Contestaţie la executare. Decizia nr. 1271/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1271/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1271/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1271/R
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant S. V. în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. R. - prin reprezentant legal, Casa de Asigurări de Sănătate B. prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 416/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 416/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dos. civ. nr._ au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimatelor și inadmisibilității, precum și contestația la executare formulată și completată de contestatorul S. V. în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor P. R. și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa de Asigurări de Sănătate B., instanța a reținut că s-au introdus anumite dispoziții prin Capitolul III din OUG nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora: începând cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea colectării, creanțele reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face până la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanță și pe scadențe, pe baza protocolului de predare-primire și a următoarelor documente:
a) înscrisuri în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data predării-preluării și care reprezintă titluri executorii;
b) situația soldurilor contribuțiilor stabilite până de data de 30 iunie 2012 și neîncasate până la aceeași dată;
c) o copie a titlurilor în care sunt individualizate plățile anticipate stabilite pentru anul 2012;
d) orice alte informații disponibile, necesare urmăririi și verificării sumelor datorate.
Deci este vorba de colectarea creanțelor datorate de persoanele fizice, stabilite și neachitate până la data de 30 iunie 2012, ca în speța de față, dar emitentul deciziei de impunere cu nr._/2012 este această intimată, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
În același sens sunt și dispozițiile art. V al. 7 din Capitolul III, care prevăd că: după stabilirea contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurări sociale transmit Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlurilor în care sunt individualizate contribuțiile sociale astfel stabilite, până cel târziu la data de 30 iunie 2013. Deci stabilirea acestor contribuții revine acestei intimate care transmite apoi Agenției Naționale de Administrare Fiscală o copie a titlului executoriu pentru a începe executarea silită.
Al. (9) prevede că pentru contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1), procedurile de executare silită aflate în derulare la data de 1 iulie 2012 vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile, dar este vorba de executarea silită nu de stabilirea obligațiilor ce revin contribuabililor.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Finanțelor P. R. a fost respinsă deoarece al. 10 al aceluiași articol prevede că pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, dar așa cum s-a arătat este vorba doar de executarea silită în acest caz, când s-a emis deja o decizie de impunere.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Administrația Finanțelor P. R. pe considerentul că nu este emitentul deciziei de impunere cu nr._/2012 trebuie reținut că în cauza de față contestatorul a depus completare de acțiune prin care a înțeles să cheme în judecată Casa de Asigurări de Sănătate B.,și prin urmare cadrul procesual a fost clarificat, sens în care s-a apreciat că nu se mai impune analizarea acestei excepții, care a rămas fără obiect.
În ceea ce privește susținerea intimatei Administrația Finanțelor P. R. că nu pot face obiectul unei analize pe fond in cadrul contestației la executare titlurile executorii pentru care legea prevede expres o alta procedura, cum ar fi titlurile emise in materie fiscala conform codului de procedura fiscala, trebuie avute în vedere dispozițiile ce urmează.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.
Totodată, din dispozițiile art. 21 și cele ale art.168 alin. (3) din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii.
În Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, sunt enumerate următoarele titluri de creanță fiscală:"
a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;
b) declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente;
d) declarația vamală, pentru obligațiile de plată în vamă;
e) documentul prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească."
Pe de altă parte, prin art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este definit ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
În ceea ce privește titlul executoriu fiscal, prin art. 137 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se prevede că "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege", ca în speța de față și prin urmare se poate formula atât o contestație la executarea propriu-zisă, cât și o contestația la titlu, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea fiind competentă cu soluționarea cererilor.
O atare soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ - fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX din Codul de procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală. ( decizia XIV/2007 ÎCCJ ).
În speța de față decizia de impunere_/2012 a stabilit obligații fiscale în sarcina contestatorului în baza Legii 95/2006, iar ca urmare a neachitării intimata Administrația finanțelor P. R., în baza actelor primite, a trecut la executarea silită prin emiterea titlului executoriu nr._ și a somația nr. 8/_ /_.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 261 al. 1 din Legea 95/2006: Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Instanța a constatat că nu ne aflăm în situațiile expres prevăzute l art. 213^1 din același act normativ, privitor la anumite categorii de asigurați care sunt scutite de la coplată, după cum urmează:
a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii între 18 ani și 26 de ani, dacă sunt elevi, absolvenți de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenicii sau studenții, dacă nu realizează venituri din muncă;
b) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, pentru serviciile medicale aferente bolii de bază respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
c) pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună;
d) toate femeile însărcinate și lăuzele, pentru servicii medicale legate de evoluția sarcinii, iar cele care nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe țară, pentru toate serviciile medicale.
Conform art. 215: Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.
Dispozițiile de mai sus se coroborează cu cele ale art. 216, potrivit cărora: în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Față de considerentele expuse, ținând cont că este vorba de o creanță bugetară care nu a fost plătită, dar care este datorată de contestator instanța a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatorul S. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia, modificarea sau rejudecarea pricinii.
La termenul de judecată din 16.10.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare a cererii de recurs promovate de recurentul contestator S. V., pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din acea zi.
Judecând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data promovării cererii în fața primei instanțe, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, iar art. 11 alin. 2 din același act normativ stipulează că „cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea evaluabilă în bani, soluționată de prima instanță. ”
De asemenea, art. 20 alin. 1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, la data înregistrării pe rolul instanței a cererii de recurs promovate de recurent, acesta nu a făcut dovada achitării niciunei sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru și nici a timbrului judiciar, motiv pentru care instanța, în conformitate cu dispozițiile legale precizate, prin rezoluția președintelui completului de judecată din 17.07.2013 a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 97 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 3 lei cu titlu de timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii de recurs pe care a promovat-o, ca netimbrată.
Această dispoziție a instanței a fost adusă la cunoștința recurentului prin citația adresată acestuia în data de 23.07.2013, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11 din dosar. Partea menționată nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, nefăcând dovada achitării sumelor de bani pe care le datorează cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar pentru cererea de recurs pe care a formulat-o.
Conform art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în vigoare la momentul promovării cererii de chemare în judecată, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. Totodată se stipulează că în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței de mai sus, se procedează conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 137 alin. (1) din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția de ordine publică analizată, iar în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul contestator S. V., instanța neputându-se pronunța asupra fondului cauzei atât timp cât nu a fost investită cu o cerere care să îndeplinească toate condițiile instituite de lege, inclusiv cele relative la timbraj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a cererii de recurs, invocată de instanță din oficiu, și în consecință:
Anulează recursul declarat e recurentul contestator S. V. în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. și Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 416/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria R. în dos. civ. nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. P.M./03.12.2013
Tehnored. I.C./09.12.2013; 2 ex.
Jud. fond: C. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1257/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1349/2013. Tribunalul... → |
|---|
