Contestaţie la executare. Decizia nr. 987/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 987/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 987/. publică din data de 17 septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. L. - judecător
JUDECĂTOR – D. O. P.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimatul contestator B. I., împotriva sentinței civile nr. 210/13.01.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2015, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.09.2015, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 210/13.01.2015 a Judecătoriei B., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională a Finanțelor P.. S-a dispus anularea formelor de executare începute în baza titlului executoriu nr._/ 2014. A obligat intimata la plata contestator a sumei de 1211lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inițial, împotriva contestatorului s-a început executarea silită în baza titlului executoriu nr._, titlu ce are la bază doc. APIA pv nr._, identic cu titlul executoriu de mai sus.
Titlul executoriu nr._, însă, a fost anulat prin sentința civilă nr._/2014 a Judecătoriei B., costatându-se prescripția dreptului de a cere executarea silită.
S-a reținut că pretențiile intimatei sunt în legătură cu majorările de întârziere.
Au fost redate dispozițiile art. 134 al. 1 C.p.fiscală.
În baza art.274 C.pr.civilă instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o pe aceasta și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către contestator în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata AJOFP B., prin care a solicitat schimbarea în tot, în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare, apelanta a arătat, în esență, că, prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, a arătat că a declanșat executarea silită la data de 29.05.2014, prin emiterea titlului executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_, care au stat la baza titlului executoriu Dec. Acc.APIA-PV_/29.12.2008 emisă de APIA Centrul Local Lechinta, prin care a fost obligat să plătească pe lângă suma de 1.683,69 lei și dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 1.251,66 lei.
La data de 07.04.2012, prin adresa nr._, APIA-Centrul Județean Bistrița Năsăud a transmis titlul de creanță menționat pentru a fi pus în executare, însoțită de procesul-verbal și anunțul individual de comunicare din 06.09.2009.
La data de 29.05.2014, a fost emis titlul executoriu precizat în cadrul dosarului de executare_/8/_ /_.
A menționat apelanta că titlul de creanță a fost comunicat contestatorului prin anunțul din 06.09.2009, acesta nefiind contestat, iar termenele de îndeplinire a obligațiilor fiscale se calculează de la data comunicării actului conform art. 45 C.p.fiscală. Actul se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării, respectiv 21.09.2009.
Apelanta a menționat că termenul de prescripție a executării silite se calculează de la data la care a luat naștere dreptul de a cere executarea silită, respectiv la data la care creanța fiscală nu a fost achitată la termenul prevăzut de lege, respectiv data la care este emis titlul executoriu.
Pe de altă parte, apelanta a arătat că are calitatea numai de organ de executare, așa încât titlul de creanță poate fi contestat numai pe calea contenciosului administrativ. Nu poate analiza legalitatea titlurilor emise de APIA și nu se substituie în drepturile acestuia cu privire la aceste titluri. Îi revine numai sarcina de a urmări sumele conținute de deciziile emise de APIA, până la anularea lor printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în contencios administrativ.
Apelanta a mai menționat că, în mod greșit, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală, în condițiile în care, în mod corect, a emis formele de executare contestate. Nu a făcut altceva decât să pună în executare o creanță astfel cum i-a fost transmisă de APIA Centrul Local Lechința.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoz. OG 92/2013, N.C.p.civ.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 al.1 din OUG 80/2013.
În apărare, intimatul contestator B. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În motivare, intimatul a învederat, în esență, că actul administrativ fiscal în baza căruia se cere plata sumei este anulat în instanță, prin sentința civilă nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. definitivă prin respingerea apelului declarat de aceeași apelantă, prin decizia nr. 426/30.04.2015 pronunțată de tribunalul B..
Relativ la susținerile apelantei privind comunicarea procesului verbal_/29.12.2008 care a stat la baza emiterii celor două titluri executorii, a menționat că a fost înlăturată de tribunalul B., în dosarul mai sus arătat.
În calitatea sa de organ de executare, apelantei îi revenea sarcina de a verifica dacă dreptul de a cere executarea silită era sau nu prescris, ceea ce nu echivalează cu verificarea legalității actului administrativ fiscal.
A menționat în continuare că nu îi poate fi reținută nicio culpă pentru necomunicarea procesului verbal, neavând, astfel, posibilitatea de a-l contesta, iar singurul mod de a se apăra a fost cel al contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 466-471, 482 rap. la art. 205 C.p.civ.
În apel, apelanta a solicitat și instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile ce au fost atașate la dosar.
Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2014, definitivă prin respingerea apelului declarat de aceeași apelantă, prin decizia nr. 426/30.04.2015 a Tribunalului B., a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și pe cale de consecință, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul B. I., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B.. S-a dispus anularea titlului executoriu nr._ din 29.05.2014 și a somației nr. 8/_ /_ din 29.05.2014.
Titlul executoriu anulat a avut la bază titlul de creanță fiscală reprezentat de procesul verbal de constatare nr._/29.12.2008 emis de APIA.
P. decizia civilă menționată, Tribunalul B. a reținut, cu putere de lucru judecat, faptul că acest titlu de creanță fiscală nu a fost legal comunicat intimatului contestator, așa încât această chestiune nu mai poate face obiect al analizei în cadrul dosarului de față, legând instanța de judecată, în condițiile în care titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită contestată în cadrul dosarului de față, nr._/2014, a avut la bază același titlu de creanță fiscală, respectiv Dec.Acc. nr. Apia proces-verbal_/29.12.2008.
Conform art.44 al.1 teza I-îi din OG 92/2003, în forma în vigoare la data emiterii și, respectiv, data comunicării procesului-verbal de constatare, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar conform art. 45 al. 1 din același act normativ, acesta produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
per a contrario, actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Potrivit art. 141 alin.2 din OG 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Interpretând coroborat toate aceste dispoziții legale, rezultă că, în lipsa comunicării legale a titlului de creanță fiscală, acesta nu poate deveni titlu executoriu, prin ajungerea sa la scadență, nefiindu-i opozabil contribuabilului.
Pe cale de consecință, actul de creanță fiscală inopozabil contribuabilului nu poate fi contestat de acesta conform art. 205 și urm. din OG 92/2003.
Raportat la aceste considerente, motivul de apel formulat în acest sens și dată fiind data începerii procedurii de executare silită, față de prevederile art.131 din OG 92/2003, se reține că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că a intervenit prescripția dreptului apelantei intimate de a cere executarea silită.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat, constând în obligarea apelantei intimate, în mod greșit, la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.
În calitatea sa de organ de executare silită, apelantei intimate îi incumba obligația de a verifica îndeplinirea de către titlul de creanță fiscală a calității de titlu executoriu. În acest sens, apelantei îi revenea obligația de a analiza comunicarea legală a titlului de creanță fiscală de către emitentul actului, respectiv APIA .
Nu se poate reține, în acest sens, lipsa culpei apelantei intimate, respectiv culpa instituției emitente, întrucât în calitatea sa de organ de executare, are obligația de a verifica actele ce i-au fost înaintate de emitentul actului, iar în situația constatării unei deficiențe, cum este cazul lipsei dovezii comunicării titlului de creanță fiscală, trebuia să nu înceapă executarea silită și depunerea de diligențe pentru remedierea deficienței constatate.
Însă, din analiza întâmpinării depuse la dosarul de fond (f.19), precum și a apelului declarat în cauză (f.3) rezultă că singura dovadă a comunicării procesului verbal menționat era reprezentată de anunțul individual din 06.09.2009 (f.30 dosar de fond), ulterior fiindu-i înaintată de emitentul actului, APIA, dovada confirmării de primire din data de 16.01.2009. P. urmare, numai în ipoteza în care apelanta ar fi avut în vedere această dovadă, nefiind de competența sa a analiza comunicarea legală, s-ar fi putut discuta lipsa culpei sale procesuale.
Or, în condițiile în care comunicarea legală a unui titlu de creanță fiscală nu se poate face în mod direct prin anunț individual, ordinea statuată de art. 44 C.p.fiscală fiind imperativă, apelanta intimată se află în culpă, conform celor expuse.
Totodată, se reține că activitatea apelantei intimate, ca, de altfel, activitatea oricărui organ de executare silită sau mai larg, a oricărei instituții publice, trebuie să se subordoneze principiului legalității, care în cauza de față, s-a constatat a fi nerespectat, în condițiile în care executarea silită nu a avut la bază un titlu executoriu valabil.
Mai mult, se are în vedere că partea contestatoare a fost prejudiciată prin lipsa comunicării legale a titlului de creanță fiscală, neavând posibilitatea contestării sale sau, după caz, a achitării voluntare a obligației fiscale în cadrul termenului stipulat în conținutul său. P. urmare, intimatul contestator nu își putea vedea realizat dreptul său decât prin exercitarea contestației la executare.
Nu poate fi reținută drept cauză exoneratoare de răspundere vinovăția unei ale persoane, respectiv a APIA, astfel cum se arată prin cererea de apel, câtă vreme apelanta intimată este un organ de executare cu atribuții proprii și putere decizională proprie, nefiind subordonat emitentului actului, așa încât trebuia să analizeze legalitatea actelor îndeplinite de acesta, iar numai ulterior, să dispună începerea executării silite. O astfel de verificare nu s-a realizat, procedându-se la punerea în executare a creanței fiscale, în mod automat, pe baza informațiilor transmise de instituția menționată.
Față de toate aceste considerente și dispoz. art. 480 al. 1 C.p.civ, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta intimată AJFP B. împotriva împotriva sentinței civile nr. 210 din 13.01.2015 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
Față de dispoz. art. 451 al.2 și 453 C.p.civ., apreciind că onorariul avocațial în cuantum de 1.000 lei plătit de intimatul contestator este disproporționat raportat la gradul redus de complexitate a cauzei și munca depusă de avocat, aceasta reducându-se la formularea întâmpinării și susținerea apărării la singurul termen de judecată din data de 03.09.2015, Tribunalul va dispune reducerea acestuia la suma de 300 lei, sens în care va dispune obligarea apelanta intimată la plata sa către intimatul contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr. 210 din 13.01.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Conform art. 451 al. 1 și 2 și 453 al. 1 C.p.civ., obligă apelanta intimată la plata către intimatul contestator a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat parțial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. IL./Tehnored. C.ND/16.10.2015-Ex 4
Jud. fond- L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1314/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1074/2015. Tribunalul... → |
|---|
