Contestaţie la executare. Decizia nr. 1361/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1361/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1361/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1361/R
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. F.
JUDECĂTOR: I. L.
Grefier: D. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurenta contestatoare S. A. M. în contradictoriu cu intimatul C. L. al M. B., Direcția Fiscală B., împotriva Sentinței civile nr. 6973/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 31.10.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07.11.2013 și apoi datorită imposibilității constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 14.11.2013
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată că, prin Sentința civilă nr. 6973/22.04.2013, Judecătoria B. a admis excepția inadmisibilității contestației la executare împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/07.12.2012 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului B..
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea S. A. M. domiciliată în B., ..1, ., jud. B. în contradictoriu cu intimatul C. L. AL M. B.-DIRECȚIA FISCALĂ B. cu sediul în B., ., jud. B..
În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
La data de 21.01.2013(f.15), contestatoarei i-au fost comunicate somația nr. 8633 din 15.01.2013 emisă în dosarul de executare nr. 2379/2013 (f.14) și titlul executoriu constând în procesul verbal de contravenție . nr._ din 07.12.2012 încheiat de Poliția M. B.(f.16) pentru debitul de 210 RON, stabilit ca obligație de plată prin procesul verbal de contravenție menționat.
Procesul verbal de contravenție i-a fost comunicat contestatoarei prin afișare la domiciliul acesteia, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare încheiat la data de 06.01.2013 de un polițist din cadrul poliției M. B.(f.17), după ce s-a încercat comunicarea acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire care a fost însă restituită ca urmare a expirării termenului de păstrare la oficiul poștal la 27.12.2012 (f.18).
În acest context, în ceea ce privește caracterul procesului de contravenție de titlu executoriu, instanța are în vedere că din actele enumerate anterior rezultă că acesta a fost legal comunicat contestatoarei cu respectarea disp. art. 27 din OG nr.2/2001 care prevăd cu privire la comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată că se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Așadar, în mod expres textul legal prevede două modalități alternative de comunicare a actului, procedura afișării neavând un caracter subsidiar celei prin poștă.
În cauză, emitentul procesului de contravenție a încercat comunicarea prin poștă cu aviz de primire dar contestatoarea nu s-a prezentat pentru a ridica trimiterea, fapt care îi este imputabil și care nu poate fi invocat în favoarea sa pentru a justifica absența caracterului de titlu executoriu a actului atacat.
O interpretare contrară ar da posibilitatea părților să se prevaleze de propria culpă în sensul că refuzând prezentarea la oficiul poștal pentru ridicarea trimiterii ar amâna sine die (fără un termen limită) producerea efectelor juridice recunoscute de lege operațiunii comunicării deși legea nu permite, în cazul de față, reglementarea acestor efecte juridice prin voința exclusivă a părții vizate de comunicare.
În consecință, în conformitate cu disp. art. 37 din OG nr.2/2001, procesul de contravenție a devenit titlu executoriu la sfârșitul zilei de 14.01.2013, contestatoarea nedovedind formularea unei plângeri contravenționale în acest termen procedural.
În speță, contestatoarea nu a învederat viciile care ar afecta somația de executare emisă la data de 15.01.2013, iar instanța constată că aceasta cuprinde toate mențiunile instituite pentru valabilitatea sa de art. 145 alin. 2 și art. 36 alin. 2 din OG nr.92/2003 rep., fiind așadar legal întocmită.
De asemenea, în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile în care poate opera încetarea executării silite, instituite de art. 148 alin. 4 din OG nr.92/2003 rep., titlul executoriu neputând fi desființat pe calea contestației la executare, în cauza de față.
În acest sens, conform art.172 alin. 3 din OG nr.92/2003, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ de jurisdicție și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar, pentru valorificarea apărărilor de fond (privind caracterul legal al mențiunilor cuprinse în procesul de contravenție ori temeinicia sa), contestatoarea avea posibilitatea înregistrării unei plângeri contravenționale iar nu a unei contestații la executare, sens în care va fi admisă excepția inadmisibilității invocată de intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S. A. M., care a solicitat modificarea sa în tot, în sensul admiterii contestației la executare, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a analizat temeinic motivele de nulitate a actelor de executare silită din cadrul dosarului execuțional nr.2379/16.01.2013 și ale titlului executoriu. A apreciat nelegal că procesul-verbal de contravenție de care se prevalează intimata este un titlu executoriu valabil, considerând că a fost comunicat contravenientului și că nu a fost atacat cu plângere contravențională în termenul instituit de lege.
De asemenea, instanța a respins în mod nelegal cererea de probațiune, respectiv proba cu martorul C. M. și emiterea unei adrese către Poliția B., cu solicitarea de a comunica dacă agentul M. G. a fost trimis în data de 06.01.2013 pe teren pentru a proceda la afișarea procesului-verbal de contravenție. Astfel, i-a îngrădit dreptul la apărare și posibilitatea de a-și dovedi susținerile în legătură cu necomunicarea potrivit legii a actului în discuție, față de împrejurarea că există o eroare pe dovada de afișare a procesului-verbal de contravenție cu privire la data afișării.
Este nelegală și interpretarea instanței potrivit căreia îi este imputabil faptul că nu și-a ridicat corespondența, respectiv scrisoarea recomandată ce conținea procesul-verbal de constatare a contravenției, întrucât nu a primit aviz în acest sens de la poștă, care era deosebit de aglomerată în perioada sărbătorilor de iarnă, perioadă cu multe zile libere..
Prin prisma prevederilor art.141 alin.8 din O.G. nr.92/2003 și a dispozițiilor O.G. nr.2/2001 executarea silită din speță este nulă, deoarece a pornit fără a exista dovada comunicării procesului-verbal, dovadă în lipsa căreia nu se poate stabili dacă a expirat sau nu termenul de formulare a plângerii și, implicit, dobândirea caracterului executoriu de către titlul de creanță.
Dubiul cu privire la data exactă a afișării procesului-verbal de contravenție trebuie să îi profite recurentei, iar nu să fie completat prin prezumții relative de către instanța de judecată.
În drept recursul se întemeiază pe prevederile art.304 pct.9 și art.304 ind.1 C.proc.civ.
Intimata DIRECȚIA FISCALĂ A M. B. a formulat întâmpinare, act procesual prin care a invocat excepția tardivității recursului și pe fond a solicitat respingerea acestuia (f.12-13).
În ședința publică din data de 31.10.2013, în conformitate cu prevederile art.127 coroborat cu art.129 C.proc.civ., tribunalul a pus în discuția părții prezente, respectiv a recurentei, prin reprezentant convențional, excepția invocată de către intimată prin întâmpinare, excepție pe care a respins-o, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., pentru considerentele de fapt și de drept consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv.
În recurs nu s-au administrat probe.
Verificând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursul nu este întemeiat.
Prima instanță a reținut corect atât starea de fapt cât și normele de drept aplicabile în speță.
Din prima perspectivă nu s-au formulat critici în recurs.
În ceea ce privește aplicarea legii se reține că motivele de recurs sunt nefondate.
Sub un prim aspect invocat în calea de atac, respectiv al neanalizării motivelor de nulitate ale titlului executoriu, pe de o parte, și ale actelor de executare pe de altă parte, se observă că în mod corect instanța de fond a omis a analiza temeinicia și legalitatea titlului executoriu față de prevederile art.172 alin.3 C.proc.fiscală, deoarece împotriva acestuia recurenta avea deschisă o altă cale de atac, situație în care invocarea unor apărări de fond cu privire la acesta este expres interzisă de lege.
Raportat la problema comunicării procesului-verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu opus recurentei se reține că nu interesează cea de-a doua comunicare a sa, respectiv cea făcută prin agent de poliție, ci exclusiv cea făcută prin poștă, deoarece este o modalitate legală de comunicare și a fost făcută cu respectarea procedurii aplicabile corespondenței recomandate, stabilită de Poșta Română.
Prin urmare, proba cu martori nu era concludentă în soluționarea cauzei deoarece viza o modalitate de comunicare suplimentară, ce nu era obligatorie în condițiile îndeplinirii demersului de comunicare prin poștă a procesului verbal de contravenție. Dovada expedierii acestuia a fost făcută prin înscrisul depus la judecătorie (f.18 dos. fond), iar din acesta reiese că recurenta a fost avizată și reavizată, contrar propriilor susțineri din recurs. Astfel după cum corect a apreciat prima instanță, refuzul sau omisiunea recurentei de ridicare a corespondenței în atare condiții nu poate fi invocat în favoarea acesteia, conform principiului de drept ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans” și nu echivalează cu lipsa procedurii de comunicare a actului în discuție sau cu nelegalitatea acesteia.
În atare situație, toate criticile privitoare la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție ce constituie titlu executoriu în speță prin agent de poliție sunt neavenite, vizând împrejurări ce nu constituie motive de nulitate a sa ori a actelor de executare contestate.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din 07.12.2012 încheiat de Poliția M. B. a fost, prin urmare, legal comunicat și constituie conform preverilor O.G. nr.2/2001 titlu executoriu.
În ceea ce privește actele de executare nu s-au invocat motive de nulitate intrinseci.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins contestația la executare cu soluționarea căreia a fost investită, întrucât motivele expuse în sprijinul său sunt nefondate.
Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurenta S. A. M. împotriva Sent. civ. nr.6973/22.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către recurenta S. A. M. împotriva Sent. civ. nr.6973/22.04.2013 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 14.11.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. O. P. C. F. I. L.
Grefier,
D. A.
Red.ODP/23.01.2014
Dact.AD/24.01.2014
Ex.2
Jud. fond C. S.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 164/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1384/2013. Tribunalul... → |
|---|
