Acţiune posesorie. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 338/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 338/R
Ședința publică din data de 7 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. -judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării recurenții reclamanți – pârâți reconvenționali C. D., C. T. și G. S. I., în contradictoriu cu intimatul pârât – reclamant reconvențional T. H., împotriva sentinței civile nr. 6094/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune posesorie
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea recurenților reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.03.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr.6094/27.04.2012 Judecătoria B. a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantii:
- C. D. si C. T., domiciliati in ., ., judetul Brasov,
- G. S.-I., domiciliat in comuna Gurbanesti, .
în contradictoriu cu paratul T. H., cu domiciliul ales la C..Av.M. H. L., in Brasov, ., ..
A admis in parte cererea reconventionala formulata de reclamantul reconventional T. H. in contradictoriu cu paratii reconventionali C. D. si C. T. si G. S.-I..
În consecință:
A constatat nulitatea absoluta a contractului de uzufruct viager avand nr. 27/05.11.2008 prin care paratii reconventionali C. D. si C. T. au constituit in favoarea paratului reconventional G. S. – I. un drept de uzufruct viager asupra imobilului inscris in CF nr._ Brasov, nr.top 5665/I/1.
A dispus radierea dreptului de uzufruct viager nascut ca efect al actului lovit de nulitate absoluta indicat mai sus, respectiv radierea dreptului de uzufruct viager inscris in CF nr._ Brasov, nr.top 5665/I/1 in favoarea paratului reconventional G. S. – I..
A admis exceptia de netimbrare a capatului de cerere avand ca obiect “pretentii” din cererea reconventionala, sens in care anuleaza ca netimbrat capatul de cerere al cererii reconventionale avand ca obiect obligarea paratilor reconventionali sa plateasca reclamantului reconventional contravaloarea lipsei de folosinta a imobilului pentru perioadele mai – iunie 2008, ianuarie 2009 – iulie 2010 si pentru perioada scursa de la 1 decembrie 2010 si pana la momentul la care paratii reconventionali vor permite folosinta netulburata a spatiului.
A obligat reclamantii la plata, in solidar, catre parat a sumei de 3.100 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:
Între reclamantii C. D. si C. T., pe de o parte, si paratul T. H., de cealalta parte, s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 828/07.04.2004 prin care promitentii-vanzatori C. D. si C. T. s-au obligat sa transmita in viitor promitentului-cumparator T. H. dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr._ Brasov, nr.top 5665/I/1 constand din . Brasov, Piata Sfatului nr. 27 compus din 2 camere si dependinte, in suprafata de 61,66 mp (initial neinscris in CF). Existenta antecontractului a fost notata in cf inca din anul 2005. Pretul preconizatei tranzactii a fost achitat integral de catre promitentul-vanzator inca de la momentul perfectarii antecontractului. Totodata, s-a transmis si folosinta asupra imobilului, care a fost efectiv predata inca din anul 2004.
La aceeasi data, 07.04.2004, partile au incheiat si un contract de comodat autentificat sub nr. 831/2004 prin care s-a transmis folosinta asupra imobilului, contractul fiind notat in cf la pozitia C25.
La data de 10.05.2004, proprietara C. D. a acordat promitentului-vanzator si posesor T. H. o procura speciala autentificata sub nr. 1088 la BNPA M. C. si M. L. prin care promitenta-vanzatoare a mandatat pe promitentul-cumparator “sa administreze cu puteri depline imobilul”.
În concluzie, termenii in care au fost redactate conventiile nu numai ca nu interzic modificarile aduse spatiului si schimbarea destinatiei acestuia ci, dimpotriva, permit comodatarului sa opereze modificari, amenajari si recompartimentari ale spatiului, asa cum le va considera acesta ca fiind necesare.
În sensul celor de mai sus, la data de 28.09.2004, reclamantii C. au semnat personal contractul de inchiriere incheiat la acea data prin care reclamantul reconventional T. H., in calitate de locator, a inchiriat imobilul catre .., iar in contract este mentionata expres destinatia imobilului inchiriat: aceea de bar, cafenea, restaurant. Semnand acest contract, paratii reconventionali au acceptat expres schimbarea destinatiei imobilului.
În ciuda celor de mai sus, la data de 02.09.2008, reclamantii C. D. si C. T. au promovat in contra paratului T. H. o actiune civila ce a format obiectul dosarului civil nr. 12._ al Judecatoriei Brasov, prin care primii au incercat sa obtina constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr. 9561/01.07.2008.
În paralel, la data de 27.02.2009, reclamantii C. D. si C. T. au promovat in contra paratului T. H. inca o actiune civila ce a format obiectul dosarului civil nr. 3._ al Judecatoriei Brasov, prin care primii au incercat sa obtina rezilierea contractului de inchiriere nr. 9561/01.07.2008 pe motiv ca, fara stirea si acordul lor, comodatarul a inchiriat imobilul la diferite societati comerciale si a schimbat destinatia apartamentului.
Cele doua dosare au fost conexate.
Prin Sentinta civila nr.3602/2010 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosarul civil nr. 12._ al acestei instante, mentinuta prin decizia civila nr. 1093/R/2010 a Tribunalului Brasov, irevocabila, instanta a respins ambele actiuni, atat in ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere, cat si in ceea ce priveste rezilierea acestuia. Instanta a retinut ca paratul a respectat prevederile contractului care, coroborate cu prevederile procurii, dadeau dreptul schimbarii destinatiei imobilului si inchirierii acestuia catre terti. Instanta a mai retinut faptul ca acordarea de depline puteri de administrare s-a facut tocmai in considerarea incheierii antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 828/07.04.2004 si fata de interdictia de a instraina imobilul de catre cumparatorul in baza Legii nr. 112/1995 timp de 10 ani de la cumparare.
La doua luni de la promovarea primului proces si anume la data de 05.11.2008, cu actul autentic nr. 27/05.11.2008, respectiv in paralel cu procesul deja demarat, reclamantii au constituit in favoarea numitului G. S. – I. un drept de uzufruct viager asupra imobilului inscris in CF nr._ Brasov, nr.top 5665/I/1, care s-a intabulat in cf.
Este de mentionat si faptul ca, in dosarul civil nr. 12._, reclamantul-parat reconventional G. S.-I. a avut calitate de mandatar al reclamantilor C., asa incat, firesc, acesta cunostea istoricul relatiilor dintre parti.
În prezent, reclamantii tind a desfiinta acelasi contract de inchiriere pe considerente partial identice si, in plus, pentru lipsa utilizarii acestuia, respectiv, dupa cum afirma acestia, pentru ca ar fi ramas fara obiect.
Aceasta fiind starea de fapt, speta aduce în discutie urmatoarele aspecte de drept:
I. Cu privire la actiunea posesorie in reintegrare:
Codul de procedura civila impune conditii diferite de exercitare a actiunilor posesorii, dupa cum tulburarea ori deposedarea s-a facut ori nu prin violenta. De aceea, dreptul nostru civil cunoaste doua categorii de actiuni posesorii: in complangere si in reintegrare.
Actiunea in complangere (complenda), denumita actiune posesorie generala, urmareste sa curme actele de tulburare sau de deposedare care sunt de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele posesiei.
Actiunea in reintegrare (reintegranda), denumita actiune posesorie speciala, urmareste sa apere posesia cand actele de tulburare sau de deposedare s-au realizat prin violenta.
Conditiile de exercitare ale actiunii posesorii sunt prevazute de art. 674 al. 1 C.pr.civila, actiunea posesorie devenind admisibila numai daca:
- nu a trecut 1 an de la tulburare sau deposedare;
- reclamantul dovedeste ca, anterior tulburarii/deposedarii, a posedat minim 1 an
- posesia reclamantului intruneste cerintele art. 1846-1847 C.civil
Instanta retine ca actiunea dedusa judecatii reclama o anume „violenta”, fara ca aceasta sa fie descrisa. Mai mult, nu este afirmata data/perioada in care s-ar fi realizat deposedarea violenta de catre paratul T. H. fata de proprietarii C..
Mai mult, preluarea posesiei de catre paratul T. H. s-a realizat in baza antecontractului de vanzare-cumparare autentificat in anul 2004, odata cu care s-a predat integral pretul imobilului si s-a preluat faptic bunul obiect al tranzactiei de catre viitorul cumparator. Nu se pune problema exercitarii vreunui act de violenta la momentul preluarii posesiei, dimpotriva.
Prin urmare, instanta retine ca nu sunt intrunite cerintele premisa ale unei actiuni posesorii, nici in complangere si nici in reintegrare, asa incat acesta capat de cerere va fi respins ca nefondat, cu mentiunea ca reclamantii nici macar nu au distins intre cele doua variante.
II. Cu privire la rezilierea contractului de comodat:
Reclamantii C. D. si C. T. au solicitat in contradictoriu cu paratul T. H. rezilierea contractului de comodat autentificat sub nr. 831/07.04.2004 pe motiv ca: acesta a ramas fara obiect, nefiind utilizat de catre parat conform destinatiei.
Instanta retine ca, .-au mai judecat cu privire la rezilierea aceluiasi contract, cauza fiind analizata irevocabil prin sentinta civila nr. 3602/2010 a Judecatoriei Brasov pronuntata in dosarul civil nr. 12._ al acestei instante, mentinuta prin decizia civila nr. 1093/R/2010 a Tribunalului Brasov, irevocabila.
Instanta a respins cele doua actiuni conexate, atat in ceea ce priveste constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere dintre parat si o terta societate comerciala, cat si in ceea ce priveste rezilierea contractului de comodat. Instanta a retinut ca paratul a respectat prevederile contractului care, coroborate cu prevederile procurii, dadeau dreptul schimbarii destinatiei imobilului si inchirierii acestuia catre terti. Aceleasi motive sunt invocate si in prezenta actiune, asa incat, sub acest aspect, exista autoritate de lucru judecat. Aceste aspecte nu mai pot fi analizate de catre o alta instanta, fiind deja dezlegate.
Cu toate acestea, instanta observa ca, pentru a crea o aparenta alta cauza de reziliere, reclamantii au invocat un motiv de reziliere a contractului ce nu a fost analizat anterior, si anume lipsa utilizarii imobilului de catre parat ceea ce, in opinia reclamantilor, ar conduce la lipsirea de obiect a contractului.
Avand de analizat acest aspect, instanta retine ca este reala imprejurarea ca imobilul nu se afla in folosinta efectiva a paratului, fapt afirmat chiar de catre acesta, dar ca acest fapt nu este echivalent cu nerespectarea clauzelor contractuale din partea paratului, asa incat nu poate atrage rezilierea contractului ca efect al neexecutarii contractului.
Instanta nu gaseste in cuprinsul contractului nici o clauza care sa oblige paratul la folosinta efectiva, permanenta si exclusiva a imobilului, dupa cum, asa cum s-a analizat deja cu putere de lucru judecat, paratul a avut posibilitatea subinchirierii valabile a imobilului catre terte persoane.
În final, este de mentionat faptul ca un contract de inchiriere poate ramane fara obiect in alte situatii decat cea a lipsei utilizarii, cum ar fi, spre exemplu, pieirea bunului. Dar reclamantii fac confuzie intre doua institutii de drept civil, si anume intre conceptul de reziliere, ce presupune o neexecutare culpabila a contractului de catre una dintre parti, si cel de incetare a efectelor unui contract ca urmare a ramanerii fara obiect.
Prin urmare, gasind ca paratul nu se face vinovat de nerespectarea vreunei clauze contractuale care sa-l fi obligat sa utilizeze, sa foloseasca, sa posede neintrerupt imobilul, intrucat nu exista o astfel de clauza, instanta retine ca si acest capat de cerere este nefondat. Instanta prefera sa pronunte o solutie pe fond, iar nu pe exceptia autoritatii de lucru judecat pentru a evita posibila rejudecare a cauzei.
III. Cu privire la lipsa titlului locativ al paratului T. H.:
Instanta retine ca paratul T. H. foloseste, poseda spatiul in baza contractului de comodat autentificat sub nr. 831/07.04.2004 si in baza antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 828/07.04.2004 prin care a preluat pasnic posesia de la proprietarii C. D. si C. T..
Nici unul dintre cele doua acte nu este desfiintat (anulat, reziliat, rezolutionat etc). Ca urmare, paratul detine titlu locativ si nu poate fi evacuat, dupa cum nici actiunea in revendicare nu este intemeiata. Ca urmare, capetele de cerere 3-5 vor fi respinse ca nefondate.
In treacat fie spus, dupa trecerea celor 10 ani de la momentul dobandirii dreptului de proprietate de catre reclamanti in baza Legii nr. 112/1995 prin contractul nr._/08.04.2004, respectiv dupa 08.04.2014, paratul T. H. va putea deveni proprietar in baza antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 828/07.04.2004, fireste prin buna-invoiala ori, in caz contrar, pe cale judiciara.
IV. Asupra nulitatii absolute pentru cauza ilicita a contractului autentificat sub nr. 27/05.11.2008 prin care paratii reconventionali C. D. si C. T. au constituit in favoarea paratului G. S. – I. un drept de uzufruct viager asupra imobilului inscris in CF nr._ Brasov, nr.top 5665/I/1:
Instanta retine ca paratul G. S.-I. a dobandit dreptul de uzufruct viager asupra imobilului ca si consecinta a relei-credinte a partilor contractante, care, urmarind scopuri contrare legii, au inteles sa tranzactioneze cu privire la folosinta si posesia asupra spatiului in discutie, fiind perfect constienti inca de la momentul incheierii actului, de faptul ca actul lezeaza grav drepturile nascute in mod valabil in patrimoniul recl.reconventional.
Toate partile cunosteau la momentul perfectarii actului autentic imprejurarea ca, cu 4 ani anterior, consimtisera sa transmita reclamantului reconventional toate atributele dreptului de proprietate asupra bunului imobil, inclusiv stapanirea faptica. La randul sau, paratul G. S.-I. cunostea cele de mai sus, actul dintre reclamantii C. si paratul T. H. fiind inscris in cf.
Prin urmare, coniventa dintre reclamanti a avut natura frauduloasa, incheierea actului avand unicul scop de a prejudicia drepturile paratului asupra imobilului, in conditiile in care paratul reconventional G. S.-I. a avut calitate de mandatar al reclamantilor C. in procesele purtate anterior, asa incat este evident ca acesta cunostea istoricul relatiilor dintre parti.
Sancțiunea nulității este fundamentată și în condițiile în care actului juridic îi lipsește cauza sau aceasta este ilicită, imorală sau falsă. Prevederile art. 966 c.civ. statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită; iar art. 968 definește cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Astfel, reclamantii nu puteau incheia actul juridic vizand transmiterea folosintei vesnice in favoarea unei terte persoane in conditiile in care aceasta era deja transmisa, impreuna cu promisiunea ferma de vanzare-cumparare si intabulata in cartea funciara.
Instanta retine ca cererea reconventionala este intemeiata, actul fiind lovit de nulitate absoluta pentru cauza ilicita, sens in care aceasta cerere va fi admisa, cu consecinta radierii din cf a dreptului de uzufruct viager astfel constituit.
V. Asupra capatului de cerere privind plata folosului de tras:
Instanta retine ca acest petit nu a fost timbrat, asa incat cererea va fi anulata ca netimbrata.
În concluzie:
Instanta gaseste ca actiunile sicanatorii ale reclamantilor se datoreaza simplului fapt al „razgandirii” reclamantilor C. care, cel mai probabil, in anii consecutivi incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, au gasit ca ar fi mai profitabil sa-si intoarca folosinta imobilului. In aces sens, actioneaza in mod repetat, inventand motive de desfiintare a contractelor autentice dintre parti.
Față de considerentele expuse anterior, instanta urmeaza a respinge actiunea civila formulata de reclamanti, urmand a fi admisa in parte cererea reconventionala potrivit dispozitivului ce urmeaza.
În baza art. 274 C.proc.civ., reclamantii fiind cei din a caror culpa procesuala au fost ocazionate cheltuielile de judecata, instanta va dispune obligarea acestora la plata catre parat a sumei de 3.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in: taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, onorariu avocatial. Instanta a stabilit in sarcina reclamantilor o obligatie solidara, retinand in sarcina acestora o culpa civila materiala si procesuala, avand natura culpei delictuale. In materia raspunderii civile delictuale, sunt aplicabile prevederile art. 1003 C.civil, potrivit cu care: “Când delictul sau cvasi - delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire”. Instanta retine ca art. 1003 C.civil prevede exceptia de la regula divizibilitatii obligatiilor, exceptie constand in solidaritatea raspunderii. Exceptia consta in aceea ca toti reclamantii, aflandu – se in situatia in care au actionat impreuna in sensul promovarii unei actiuni vadit injuste, avand deci o culpa materiala si procesuala concurenta, raspund in solidar si pot fi urmariti deopotriva pentru restituirea prejudiciului constand in cheltuielile de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. D., C. T. și G. Ș.-I., care au solicitat casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele motive:
La termenul din data de 27.02.2012, aparatorul reclamantilor, angajat la acel termen, a formulat cerere de amanare a cauzei pentru imposibilitatea sa de prezentare. Totodata, prin acelasi înscris s-a formulat o cerere de precizare a actiunii, prin care se mentioneaza faptul ca reclamantii renunta la capetele de cerere nr.2, 3 și 4, restrangandu-si actiunea numai la capatul de cerere nr.l, respectiv solicita instantei sa dispuna rezilierea contractului de comodat autentificat sub nr.831/07.04.2004 la BNPA "M. C. si M. L.", avand in vedere faptul ca paratul nu foloseste imohilul ce a făcut obiectul contractului dc comodat și, prin urmare, contractul nu mai are obiect si pentru faptul ca paratul nu si-a respectat obligatiile contractuale, respectiv cea prevazuta la alin. 4 de a achita toate cheltuielile ce privesc întretinerea imobilului și cea prevazuta la alin. 5, respectiv sa obtina autorizatiile necesare efectuarii modificarilor interioare.
La termenul menționat dosarul a fost luat pe lista de amanari, dându-i-se paratului cuvantul pe probe, deși reclamantii nu erau înca în sala. În momentul în care dosarele au fost strigate la ordine și s-a prezentat reprezentantul reclamantilor, G. llie-S., instanta nu a mai acceptat reluarea cauzei, încalcandu-i acestuia dreptul la o judecata echitabila. Dovada acestor aspecte este faptul ca în încheierea de sedinta din 27.02.2012 este mentionat termen în cunostinta pentru reclamanti, desi în cuprinsul sau nu este menționata prezenta reclamantilor, cât și mentiunile facute cu privire la acest aspect în încheierea din data de 26.03.2012.
Consideră ca în mod nelegal instanta a admis probe pentru parat, la lista de amanari, fara prezenta reclamantilor, aceasta încalcand principiul contradictorialitutii.
La data de 26.03.2012, reclamantii au reiterat instantei cererile de mai sus. Instanta a admis cererea de restrangere a actiunii.
Au solicitat probe, pe care instanța le-a admis în parte si au solicitat să li se acorde un termen pentru ca și reclamantii C. D. si C. T. sa fie prezenti si pentru a putea administra probele încuviintate. Nu le-a fost acordat termenul necesar pentru a putea aduce înscrisurile de care întelegeau sa se folosească în probațiune și cauza a rămas în pronunțare, deși aceste înscrisuri sunt utile, pertinente si concludente pentru solutionarea cauzei.
Termenul din data de 26.03.2012 a fost primul termen de judecata, în lumina art. 134 C.p.c.
Proba testimoniala cu doi martori, solicitata de reclamanti, a fost respinsa de instanta nemotivat, menționându-se doar faptul ca va fi amânata pronuntarea si, astfel, li se da posibilitatea sa depună note scrise. Însă, notele scrise nu constituie probe, astfel că, atâta timp cât insțanta nu le-a dat dreptul de a proba cererile formulate, amanarea de pronuntare nu le putea fi de folos.
Mai mult, consideră ca proba testimoniala este absolut necesara pentru a proba aspectul privind faptul că paratul nu si-a respectat obligatiile contractuale, respectiv cea prevazuta la alin. 5 - să obtina autorizatiile necesare efectuarii modificarilor interne. Singura justificare legala a respingerii probei ar fi fost în cazul în care instanța s-ar fi considerat lamurita asupra acestui aspect, considerand ca proba cu înscrisuri este suficienta penlru lamurirea problemei supusa judecatii.
Fiind imposibila dovedirea acestui aspect cu înscrisuri inexistente (cum este în aceasta situatie lipsa autorizatiilor), dovada contrara ar fi putut sa o facă numai paratul, prin depunerea autorizatiilor respective, ca proba în combaterea susținerilor lor.
Nu numai ca nu s-a facut proba contrara (respectiv depuncrca autorizatiilor de constructie), dar în considerenlele sentintei recurate instanta de fond nu reține nimic cu privire la acest aspect, care este unul dintre motivele de reziliere a contractului de comodat invocat.
Pentru pronunțarea ce urma să aibă loc în data de 23.04.2012 au depus la dosarul cauzei note de ședinta, însoțite de cateva înscrisuri în probarea actiunii. Dupa 4 amanari succesive ale pronuntarii, cu încalcarea dispozitiilor art. 260 C.p.c., instanta a decis solutia prin sentinta recurata.
În considerentele acesteia nu se face nicio referire la cererile formulate.
Consideră ca instanta a solutionat procesul fără a cerceta fondul, având în vedere urmatoarele aspecte:
- hotararea cuprinde probleme de drept ce nu fac obiectul cauzei, avand în vedere faptul ca actiunea reclamantilor, astfel cum a fost restransa și precizata prin cererea aflata la dosarul cauzei (fila 89) nu este o actiune posesorie în reintegrare și nici în evacuare, ci priveste numai rezilierea contractului de comodat pentru motivele invocate, astfel încât considerentele hotararii de la punctele I. și III. exced obiectului cauzei dedusa judecatii;
- considerentul de la punctul II al sentintei recurate face mentiune numai la rezilierea pentru motivul că acest contract a ramas fara obiect. Rezilierea contractului de comodat a fost ceruta si pentru faptul ca paratul nu si-a respectat obligatiile contractuale, respectiv cea prevazuta la alin 4 din contractul de comodat, de a achita toate cheltuielile ce privesc întretinerea imobilului și cea prevazuta la alin. 5, respectiv să obtina autorizatiile necesare efectuarii modificarilor intcrioare. Aceste aspecte s-a omis de catre instanta a fi judecate, în hotarare făcându-se referire numai la rezilierea pentru motivul că acest contract a ramas fără obiect.
În drept recurenții au invocat prevederile art.304 pct.7, 8, 9 și art.304 ind.l C. proc.civ.
Intimatul-pârât H. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată (f.16-20).
În ședința publică din data de 28.02.2013, intimatul a invocat, prin reprezentantul său convențional în instanță, excepția lipsei de interes a recurenților cu privire la cererea de reziliere a contractului de comodat.
În probațiune, atât în susținerea motivelor de recurs cât și pentru combaterea excepției invocată de către intimat, recurenții au depus la dosar o . înscrisuri.
Verificând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului precum și cu excepția de fond dirimantă invocată de către intimat, tribunalul reține următoarele:
Excepția lipsei de interes a recurenților, în condițiile în care vizează judecata cauzei în primă instanță nu poate fi invocată în prezentul recurs de către intimat, din două motive:
- Constituie, indirect, o critică la adresa hotărârii primei instanțe, ce tinde la modificarea acesteia pentru un motiv preexistent pronunțării sale or, părțile nu pot obține reformarea unei hotărâri judecătorești decât prin exercitarea căilor de atac prevăzute expres de lege. Intimatul nu s-a prevalat de dreptul legal de a declara recurs și, prin urmare, a achiesat tacit la hotărârea instanței de fond.
- Ar conduce la înrăutățirea situației recurenților în propria cale de atac. Chiar dacă acțiunea acestora a fost respinsă de către prima instanță, admiterea excepției lipsei de interes a recurenților ar impune, din punct de vedere tehnico-juridic, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii pe cale de excepție. Această împrejurare ar împiedica analizarea motivelor de recurs invocate de către recurenții-reclamanți, motive care, de principiu, pot fi întemeiate și pot conduce la o soluție mai favorabilă recurenților.
Pe cale de consecință, excepția în discuție urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizat prin prisma motivelor de recurs invocate tribunalul constată că, parțial, acestea sunt întemeiate.
Prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, deoarece în ședința publică din data de 27.02.2012 a luat cauza peste rând și a acordat cuvântul în probațiune în lipsa reclamanților, dar nu de o manieră care să impună casarea sentinței, în condițiile în care greșeala a fost reparată în ședința următoare, când a pus în discuția contradictorie a tuturor părților, inclusiv a recurenților, prin reprezentant convențional, toate problemele ridicate în speță.
Principiul dreptului la apărare a fost, de asemenea, încălcat prin faptul că recurenților nu li s-a dat posibilitatea de a depune la dosar înscrisurile încuviințate în probațiune la termenul la care instanța a primit la dosar și a comunicat o precizare de acțiune (f.59-60) însă, orice vătămare astfel produsă a putut fi înlăturată în calea de atac de față, în care recurenții au avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisurile pertinente și concludente de care au dorit să se folosească în speță.
Proba cu martori a fost corect respinsă întrucât, față de teza probatorie indicată în susținerea sa, nu era concludentă și pertinentă soluționării cauzei, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată. Era, de asemenea, inutilă față de încuviințarea probei cu înscrisuri, prin care se pot dovedi, de principiu, toate aspectele ce țin de starea de fapt invocată în speță.
Corespunde adevărului faptul că instanța de fond a apreciat ca fiind depusă în termen legal precizarea de acțiune formulată de către recurenți la data de 26.03.2012, sens în care s-a pronunțat expres în ședința publică respectivă, aspect consemnat în încheiere. Cu toate acestea, ulterior primirii sale instanța a ignorat precizarea în discuție, nu i-a dat curs.
Astfel, se remarcă faptul că prin actul respectiv recurenții au arătat că renunță la capetele de cerere 2, 3 și 4. Actul a fost formulat prin avocat.
În atare situație, instanța avea obligația de a pune în discuția recurentului prezent, G. Ș. I., dacă renunță la judecata petitelor respective în sensul art.246 C.proc.civ. și, în caz afirmativ, trebuia să ia act de manifestarea de voință a părții. De asemenea, avea obligația legală de a-i solicita avocatului împuternicirea primită pentru a face astfel de acte procesuale, conform prevederilor art.69 alin.1 C.proc.civ. și să dispună, după caz, amânarea cauzei pentru depunerea la dosar a împuternicirii ori pentru a da posibilitatea recurenților C. D. și C. T. de a-și exprima voința. În caz de renunțare din partea acestora trebuia să procedeze în consens cu art.246 C.proc.civ.
Contrar acestor obligații procesuale, prima instanță a soluționat pe fond petitele cu privire la care s-a susținut că recurenții renunță la judecată.
În fine, prin precizarea primită la dosar recurenții au completat cererea de chemare în judecată prin invocarea unor noi motive de reziliere a contractului de comodat încheiat cu intimatul și anume încălcarea de către intimatul pârât a obligațiilor contractuale prevăzute la alin.4 și la alin.5 din contract.
Instanța de fond nu a analizat aceste noi motive de reziliere, soluționând procesul în limitele cererii inițiale, cu ignorarea completă a modificărilor aduse acesteia prin actul din data de 26.03.2012.
Procedând în acest mod instanța a soluționat cauza fără cercetarea sa pe fond în ceea ce privește completarea cererii inițiale de chemare în judecată, în accepțiunea art.312 alin.5 C.proc.civ., motiv de casare parțială a sentinței astfel pronunțată cu trimitere spre rejudecare (față de cererea expresă în acest sens a recurenților).
Sub aspectul întinderii efectelor casării tribunalul observă că primele motivele de recurs formulate în cauză generic de către recurenți pot viza, de principiu, soluția dată cu privire la toate cererile cu care a fost investită instanța de fond, deci și cea adoptată cu privire la cererea reconvențională, însă, cel din urmă motiv nu poate privi, față de conținutul său, decât modul de soluționare a cererii de chemare în judecată. Întrucât doar acesta este găsit întemeiat, casarea va fi parțială și va viza exclusiv acțiunea recurenților.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.137 alin.1, art.304 ind.1, art.312 alin.6 ind.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge excepția lipsei de interes invocată de către intimatul H. T..
Va admite recursul declarat de recurenții C. D., C. T. și G. Ș. I. împotriva Sent. civ. nr.6094/27.04.2012 a Judecătoriei B., pe care o va casa în parte și anume în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. D., C. T. și G. Ș. I., astfel cum a fost precizată.
Va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în limitele casării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de către intimatul H. T..
Admite recursul declarat de recurenții C. D., C. T. și G. Ș. I. împotriva Sent. civ. nr.6094/27.04.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează în parte și anume în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. D., C. T. și G. Ș. I., astfel cum a fost precizată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în limitele casării.
Pronunțată azi, 07.03.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. DP /8.04.2013
Tehnored. CND/9.04.2013
Ex. 2
Jud fond – A. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 178/2012.... | Pretenţii. Hotărâre din 11-03-2013, Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
