Contestaţie la executare. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 224/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 224/R
Ședința publică din data de 15 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. M. - judecător
Judecător A. B.
Judecător L. S.
Grefier I. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata ., prin lichidator judiciar C. S., prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 9191/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07.02.2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 9191/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. s.c. nr. 1120/27.05.2011 a Tribunalului B. ( f. 38 ) irevocabilă, s-a dispus obligarea . la plata către . a sumei de 84.071,28 lei, reprezentând contravaloarea utilajelor alimentare facturate cu facturile BV_/13.02.2009 și respectiv BV_/02.03.2009 și cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
P. cererea de executare silită înregistrată la data de 15.02.2012 intimata . a solicitat executarea silită a acestei hotărâri, fiind format dosarul execuțional nr. 85/15.02.2012 al SCPEJ “D. și Corșate“, iar la data de 15.03.2012 s-a comunicat contestatoarei adresa de înființare a popririi pentru suma de 93.985,77 lei.
P. prezenta contestație s-a invocat în principal intervenirea compensației între suma stabilită prin titlul executoriu cu alte sume datorate de intimată în baza unor raporturi juridice anterioare pronunțării titlului executoriu.
De altfel, compensația a fost invocată și în litigiul finalizat cu pronunțarea s.c. 1120/27.05.2011 a Tribunalului B. prin formularea unei cereri reconvenționale, însă aceasta a fost anulată ca fiind netimbrată.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 3 C.p.civ, “în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac“.
S-a decis în mod constant, pornind de la aceste prevederi faptul că se poate analiza intervenirea unor cauze de stingere a obligațiilor numai dacă acestea sunt ulterioare rămânerii definitive a hotărârii, dar nu și motive anterioare acesteia, deoarece astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii.
Instanța nu a putut analiza intervenirea compensației cu suma stabilită prin titlul executoriu, ci, această apărare putea fi invocată numai în cursul litigiului finalizat cu pronunțarea hotărârii ce constituie titlu executoriu, în caz contrar însemnând să încalce prevederile menționate, ce au caracter imperativ.
Cu alte cuvinte, invocarea de către contestatoare a unor situații anterioare executării titlului și care existau și puteau fi puse în dezbaterea cauzei cu ocazia soluționării fondului echivalează cu modificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, fapt ce nu poate fi admis în cadrul procesual al contestației la executare.
In ceea ce privește celelalte motive invocate în susținerea contestației, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate, actele de executare fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins contestația la executare, aceasta fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs contestatoarea ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-contestatoare a arătat că hotărârea atacată nu este motivată, astfel că sunt încălcate dispozițiile imperative înscrise în art. 261 pct. 5 C.proc.civilă.
Consideră că respingerea nefondată și nemotivată a susținerilor părților echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare al acestora, drept consacrat de legislația internă și internațională.
Se susține totodată că probele administrate nu au fost corect apreciate raportat la legea aplicabilă în speță.
Recurenta-contestatoare mai arată că hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, apreciind că revine sarcina instanței de recurs să verifice dacă instanța de fond a respectat sau nu legea.
În ceea ce privește invocarea compensației debitelor dintre părți se solicită a se avea în vedere împrejurarea că, deși această instituție a fost invocată în cadrul litigiului comercial în care s-a pronunțat titlul executoriu, în acea cauză a fost formulată o cerere reconvențională care nu a fost timbrată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 indice 1 și 274 C.proc.civilă.
Intimata . nu a depus la dosar întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Hotărârea judecătorească atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, așa cum prevede art. 261 alin. 1 pct. 5 C.proc.civilă.
Principalul motiv al contestației la executare a fost acela al intervenirii compensării legale, iar instanța de fond în mod temeinic și legal a arătat de ce nu poate fi invocat un asemenea motiv pe această cale, prin raportare la dispozițiile art. 399 C.proc.civ.
În cadrul contestației la executare, instanța nu poate cerceta și reține decât fapte sau împrejurări intervenite după pronunțarea hotărârii care se execută, iar nu și pe acelea care au intervenit înainte. Astfel, dacă se invocă stingerea datoriei prin plată sau compensare, pot fi luate în considerare numai plățile sau împrejurările intervenite după eliberarea titlului executoriu. La fel, nu s-ar putea invoca pe calea contestației la executare stingerea prin lege a creanței intervenite înainte de a se pronunța hotărârea pe fond; o asemenea stingere ar putea deschide dreptul la o contestație numai dacă ar fi intervenit după pronunțarea hotărârii, operând ca o plată primită de creditor după obținerea titlului executoriu.
Astfel, indiferent ce soluție s-a pronunțat în litigiul în care s-a emis titlul executoriu cu privire la compensarea legală invocată pe calea cererii reconvenționale, acest aspect nu mai poate fi pus în discuție în etapa contestației la executare întrucât este anterior emiterii titlului respectiv.
Totodată, instanța de fond a arătat în mod întemeiat că celelalte motive invocate în susținerea contestației nu sunt fondate întrucât actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale. De altfel, singurele neregularități procedurale referitoare la actele de executare care au fost invocate de recurenta-contestatoare erau acelea privitoare la lipsa comunicării titlului executoriu odată cu somația și lipsa mențiunilor obligatorii din acest din urmă act. În speță, executorul judecătoresc a făcut aplicarea dispozițiilor art. 454 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
La dosarul de executare nr. 85/2012, depus în copie la dosarul de fond, există dovada comunicării înștiințării debitorului cu privire la măsura popririi, astfel că dispozițiile legale incidente în speță au fost respectate. Totodată de constată că în art. 454 C.proc.civ. nu sunt prevăzute mențiuni obligatorii cu privire la această înștiințare și nici obligativitatea comunicării titlului executoriu către debitoare. Numai în privința terțelor persoane menționate în art. 452 C.proc.civ. se prevede obligativitatea comunicării adresei de înștiințare a popririi însoțite de o copie certificată a titlului executoriu.
Astfel, constatăm că în cauză nu este incident nici unul dintre motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ. și verificând sentința atacată raportat la prevederile art. 304 indice 1 C.proc.civ., tribunalul constată că aceasta este la adăpost de orice critică.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ.,tribunalul va respinge ca nefondat recursul dedus judecății și va menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare . în contradictoriu cu intimata . împotriva sentinței civile nr. 9191/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ. nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
I. T.
Red. P.M./10.04.2013
Tehnored. I.T./17.04.2013; 2 ex.
Jud. fond: L. S. P.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 569/2014.... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul... → |
|---|
