în favoarea D. - AFP C..
În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că instanța de fond a respins plângerea, ignorând motivele care au stat la baza formulării acesteia, însușindu-și întocmai punctul de vedere al registratorului de CF care a pronunțat soluția de respingere a cererii de reexaminare.
Piedica la intabulare reținută de OCPI B. iar mai apoi de instanța de fond, o constituie faptul că actul de vânzare – cumpărare din data de 27.07.2007 s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța apreciind că, orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, fiind aplicabile prevederile art. 151 alin.8 și 9 din O.G. nr. 92/2003.
În ceea ce privește sentința nr. 1371/2010, pronunțată de Tribunalul D. (actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate), nu pot fi primite aserțiunile instanței de fond, pe alocuri contradictorii și confuze, care a apreciat că aceasta nu ține loc de act autentic de vânzare cumpărare, de vreme ce, așa cum rezultă din considerentele ei, aceasta ,,ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința intabulării dreptului de proprietate al reclamantului” iar o instanță superioară în grad – Tribunalul D. – a validat convenția supusă discuției pronunțând în acest sens sentința civilă nr. 1371/2010.
Prin dispozitivul acestei sentințe s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF C. în favoarea apelantei asupra parcelelor de teren, menționate în cuprinsul dispozitivului, potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, invocate de însăși instanța de fond.
Această sentință, pronunțată de o instanță superioară, intrată în puterea lucrului judecat, nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către O.C.P.I. B..
În mod nepermis, instanța de fond critică legalitatea acestei hotărâri definitivă și irevocabilă, pronunțată de o instanță superioară în grad, care nu a fost desființată, apreciind că nu poate fi luată în considerare.
Registratorul de CF. avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege de a pune în executare această hotărâre.
Invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită și datorită faptului că, nici registratorul de CF și nici instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată (spre exemplu, D.G.F.P. B. a promovat o asemenea acțiune, care în opinia apelatei este sortită eșecului de vreme ce actul defăimat și susceptibil de a fi intabulat este o hotărâre judecătorească, rămasă în puterea lucrului judecat).
Prin urmare, nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată. Așadar, din această perspectiva registratorul și-a depășit în mod evident competența, în ideea de a nu pune în executare o hotărâre judecătorească.
Pe de altă parte, înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței de mai sus, nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, așa cum rezultă din prevederile art. 1746 alin. 3. C.civ. (în vigoare la data perfectării actelor în discuție).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă și art. 50 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata D. B. - Administrația Finanțelor Publice C. a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală (f. 30).
La termenul de judecată din 22.03.2013, instanța a dispus decăderea intimatei A. pentru Administrarea Activelor Statului din dreptul de a formula întâmpinare, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință pronunțată în acea zi.
Intimata S.C. S. C. S.A. nu a depus la dosar întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin. 5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin. 9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
Indisponibilizarea instituită prin alin. 9 al art. 151 din O.G. 92/2003, constituie piedică de carte funciară, de care registratorul și asistentul registrator erau obligați să țină cont și să dispună în consecință.
Susținerea apelantei, în sensul că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței civile ce se solicită a se intabula, nu ar conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină și că odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, potrivit prevederilor art. 1746 alin. 3. C.civ, este nefondată. Aceasta deoarece ipoteca legală reglementată de art. 151 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 este una specială, care derogă de la prevederile art. 1746 alin. 3 Cod civil, inaplicabile în speță.
Mai mult decât atât, art. 20 din Legea nr. 7/1996, în forma existentă la data depunerii de către apelanta - petentă a cererii de înscriere în cartea funciară prevedea următoarele:
„(1) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
(2) Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.
(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.”
Cum titularul dreptului de ipotecă, D.G.F.P. - A.F.P. C., nu a fost parte în cauza care a format obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului D., în care a fost a pronunțată Sentința nr. 1371 din 16.09.2010, văzând și împrejurarea că ipoteca legală constituită în favoarea acestei entității, este anterioară convenției în temeiul cărei a fost pronunțată această sentință, efectul indisponibilizării și sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii art. 151 alin. 9 din O.G. 92/2003, titularului dreptului de ipotecă nu îi puteau fi opuse drepturile apelantei petente și dispozițiile impuse prin respectiva hotărâre judecătorească.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța de apel observă că, în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 48 alin. 1 din legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciară avea competența de a verifica în ce măsură dispoziția vizând intabularea dreptului de proprietate în favoarea părții apelante, dispoziție cuprinsă în hotărârea judecătorească pe care această parte a indicat-o în susținerea cererii sale, poate fi adusă la îndeplinire, în raport de situația existentă în cartea funciară, la data formulării cererii de intabulare.
Prin exercitarea atribuțiilor ce îi sunt recunoscute de lege, nu se poate reține că registratorul de carte funciară a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum a susținut apelanta prin cererea de exercitare a căii de atac.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta petentă Asociația Agricolă „Agro 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. L. |
Red. CR/13.09.2013
Tehnored. CL/16.09.2013
6 ex.
Judecător fond: L. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1471/2013. Tribunalul... → |
|---|
