Contestaţie la executare. Decizia nr. 1074/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1074/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1074/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1074/. publică din data de 08 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F.- judecător
JUDECĂTOR: L. S. P.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul . în contradictoriu cu intimații contestatori T. B. și T. D. E., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 08.10.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/8.10.2014 a Judecătoriei B. a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorii T. B. și T. D. E.; a fost admisă contestația la executare formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata S.C. O. F. Z., și în consecință s-a dispus anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 26.06.2014, a somației mobiliare emisă la data de 26.06.2014, a somației imobiliare emisă la data de 26.06.2014, a adresei de înființare a popririi emisă la data de 18.07.2014, comunicată terțului poprit BRD Groupe Societe Generale S.A. - Sucursala B. și a adresei de înființare a popririi emisă la data de 18.07.2014, comunicată terțului poprit Universal 2002 SRL, acte de executare silită emise în cadrul dosarului de executare nr. 339/2014, înregistrat pe rolul B. D. D.-G., fiind obligată intimata la plata către contestatori a sumei de 1237,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, prin cererea înregistrată pe rolul B.E.J. D. D.-G. sub nr. 339/2014, intimata a solicitat punerea în executare silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. C_ /13.05.2008 și contractul de ipotecă autentificat sub nr.498/13.05.2008 de B.N.P. F. M., încheiate cu debitorii T. B. și T. D. E., pentru suma de 74.380,36 CHF compusă din suma de 59.969,62 CHF, reprezentând debit principal și din suma de 14.410,74 CHF, reprezentând dobânzi.
P. încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 20.06.2014, a fost încuviințată executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr.C_ din data de 13.05.2008 și contractul de ipotecă autentificat sub nr.498/13.05.2008 de B.N.P. F. M., la cererea creditorului O. F. Z., împotriva debitorilor T. B. și T. D. E., pentru creanța în sumă de 74,380.36 CHF, și accesoriile acesteia inclusiv a cheltuielilor de executare, în modalitățile de executare prevăzute de lege.
La data de 26.06.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 339/2014, a fost emisă încheierea prin care au fost stabilite la suma de 10.704,99 lei cheltuielile determinate de executarea silită.
La data de 26.06.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 339/2014, a fost emisă somația mobiliară prin care li s-a pus în vedere debitorilor ca, în termen de o zi de la data comunicării, să se conformeze întru totul titlului executoriu în sensul de a achita creditoarei suma de 74.380.36 CHF, la care se adaugă dobânzile aferente creditului acordat ce se vor calcula până la data achitării integrale și suma de 10.704,99 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.
La data de 26.06.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 339/2014, a fost emisă somația imobiliară prin care li s-a pus în vedere debitorilor că, în termen de 15 zile de la comunicare, să se conformeze întru totul titlului executoriu în sensul de a achita creditoarei suma de 74.380.36 CHF la care se adaugă dobânzile aferente creditului acordat ce se vor calcula până la data achitării integrale și suma de 10.704,99 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, în caz de neîndeplinire, urmând a se proceda la continuarea executării silite asupra imobilului situat în Predeal, .. 16A, ., ..
La data de 18.07.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 339/2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi prin care i s-a pus în vedere terțului poprit BRD Groupe Societe Generale SA - Sucursala B. interdicția de a plăti debitorilor sumele datorate până la concurența sumei declarate ca fiind poprită.
La data de 18.07.2014, în cadrul dosarului execuțional nr. 339/2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi prin care i s-a pus în vedere terțului poprit Universal 2002 SRL interdicția de a plăti debitorilor sumele datorate până la concurența sumei declarate ca fiind poprită.
S-a mai reținut că, prin sentința civilă nr._/20.09.2011, pronunțată de Judecătoria B., definitivă și irevocabilă, s-a constatat că art. 6.2, art. 7.6 și art. 8.1 din contractul de credit nr. C_ /13.05.2008 încheiat cu T. B. au natura unor clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și s-a dispus înlăturarea lor din contract.
P. sentința civilă nr. 8053/27.06.2011, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta O. Bank Sa împotriva procesului verbal . nr._/22.10.2010. În considerentele sentinței civile s-a reținut că, în cuprinsul contractului de credit, nu se specifică periodicitatea cotației și timpul de revizuire a ratei dobânzii, fapt care a dus la majorarea ratei dobânzii, în condițiile în care toți indicii de referință au avut o tendință descrescătoare.
De asemenea, cuantumul dobânzii datorate de contestator în baza contractului de credit nr.C_, încheiat în data de 13.05.2008, face obiectul cererii înregistrate pe rolul Tribunalului B. sub nr._/62/2010.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța a reținut că suma solicitată cu titlul de dobândă nu are un caracter cert. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă modalitatea de calcul a sumei solicitate cu titlul de debit principal, respectiv, nu au fost identificate ratele scadente și neachitate de către contestatori, astfel că instanța se află în imposibilitatea de a verifica dacă sumele achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar au fost avute în vedere pentru stabilirea sumei totale datorate de contestatori și care a fost modalitatea în care s-a realizat imputația plăților efectuate de către aceștia.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 662 alin. 1 și 2 C.pr.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă, exigibilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Contestatorii au fost înștiințați în legătură cu încheierea contractului de cesiune de creanță prin somația emisă în data de 2.10.2013, atașată cererii de chemare în judecată.
Din cuprinsul adresei depuse la fila 51 a dosarului rezultă că cesiunea de creanță a fost semnată de intimata . ulterior declarării creditului exigibil anticipat, iar în aceste condiții problema lipsei controlului exercitat de BNR asupra băncilor comerciale nu mai intră în discuție.
În cuprinsul art. 14.7 din contractul de credit încheiat contestatorul a recunoscut băncii, în mod irevocabil și necondiționat, dreptul de a cesiona sau de a transmite către altă instituție de credit sau instituție autorizată să administreze portofoliile de creanțe, drepturile și obligațiile izvorâte din contractul semnat.
Constatând culpa procesuală a intimatei, instanța a dispus obligarea acesteia la plata către contestatori a sumei de 1237,24 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, sumă compusă din taxa de timbru și cheltuielile determinate de xerocopierea dosarului execuțional.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că debitul principal este reprezentat de rate de credit neachitate la data de 19.01.2012, când O. Bank România S.A. a declarat scadența anticipată a debitului, iar pe calea contestației la executare s-a susținut că s-a achitat întreaga creanță, fiind depuse în acest sens ordine de plată aferente unor viramente efectuate către O. Bank și către apelantă, în contul creanței, prima instanță reținând în mod greșit susținerile contestatorilor în sensul că nu sunt identificate ratele scadente și neachitate.
A mai arătat că, din adunarea sumelor menționate în ordinele de plată depuse la dosar, rezultă că nu se acoperă nici măcar debitul principal în cuantum de 59.969,62 CHF, lipsind astfel dovada plății creanței.
A arătat de asemenea că, în ceea ce privește accesoriile în cuantum de 14.410,74 CHF, apelanta nu a fost parte în dosarele nr._ și_/197/2010 și nu are cunoștință despre împrejurarea diminuării debitului datorat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Apelanta a arătat de asemenea că, în lipsa unei hotărâri irevocabile prin care instanța să se pronunțe asupra caracterului parțial sau integral nedatorat al dobânzii stabilite conform Contractului de credit nu se poate reține lipsa caracterului cert al întregii dobânzi, iar prin hotărâre judecătorească nu se poate transforma un contract de credit într-unul de împrumut fără dobândă, prin anularea clauzelor contractuale corespunzătoare și exonerarea debitorului de plata oricărei compensări pentru folosirea banilor.
În continuare, apelanta a arătat că contractele de credit sunt acte cu executare succesivă, astfel încât nu se poate pretinde ca în actul inițial să se prevadă expres cuantumul creanței care va rezulta din neexecutarea viitoare a unor obligații contractuale, dobânda fiind de natură a crește debitul.
A mai susținut că este contrară dreptului la un proces echitabil anularea executării silite înseși în temeiul susținerii că s-ar fi plătit către bancă, în baza unor clauze abuzive, sume de bani în plus față de cuantumul datorat, fără ca o instanță să statueze asupra caracterului abuziv al acestor clauze și să constate nulitatea acestora.
Apelanta a invocat de asemenea dreptul creditorului de a recurge la punerea în executare, fără întârziere, a titlului executoriu, precum și necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, potrivit practicii CEDO, art. 6 din Convenție garantând inclusiv punerea în executare a titlurilor.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimații-contestatori au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, și arătând în esență că instanța de fond a reținut în mod corect că creanța urmărită nu este certă, precum și că apelanta nu s-a supus dispozițiilor hotărârii judecătorești care obliga banca la deducerea sumei de 5750,81 CHF din soldul creditului și la derularea contractului cu o dobândă variabilă compusă din marja băncii de 4,21% + LIBOR CHF la 3 luni, iar din expertiza contabilă efectuată în dosarul nr._/62/2010* a rezultat că pentru perioada octombrie 2012 – octombrie 2014 contestatorii au achitat în plus băncii suma de 2996,69 CHF.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Prima instanță a reținut în mod corect că cererea dedusă judecății este întemeiată prin prisma lipsei caracterului cert al creanței urmărite, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă modalitatea de calcul a sumei solicitate cu titlul de debit principal, respectiv nu au fost identificate ratele scadente și neachitate de către contestatori, astfel că prima instanță a constatat că se află în imposibilitatea de a verifica dacă sumele achitate conform ordinelor de plată depuse la dosar au fost avute în vedere pentru stabilirea sumei totale datorate de contestatori și care a fost modalitatea în care s-a realizat imputația plăților efectuate de către aceștia.
Deși apelanta își expune criticile care constituie motivele de apel pornind de la însumarea ordinelor de plată privitoare la debitul principal, Tribunalul constată că, în accepțiunea instanței de fond, lipsa caracterului cert al creanței își are originea în înlăturarea clauzelor constatate ca având caracter abuziv, cuprinse în contractul de credit, ca efect al sentinței civile nr._/20.09.2011 a Judecătoriei B., astfel că analiza prezentei căi de atac trebuie să pornească în realitate de la criticile vizând împrejurarea că apelanta nu a avut cunoștință despre această hotărâre și despre faptul diminuării debitului datorat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În acest sens, Tribunalul reține că, prin încheierea contractului de cesiune, apelanta a devenit succesoarea cu titlu particular a băncii cedente.
Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobândesc de la o altă persoană unul sau mai multe drepturi determinate, privite în individualitatea lor (iar nu ca element component al unui patrimoniu), iar între aceștia se numără și cesionarii de creanțe.
Potrivit opiniilor exprimate în doctrină, succesorul cu titlu particular profită de drepturile reale și este ținut să respecte obligațiile și sarcinile născute din contractele încheiate de autorul său în legătură cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis, având în raport cu acestea calitatea de având-cauză.
În acest scop, este necesar să fie întrunite trei condiții: să fie vorba de drepturi și obligații strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular, contractele care au dat naștere acelor drepturi și obligații să aibă o dată certă anterioară momentului încheierii actului între succesorul cu titlu particular și cel de la care a dobândit bunul și respectiv să fi fost îndeplinite formele de publicitate, atunci când această cerință este prevăzută de lege.
În speță, raportat la calitatea apelantei de succesor cu titlu particular al cedentei O. Bank, Tribunalul constată că aceasta este ținută să respecte obligațiile ce incumbau autoarei sale, rezultate din hotărârea judecătorească menționată mai sus, care îi este opozabilă în virtutea acestei calități, aceste obligații constituind sarcini strâns legate de dreptul transmis, iar hotărârea judecătorească fiind anterioară datei încheierii contractului de cesiune de creanță (20.09.2011 față de 5.07.2012).
În aceste condiții, susținerea apelantei în sensul că nu a avut cunoștință despre această hotărâre nu poate fi primită, aceasta fiindu-i opozabilă în calitatea sa de succesor cu titlu particular al cedentei.
În raport cu cele ce preced, se constată că sunt neîntemeiate criticile care se referă la cuantumul sumelor achitate de contestatori până în momentul începerii executării silite, precum și cele potrivit cu care, în privința accesoriilor, nu se poate reține lipsa caracterului cert al întregii dobânzi, având în vedere că întreaga sumă ce face obiectul executării silite trebuie să aibă caracter cert, să se poată determina care este componența acesteia și modul de calcul, în lipsa acestor elemente caracterul cert lipsind în mod evident.
Chiar dacă, la momentul încheierii unui contract de credit, nu se poate cunoaște cu anticipație care va fi cuantumul datoriei eventual rezultate din neexecutarea în viitor a unor obligații contractuale, totuși, în momentul începerii executării silite, acest cuantum trebuie să aibă caracter cert, iar din înscrisurile aflate la dosarul execuțional să rezulte modalitatea de calcul a sumei solicitate cu titlul de debit principal și respectiv accesorii, modalitatea în care se efectuează imputația plăților etc.
Afirmația apelantei în sensul că nici o instanță judecătorească nu a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale este contrazisă de cele două hotărâri judecătorești la care a făcut referire instanța de fond.
În fine, în ceea ce privește motivul de apel referitor la dreptul creditorului de a obține executarea silită a titlului său, instanța reține că acesta nu este un drept absolut care să poată fi exercitat cu încălcarea drepturilor debitorilor, ori, așa cum s-a arătat mai sus, aceștia au dovedit prejudicierea drepturilor lor prin executarea silită pornită pentru o creanță lipsită de caracter cert, ca urmare a nerespectării hotărârii judecătorești care o obliga pe creditoare la înlăturarea clauzelor constatate abuzive.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge apelul declarat de apelanta O. F. Z. împotriva sentinței civile nr._/8.10.2014 a Judecătoriei B., care va fi păstrată.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimaților T. B. și T. D. E. suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu de avocat, dovedit în condițiile art. 452 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta O. F. Z. împotriva sentinței civile nr._/8.10.2014 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimaților T. B. și T. D. E. suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /08.10.2015
Tehnored. CND/09.10.2015
Ex. 4
Jud fond – C. E. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 987/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 150/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
