Contestaţie la executare. Decizia nr. 297/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 297/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.297/R
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. - judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de către revizuentul B. A., în contradictoriu cu intimatul contestator I. T. de R. S. și. de Vânătoare B., împotriva Deciziei civile nr. 1260/R/18.10.2012, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul, personal, și consilier juridic L. M., pentru intimatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Revizuientul și reprezentantul convențional al intimatului arată că nu au chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul părților, asupra cererii de repunere în termenul de revizuire și asupra admisibilității cererii de revizuire dedusă judecății.
Revizuientul solicită admiterea cererii de repunere în termenul de revizuire și a cererii de revizuire pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acesteia.
Reprezentantul convențional al intimatului solicită respingerea cererii de revizuire.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 802/ R/14 iunie 2012, Tribunalul B. a admis recursul declarat de recurentul contestator I. T. DE R. S. SI DE V. B. împotriva sentinței civile nr.3814/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. în contradictoriu cu intimatul B. A. împotriva executării silite pornite în dosarul execuțional 1073/2011 al SCPEJ D. & Corșate. A anulat în parte somația emisă în dosarul execuțional 1073/2011 al SCPEJ D. & Corșate în ceea ce privește executarea sentinței civile nr. 181/CA/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ . a menținut restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul B. a reținut că prin sentința civilă nr. 181/CA/18.02.2009 a Tribunalului B., ce reprezintă unul dintre titlurile puse în executare în dosarul execuțional nr.1073/2011 al SCPEJ D. & Corșate, s-a dispus obligarea recurentului contestator să plătească intimatului B. A. suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2004 – 18.02.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin.1 C.proc.civ., „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.
Tribunalul a reținut că o creanță este certă atunci când existența acesteia este necontestată din punct de vedere juridic, rezultă din însuși actul de creanță sau din actele emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
Creanța este lichidă când se cunoaște cuantumul ei, câtimea creanței trebuind a fi determinată prin însuși actul de creanță sau cel puțin determinabilă, în felul arătat de art.379 alin.4 C.proc.civ., chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite.
Creanța este exigibilă atunci când termenul pentru plata ei s-a împlinit.
După cum rezultă din cuprinsul titlului executoriu, s-a reținut că nu s-a stabilit cuantumul celor două suplimente, nici într-o sumă fixă, nici într-un procent din salariu pentru a se cunoaște câtimea acestora, cuantumul celor două suplimente nefiind prevăzut de nici un act normativ, în aceste condiții creanța neputând fi lichidă.
Tribunalul a reținut, de asemenea că, prin art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Același articol prevede în alin.3 că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În raport de aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcționarilor publici, tribunalul a constatat că, pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară fie adoptarea unui act normativ cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art.31 din Legea nr.188/ 1999, republicată.
În condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază suntem în prezența unui drept virtual, astfel că suplimentele salariale la plata cărora recurentul contestator a fost obligat este imposibil să fie calculate, iar hotărârea pronunțată în aceste condiții nu este susceptibilă de executare.
Pe cale de consecință, s-a reținut că executarea silită pornită în baza titlului executoriu constituit din sentința civilă nr. 181/CA/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul B. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.379 C.proc.civ., astfel că actele de executare emise pentru punerea în executare a acestui titlu executoriu urmează a fi anulate.
În ce privește al doilea motiv de recurs, tribunalul l-a înlăturat având în vedere următoarele considerente: deși prin Decizia Curții Constituționale nr. 188/02.03.2010 s-a constatat că prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt constituționale, instanța nu poate fi împiedicată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să acorde prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Reglementările internaționale la care România este parte, au întâietate în fața celor interne, inclusiv în fața Constituției României, iar statuările Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg au prioritate și sunt obligatorii și în fața celor ale Curții Constituționale a României, aflate în contradicție cu reglementările internaționale. Deciziile Curții Constituționale fac parte din dreptul intern și sunt sub autoritatea dreptului european.
Art. 115 - Delegarea legislativă – din Constituția României-republicată, prevede la aliniatul 6 că, ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile prevăzute de Constituție.
Drepturile ce fac obiectul prezentului litigiu, reprezintă un „ bun „ asupra căruia poartă un drept de proprietate al intimatei, protejat de art. 44 din Constituție, care prevede că, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Cele trei condiții ale compatibilității ingerinței statului asupra dreptului cetățeanului ( legalitatea, scopul legitim și proporționalitatea ) trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre acestea determinând o violare a dreptului ocrotit de legea fundamentală și Convenția Europeană.
În accepțiunea CEDO, legalitatea ingerinței nu semnifică doar ca aceasta să fie prevăzută de lege, ci vizează o anumită calitate a legii, sintagma « prevăzută de lege» nu se referă doar la dreptul intern, ci vizează și compatibilitatea legii cu principiul preeminenței dreptului, menționat explicit în preambulul convenției ( Hotărârea din 29 martie 2000 în cauza R. împotriva României, publicată în Monitorul Oficial Nr. 19 din 11 ianuarie 2001 ).
În speță, nu poate fi reținută această calitate și condiție implicită a ingerinței asupra dreptului intimatei, chiar dacă ordonanța de eșalonare a fost declarată constituțională, cum s-a arătat mai sus.
Forța obligatorie a hotărârilor judecătorești a fost înfrântă de către puterea executivă prin edictarea ordonanței care amână executarea acestora, în condițiile dispunerii de prerogativele legiferării, determinând din partea acestei puteri a statului o atitudine ce nu se regăsește în colaborarea care trebuie să caracterizeze relația dintre puterile unui stat democratic.
Prin soluția de respingere a contestației pentru acest motiv, instanța dă expresie principiului constituțional al echilibrului puterilor statului pentru apărarea drepturilor ocrotite de legea fundamentală și implicit de legislația internațională în materie.
Instanța își exercită întocmai puterea judecătorească, art. 148 din Constituție - Integrarea în Uniunea Europeană – prevăzând la aliniatul 4 că, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( „ Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare „ ).
Prin art. 6 al. 2 al Tratatului privind Uniunea Europeană, modificat prin Tratatul de la Lisabona, ratificat de România prin Legea 13/2008, se stabilește aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, drepturile fundamentale constituind principii generale ale dreptului Uniunii, potrivit art. 6 al. 3 din Tratat.
Intimatul B. A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei din recurs, solicitând schimbarea sa în tot și respingerea recursului ITRSV B.. Totodată, revizuentul a solicitat repunerea sa în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac învederând că a aflat despre motivarea deciziei atacate abia la termenul din 18.10.2012, fiind prezent în sală în dosarul_ .
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că motivul de revizuire îl constituie faptul că motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței sunt contradictorii cu conținutul dispozitivului, respectiv în condițiile în care instanța consideră că recursul formulat de către ITRSV B. este neîntemeiat, nu poate hotărî prin dispozitiv admiterea sa.
Pronunțarea făcută de către tribunal nu poate fi susținută pe motivele reținute, instanța constatând ca recursul ITRSV B. este neîntemeiat, dar dispunând, totuși, admiterea acestuia.
În aceste condiții, se află în situația prevăzută de art.322 punctul 1 Cod de procedură civilă, mai precis dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi duse la îndeplinire.
În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 322 punctul 1 Cod de procedură civilă.
Cererea de revizuire a fost legal timbrată cu 14 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei.
Intimatul I. T. de R. S. și de Vânătoare B. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de exercitare a căii extraordinare de atac, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere faptul că în condițiile în care abia în data de 18.10.2012, revizuentul a luat cunoștință despre redactarea deciziei atacate, numai din acel moment a început să curgă termenul de o lună conform art.324 al. 1 pct. 1 C.p.civ.
Calculând acest termen potrivit art. 101 al. 3 C.p.civ., rezultă că, la data înregistrării cererii de revizuire de față, respectiv 02.11.2012, revizuentul era în termen, așa încât nu se impune repunerea sa în termen. Prin urmare, față de dispoz. art. 103 C.p.civ., instanța va respinge această cerere ca neîntemeiată.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.326 alin.3 C.proc.civ., admisibilitatea revizuirii și faptele pe care se întemeiază, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.322 pct. 1 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul în care dispozitivul hotărârii cuprinde
În raport cu aceste dispoziții legale, se observă faptul că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs este admisibilă numai în situația în care prin aceasta se evocă fondul.
Decizia atacată în cauză este o hotărâre pronunțată în recurs, însă nu se încadrează în categoria celor prin care se evocă fondul, deoarece, deși Tribunalul a admis recursul și a modificat în tot sentința recurată, a păstrat situația de fapt stabilită de instanța de fond. La baza admiterii recursului, nu a stat reanalizarea probelor administrate în cauză, nefiind depuse înscrisuri noi în recurs de natură a conduce la reținerea unei alte situații de fapt decât cea statuată de către prima instanță.
Ca urmare, din această perspectivă, cererea de revizuire de față este inadmisibilă, nerespectând una dintre condițiile instituite prin art.322 C.proc.civ. în materie.
În subsidiar, tribunalul reține că motivul de revizuire invocat de către revizuentul B. A., respectiv art. 322 pct. 1 C.p.civ. nu este incident în cauză, deoarece nu există dispoziții potrivnice în dispozitivul deciziei atacate, putând fi pusă în executare fără nicio dificultate. Este de remarcat, de altfel, faptul că revizuentul a invocat o contradicție între considerente și dispozitiv.
Deși o eventuală contradicție între considerente și dispozitiv nu se încadrează în acest text de lege, legiuitorul stabilind incidența acestui caz de revizuire numai în ipoteza menționată anterior, respectiv situația în care dispozitivul cuprinde dispoziții contradictorii, Tribunalul reține că, în decizia atacată, nu există nici măcar o astfel de contradicție, considerentele reflectându-se în dispozitiv sau altfel spus, dispozitivul este în sensul considerentelor.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art.326 alin.1 și art.328 C.proc.civ. tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul B. A. a deciziei civile nr. 802/R/14.06.2012 a Tribunalului B., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE R. S. ȘI DE VÂNĂTOARE B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a revizuirii formulată de revizuientul B. A., ca neîntemeiată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul B. A. a deciziei civile nr. 802/R/14.06.2012 a Tribunalului B., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE R. S. ȘI DE VÂNĂTOARE B..
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/Ex. 2-13.03.2012
Jud rec. – A.I., IM I., I.Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
