Grăniţuire. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 220/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 220/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 220/R

Ședința publică din data de 15 februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: P. M. - judecător

Judecător: A. B.

Judecător: L. S.

Grefier: I. T.

Pe rol fiind judecarea recursului privind pe recurenții reclamanți P. D. C., O. M. G. V. și recurenții intervenienți P. C. S. O. N. D. și pe intimații pârâți V. N., V. L., D. M., . SRL, P. R. L., B. M., G. C., I. P., I. G., precum și intimații intervenienți R. M., R. S. C., având ca obiect grănițuire împotriva sentinței civile numărul_/20.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07 februarie 2013 și apoi, din lipsă de timp, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL,

Constată că prin sentința civilă nr._/20.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. în contradictoriu cu pârâții B. M., G. C., I. P., I. G. și .;

A admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele O. Nuți D. și P. C. S. și în consecință:

A stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâtelor B. M. și G. C. înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp și nr. top._/4 în suprafață de 500,40 mp, pe linia punctelor 73-31-32-30 din anexa nr.4 a a raportului de expertiză întocmit de expert G. A.;

A stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâților I. G. și I. P. înscris în CF_ B. sub nr. top._/4 în suprafață de 1101,60 mp pe linia dreaptă ce unește punctele 30-54 din anexa 4a a raportului de expertiză întocmit de expert G. A.;

A stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâtei . SRL înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 1000,80 mp între punctele 68-73 din anexa 4a a raportului de expertiză întocmit de expert G. A.;

A respins cererea reclamanților P. D. C. și O. M. G. V. formulată în contradictoriu cu pârâții V. L. și V. N., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr.1021/03.02.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr.7886/2003 (_ );

A respins cererea de intervenție accesorie formulată de P. C. S. și O. Nuți G. în susținerea acțiunii reclamanților în contradictoriu cu pârâții V. L. și V. N.;

A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții R. M. și R. S. C. în contradictoriu cu pârâtele B. M., G. C. și . SRL, și în consecință:

A stabilit linia de graniță între terenul pârâtei . SRL înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 1000,80 mp și terenul proprietatea intervenienților R. M. și R. S. C. înscris în_ Predeal sub nr. cad.1338 – teren în suprafață de 597,60 mp, ca fiind linia dreaptă ce unește punctele 74-96 din anexa 4a a raportului de expertiză întocmit de expert G. A.;

A stabilit linia de graniță propusă de expert între terenul pârâtelor B. M. și G. C. înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp și terenul proprietatea intervenienților R. M. și R. S. C. înscris în_ Predeal sub nr. cad.1338 – teren în suprafață de 597,60 mp, între punctele 74-6 din anexa 4a a raportului de expertiză întocmit de expert G. A.;

A respins cererea reconvențională formulată de reclamantele reconvenționale B. M. și G. C. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali P. D. C. și O. M. G. V.;

A admis cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului conex_ formulată de reclamanții V. L. și V. N. în contradictoriu cu pârâtele P. C. S. și O. Nuți D. și în consecință:

A stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților V. L. și V. N. înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 și terenul coproprietatea pârâtelor O. Nuți D. și P. C. S. și al soților acestora, O. M. G. V. și P. D. C. ca fiind aceea stabilită prin sentința civilă nr.1021/03.02.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr.7886/2003 (_ ), respectiv pe aliniamentul punctelor 60-E-C-D potrivit raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R.;

A obligat pârâtele O. Nuți D. și P. C. S. să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților V. L. și V. N. porțiunea de teren în suprafață de 145,5 mp astfel cum a fost ea identificată în raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R., respectiv între punctele 68-66-60-D;

A obligat pârâtele O. Nuți D. și P. C. S. să ridice construcția – platformă betonată amplasată între punctele 82-83-E-C stabilite în raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R.;

A compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamanții P. D. C. și O. M. G. V., intervenienții R. M., R. S. C. pârâtele B. M., G. C.;

A obligat reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. și pârâtele din dosarul conex P. C. S. și O. Nuți G. să plătească pârâților V. L. și V. N. cheltuieli de judecată în cuantum de 6000 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții V. N., V. L., . SRL, D. M. și C. G., grănițuirea terenului proprietatea reclamanților raportat la terenurile proprietatea pârâților stabilind linia de hotar ce delimitează proprietățile în conformitate cu actele de proprietate pe care le dețin; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt proprietarii imobilului situat în Predeal, Zona C., jud. B. cu nr. top._/3 înscris în CF 6178 B., teren în suprafață de 1000,8 mp și construcție edificată pe acesta. Terenul reclamanților se învecinează la vest cu terenul proprietatea pârâților V. N. și V. L. cu nr. top._/1 și nr. cad.1004/2, la sud cu terenul proprietatea pârâților V. N. și V. L. cu nr. top._/1/2 și terenul proprietatea pârâtei . SRL, la est cu terenul proprietatea pârâților D. M. și C. G. cu nr. cadastral 1010 și 1012.

În drept au fost invocate dispozițiile art.584 C.civ., art.274 C.pr.civ.

Pârâții V. N. și V. L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art.1200 C.civ. În susținerea excepției pârâții arată că prin sentința civilă nr.1021/03.02.2006 a Judecătoriei B. s-a stabilit linia de graniță dintre proprietățile părților. Reclamanții au fost obligați să lase pârâților în deplină proprietate și posesie o suprafață de 145,5 mp pe care au ocupat-o abuziv. Pe fondul cauzei pârâții arată că au redobândit terenul în temeiul L 10/2001. Reclamanții au cumpărat un teren fără ieșire la drumul public motiv pentru care când au îngrădit proprietatea au acaparat o suprafață de 145 mp din terenul pârâților pe care au amenajat un drum. Granița dintre proprietățile părților este reprezentată de o linie dreaptă ce desparte loturile formate cu zeci de ani în urmă.

La termenul de judecată din data de 25.09.2008 la dosar s-a depus o precizare de acțiune formulată de reclamanții P. D. C., O. M. G. V. și P. C. S. și O. Nuți G., prin care erau chemați în judecată în calitate de pârâți: V. N., V. L., . SRL, B. M., G. C., I. P. și I. G. și se solicita stabilirea liniei de graniță între proprietățile părților.

La termenul de judecată din data de 11.12.2008 P. C. S. și O. Nuți G. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților. În motivare intervenientele arată că sunt coproprietare, alături de reclamanți, asupra terenului a cărui grănițuire se solicită astfel că este necesară prezența lor în calitate de părți în această cauză.

P. Încheierea de ședință din data de 05.02.2009 instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele C. S. și O. Nuți G..

Pârâtele B. M. și G. C. au formulat întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu stabilirea liniei de graniță între proprietățile părților. Pârâtele au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună demolarea construcțiilor executate de reclamanți și lipite de zidul despărțitor, construcții ridicate fără autorizație și fără consimțământul pârâtelor, să se dispună schimbarea pantei acoperișului construcțiilor proprietatea reclamanților înspre proprietatea acestora și construirea acoperișului astfel încât apele pluviale și zăpada de pe acoperiș să cadă pe terenul reclamanților. În motivare se arată că hotarul dintre cele două proprietăți a fost stabilit de reclamanți prin construirea unei fundații de beton care are rol de hotar și zid de sprijin. Cu acest prilej reclamanții au respectat traseul hotarelor aflate în schițele privitoare la acea zonă a orașului Predeal. Pârâtele au fost de acord cu această delimitare. Ulterior pe fundația de beton pârâtele au ridicat un gard despărțitor. Reclamanții au anexat construcțiilor lor niște adăugiri lipite de gardul de sprijin motiv pentru care apa de ploaie și zăpada cad pe gardul despărțitor și pe terenul pârâtelor. Din acest motiv gardul s-a rupt, de asemenea au fost rupți și arborii plantați pe teren, s-a deteriorat magazia de unelte și cuptorul.

Pârâții I. P. și I. G. au formulat întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu stabilirea liniei de graniță.

P. Încheierea de ședință din data de 05.02.2009 instanța a admis excepția autorității de lucru judecată invocată de pârâții V. L. și V. N..

La termenul de judecată din data de 11.06.2009 s-a formulat cerere de intervenție principală de către R. S. C. și R. M.. În motivarea acestei cereri se arată că terenul proprietatea intervenienților este posibil să se învecineze cu terenul proprietatea reclamanților. Pe rolul Judecătoriei B. se află dosarul cu nr._ ce are ca obiect stabilirea unei servituți de trecere în favoarea imobilului proprietatea reclamanților, în care au fost chemați în judecată în calitate de pârâți.

P. Încheierea de ședință din data de 14.01.2010 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. S. C. și R. M..

În susținerea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâților, a probei cu expertiza tehnică specialitatea topografie și a probei cu cercetarea locală. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri, s-a efectuat cercetarea locală ( fila 79 dosar) și s-a întocmit raportul de expertiză specialitatea topografie de către expert G. A.. Administrarea probei cu interogatoriul părților și a probei testimoniale a fost prorogată, la cererea părților, după întocmirea raportului de expertiză, dacă acestea se vor mai dovedi utile soluționării cauzei. P. încheierea de ședință din data de 22.06.2010 instanța a luat act că nici una din părți nu mai solicită administrarea acestor probe iar instanța, considerându-se lămurită de probatoriul administrat, nu a dispus administrarea lor din oficiu.

Pârâtele B. M. și G. C. au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriul pârâților, a probei cu expertiza tehnică specialitatea topografie și a probei cu cercetarea locală. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar au fost depuse înscrisuri, s-a efectuat cercetarea locală ( fila 79 dosar) și s-a întocmit raportul de expertiză specialitatea topografie de către expert G. A.. Administrarea probei cu interogatoriul părților și a probei testimoniale a fost prorogată, la cererea părților, după întocmirea raportului de expertiză, dacă acestea se vor mai dovedi utile soluționării cauzei. P. încheierea de ședință din data de 22.06.2010 instanța a luat act că nici una din părți nu mai solicită administrarea acestor probe iar instanța, considerându-se lămurită de probatoriul administrat, nu a dispus administrarea lor din oficiu.

Pârâții I. G. și I. P. au solicitat prin întâmpinare proba cu înscrisuri. Instanța a încuviințat proba solicitată de pârâți astfel la dosar au fost depuse înscrisuri.

Intervenienții în interes propriu R. S. C. și R. M. au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza specialitatea topografie. Instanța a încuviințat probele solicitate astfel la dosar s-au depus înscrisuri și s-a întocmit raportul de expertiză de către expert G. A..

La dosar s-a atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1021/03.02.2006 în raport cu care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat.

La termenul de judecată din data de 21.10.2010 instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ .

P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ reclamanții V. L. și V. N. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele P. C. S. și O. Nuți D., să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților, înscrisă în CF_ sub nr. top._/2, de proprietatea pârâtelor înscrisă în CF 6178 sub nr. top._/3; să se constate că pârâtele ocupă o porțiune de 145,5 mp din terenul proprietatea reclamanților, astfel cum s-a stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert P. R. în dosarul 7886/2003 (_ ); să se constate că pe această suprafață există o parte din platforma betonată în suprafață de 7,5 mp amplasată între punctele 82-83-E-C în baza aceluiași raport de expertiză; să fie obligate pârâtele să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 145,5 mp și să respecte linia de hotar; să fie obligate pârâtele să ridice platforma betonată în suprafață de 7,5 mp amplasată pe terenul reclamanților.

În motivarea acțiunii reclamanții susțin că toate pretențiile lor au fost admise prin sentința civilă nr.1021/2006 pronunțată în dosarul nr.7886/2003 al Judecătoriei B. motiv pentru care invocă excepția puterii de lucru judecat întemeiată pe dispozițiile art.166 C.pr.civ. Acel proces s-a purtat doar în contradictoriu cu P. D. C. și O. M. G. V., soții pârâtelor, astfel că nu s-a putut proceda la executare.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Reclamanții P. D. C. și O. M. G., împreună cu intervenientele accesorii P. C. S. și O. Nuți G., sunt coproprietarii terenului înscris în 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp.

Pârâtele B. M. și G. C. sunt coproprietarele terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp.

Pârâții I. G. și I. P. sunt coproprietarii terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/4 în suprafață de 1101,60 mp.

Pârâta . SRL este proprietara terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 1000,80 mp.

Intervenienții R. S. C. și R. M. sunt coproprietarii terenului înscris în CF_ Predeal sub nr. cadastral 1338 ( nr. top._/3/a) în suprafață de 597,80 mp .

Reclamanții din dosarul conex V. N. și V. L. sunt proprietarii terenului înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 7025,8 mp.

P. sentința civilă nr.1021/03.02.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr.7886/2003 (_ ), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr._ a Tribunalului B., s-a soluționat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. N. și V. L. în contradictoriu cu pârâții O. M. G. V. și P. D. C. și în consecință s-a stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 și terenul proprietatea pârâților înscris în CF 6178 B. sub nr. top._/3, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 145,5 mp teren amplasată între punctele 68-66-60-D, au fost obligați pârâții să ridice construcția –platformă în suprafață de 7.5 mp amplasată între punctele 82-83-E-C.

P. cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului conex nr._ reclamanții V. N. și V. L. au chemat în judecată în calitate de pârâte pe P. C. S., soția lui P. D. C. și pe O. Nuți D., soția lui O. M. G. V.. Reclamanții au invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.1021/03.02.2006 pronunțată de Judecătoria B..

În ce privește cererea de chemare în judecată ce face obiectul dos._ formulată de reclamanții O. M. G. V. și P. D. C. în contradictoriu cu pârâții V. L. și V. N. instanța a admis excepția autorității de lucru judecat. Cererea prin care O. Nuți D. și P. C. S. au intervenit în proces este o cerere de intervenție accesorie întemeiată pe dispozițiile art. 49 al.3 C.pr.civ. Intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unor pretenții proprii, natura juridică fiind de apărare, terțul intervenient având o poziție juridică subordonată părții în folosul căreia a intervenit. Ca urmare, admiterea excepției autorității de lucru judecat, admisă în raport cu acțiunea reclamanților, în sprijinul cărora au intervenit, are efecte și asupra cererii de intervenție accesorie în sensul că, neputându-se judeca pentru a doua oară o cerere de grănițuire, cererea accesorie, formulată în cea de-a doua cauză, rămâne fără obiect.

În concluzie instanța a reținut că, în ce privește cererea de stabilire a liniei de graniță între terenul proprietatea numiților V. L. și V. N. și terenul proprietatea numiților O. M. G. V. și O. Nuți D. și P. D. C. și P. C. S., instanța este învestită doar cu cererea din dosarul conex nr._ .

În ce privește puterea de lucru judecat invocată de reclamanții V. L. și V. N. instanța a reținut următoarele:

Problema ce se ridică în prezenta cauză este aceea de a se stabili dacă sentința civilă nr.1021/03.02.2006, prin care a fost stabilită linia de graniță doar în contradictoriu cu o parte a coproprietarilor terenului învecinat, este opozabilă coproprietarilor care nu au fost parte în proces.

Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată într-un alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, caz în care este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cea de-a doua cauză să fie aceleași părți, același obiect sau să aibă aceeași cauză. Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu doar judecarea unui nou proces terminat, între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre judecătorească anterioară, pronunțată într-un alt proces.

În cazul de față, printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit linia de graniță între două terenuri. Potrivit art. 35 din Codul familiei (în forma în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr.1021/2006) "soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, nici unul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț". P. urmare, legea instituie o prezumție relativă de mandat tacit în cazul actelor de administrare exercitate de un soț cu privire la bunurile comune.

Excepția cuprinsă în ultima teză a art. 35 din Codul familiei vizează situațiile în care este necesar consimțământul expres al ambilor soți, prezumția cuprinsă în alin. 1 al articolului menționat neoperând, și anume înstrăinarea și grevarea unui bun imobil comun.

Este adevărat că în cazul unei acțiuni în revendicare - act de dispoziție - prezumția mandatului tacit între soți este înlăturată, date fiind dispozițiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, însă în cauza de față formularea unei cereri în grănițuirea celor două proprietăți reprezintă un act de administrare, și nu unul de dispoziție, care în mod legal poate fi promovat și numai de unul dintre soți, având în vedere dispozițiile art. 35 alin. 1 din Codul familiei.

În concluzie instanța a stabilit că linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților V. L. și V. N. și terenul coproprietatea pârâtelor O. Nuți D. și P. C. S. și al soților acestora, O. M. G. V. și P. D. C. este cea stabilită prin sentința civilă nr.1021/03.02.2006 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr.7886/2003 (_ ), respectiv pe aliniamentul punctelor 60-E-C-D potrivit raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R..

O altă soluție ar conduce la situația inacceptabilă în care, printr-o hotărâre judecătorească, pronunțată în contradictoriu cu unul din soții coproprietari, s-ar stabili o linie de graniță iar prin altă hotărâre judecătorească, pronunțată în contradictoriu cu celălalt soț coproprietar, s-ar stabili o altă linie de graniță.

Ca urmare a stabilirii în contradictoriu și cu pârâtele O. Nuți D. și P. C. S. a aceleiași linii de graniță între terenul asupra cărora sunt coproprietare și terenul reclamanților, instanța a constatat că acestea ocupă o suprafață de 145,5 mp din terenul înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 . În temeiul art.555 NCC, le–a obligat să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților această porțiune de teren astfel cum a fost ea identificată în raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R., respectiv între punctele 68-66-60-D.

Existența platformei betonate nu a fost contestată de către pârâte astfel că, urmare a faptului că aceasta a fost construită în parte pe terenul dovedit a se afla în proprietatea reclamanților V. L. și V. N., instanța le-a obligat pe pârâte să ridice construcția amplasată între punctele 82-83-E-C stabilite în raportului de expertiză nr.356/2005 întocmit de expert P. R..

În dosarul nr._ instanța a fost învestită cu cererea de stabilire a liniei de graniță pe celelalte trei laturi ale terenului proprietatea reclamanților O. M. G. V. și P. D. C. și intervenientelor accesorii O. Nuți D. și P. C. S., cu cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale B. M. și G. C. și cu cererea de intervenție principală formulată de R. S. C. și R. M. ce are ca obiect stabilirea liniei de graniță între terenul proprietatea lor și terenul proprietatea reclamanților și a intervenientelor accesorii.

1. În ce privește linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâtelor B. M. și G. C. înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp și nr. top._/4, instanța a reținut următoarele:

Expertul a identificat linia de graniță între cele două terenuri pe linia gardului ce desparte cele două proprietăți materializat în schița anexă nr.4 a din raportul de expertiză întocmit de expertul G. A., pe linia punctelor 73-31. În schița anexă nr.4a expertul a identificat și nr. top._/4, proprietatea pârâtelor B. M. și G. C., însă reclamanții nu au solicitat în mod expres, prin cererea de chemare în judecată, stabilirea liniei de graniță și în raport cu acest teren. Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat în mod general stabilirea liniei de graniță între terenurile proprietatea celor două părți precum și faptul că nici una din părți nu a contestat raportul de expertiză în legătură cu această chestiune, instanța a apreciat că părțile au avut în vedere stabilirea liniei de graniță între terenurile ce le dețin în proprietate deci și în raport cu terenul înscris sub nr. top._/4.

Instanța a apreciat că expertul a identificat corect linia de graniță având în vedere faptul că din planurile cadastrale ( anexa 2d, 2e din raport) rezultă că parcelele aveau forme regulate, limitele fiind materializate prin linii drepte continue. Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că linia gardului ce desparte proprietățile celor două părți este continuată de linia gardului ce desparte proprietatea pârâtelor B. și G. și de proprietatea pârâtei . SRL, această din urmă graniță nefiind contestată de nici una din părți. Mutarea gardului înspre interiorul terenului proprietatea pârâtelor B. și G. ar face ca linia despărțitoare a parcelelor să nu mai fie o linie dreaptă conformă cu planurile cadastrale.

Pe de altă parte, este de reținut că între părți a existat o înțelegere în legătură cu stabilirea liniei de graniță, înțelegere ce s-a materializat prin construirea zidului de sprijin și a gardului de lemn. Modificarea liniei de graniță a fost cerută de reclamanți doar ca urmare a stabilirii liniei de graniță cu terenul situat în partea opusă proprietatea reclamanților din dosarul conex, V. L. și V. N., or linia de graniță între două terenuri nu se stabilește în funcție de modul în care se modifică celelalte granițe ale terenului.

În concluzie, reținând concluziile raportului de expertiză precum și starea de fapt constatată de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților și a intervenientelor accesorii înscris în CF 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâtelor B. M. și G. C. înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp și sub nr. top._/4 în suprafață de 500,40 mp, pe linia punctelor 73-31-32-30 din anexa nr.4 a raportului de expertiză întocmit de expert G. A..

2. În ce privește linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul pârâților I. G. și I. P. înscris în CF_ B. sub nr. top._/4 în suprafață de 1101,60 mp, instanța a reținut următoarele:

Linia de graniță între cele două terenuri a fost stabilită de expertul G. A., în anexa 4a a raportului de expertiză, ca fiind o linie dreaptă ce unește punctele 30-54.

Linia gardului ce desparte la acest moment cele două proprietăți nu are forma unei linii drepte ( anexa 4), motiv pentru care expertul a propus ca o linie de graniță dreaptă între punctele 30-54.

Niciuna din părți nu a contestat concluziile expertului cu privire la linia de graniță stabilită.

În concluzie, instanța a stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților și a intervenientelor accesorii înscris în CF Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul proprietatea pârâților I. G. și I. P. înscris în CF_ B. sub nr. top._/4 în suprafață de 1101,60 mp pe linia dreaptă ce unește punctele 30-54 din anexa 4a a raportului de expertiză.

3. În ce privește linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților P. D. C. și O. M. G. și a intervenientelor accesorii P. C. S. și O. Nuți G., înscris în Cf 6178 B. sub nr. top._/3 teren în suprafață de 1101,60 mp și terenul proprietatea pârâtei . SRL înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 1000,80 mp, instanța a reținut următoarele:

Linia de graniță între cele două terenuri a fost stabilită între punctele 68-73 din anexa nr.4 a raportului de expertiză. Parcelele astfel delimitate corespund parcelelor din planul cadastral. Niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni în legătură cu modul în care expertul a identificat linia de graniță.

În concluzie, instanța a stabilit linia de graniță între terenul proprietatea reclamanților și a intervenientelor accesorii și terenul proprietatea . SRL între punctele 68-73 din anexa 4a a raportului de expertiză.

P. cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. M. și R. S. C. s-a solicitat stabilirea liniei de graniță între terenul proprietatea intervenienților înscris în_ Predeal sub nr. cad.1338 – teren în suprafață de 597,60 mp și terenul pârâților . SRL și terenul pârâtelor B. M. și G. C., cu care se învecinează.

În raportul de expertiză s-a propus linia de graniță între terenul pârâtei . SRL înscris în CF_ B. sub nr. top._/2 în suprafață de 1000,80 mp și terenul proprietatea intervenienților R. M. și R. S. C. înscris în_ Predeal sub nr. cad.1338 – teren în suprafață de 597,60 mp, ca fiind linia dreaptă ce unește punctele 74-96 din anexa 4a a raportului de expertiză. Propunerea expertului nu a fost contestată de părți astfel că instanța a stabilit linia de graniță conform propunerii expertului G. A..

Linia de graniță propusă de expert între terenul pârâtelor B. M. și G. C. înscris în CF_ B. sub nr. top._/3/b în suprafață de 403,20 mp și terenul proprietatea intervenienților R. M. și R. S. C. înscris în_ Predeal sub nr. cad.1338 – teren în suprafață de 597,60 mp, se situează între punctele 74-6 din anexa 4a a raportului de expertiză, pe linia gradului existent în prezent. Granița nu a fost contestată astfel că instanța a stabilit linia de graniță conform constatărilor expertului.

În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale B. M. și G. C. instanța a reținut următoarele:

Nimic nu împiedică proprietarul unui fond vecin să construiască în apropierea liniei de graniță cu condiția respectării servituții de vedere, prevăzută de art.611 C.civ., și de scurgere a apelor de ploaie, prevăzută de art.615 C.civ..

Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că extinderea construită de reclamanți se află amplasată la o distanță de aproximativ 10 cm. de zidul de sprijin comun și nu are ferestre cu vedere către proprietatea pârâtelor.

Reclamantele reconvenționale au invocat dispozițiile art.599 C.civ. potrivit cărora „unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.” Astfel cum s-a reținut mai sus extinderea construită de reclamanți se află la o distanță de 10 cm de zidul comun deci nu se sprijină pe el.

Problema care s-a ivit ca urmare a construirii acestei extinderi este că zăpada de pe acoperișul casei reclamanților cade pe acoperișul extinderii și de acolo pe gardul comun, pe cuptor și pe o magazie ce aparține pârâtelor.

Potrivit art.615 C.civ. „tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.” În cazul de față zăpada cade de pe construcția reclamanților pe terenul proprietatea pârâtelor. Problema ar putea fi rezolvată prin montarea unor parazăpezi fără a fi necesară demolarea.

Reclamantele reconvenționale au solicitat modificarea pantei acoperișului casei pârâților astfel încât apa de ploaie și zăpada să cadă pe terenul acestora. Casa ridicată de pârâții reconvenționali se află amplasată la o distanță de aproximativ 2 m de gardul despărțitor al celor două proprietăți astfel că, modificarea pantei acoperișului acesteia nu se impune, distanța fiind suficient de mare pentru ca apele pluviale să se scurgă pe terenul acestora. Acoperișul extinderii realizate de pârâții reconvenționali, în mod obiectiv, nu poate să aibă o altă pantă.

Pe de altă parte instanța a reținut și dispozițiile art.8 din L 50/1991 potrivit cărora „demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și subterane, precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4.”. Astfel, dispoziția de demolare nu poate fi dată în lipsa unei autorizații de demolare care, în cazul de față, nu există.

În concluzie reținând pe de o parte că problema apelor pluviale și a zăpezii ce cade de pe acoperișul construcției pârâților reconvenționali poate fi rezolvată astfel încât să nu se ajungă la soluția total neeconomică a demolării precum și faptul că, chiar acceptând această soluție, ea nu poate fi dispusă în lipsa unei autorizații emisă de instituțiile competente, instanța a respins cererea reconvențională.

În ce privește cheltuielile de executare efectuate de părți instanța a reținut următoarele:

Reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. au efectuat următoarele cheltuieli: taxă judiciară de timbru de 20 lei ( fila 2 dosar), onorariu expert topograf 1680 ( filele 145 Vol I, 56 și 57 Vol II).

Pârâtele reclamante reconvenționale B. M. și G. C. au efectuat următoarele cheltuieli: 990 lei onorariu expert ( fila 146 dosar), 3000 lei onorariu avocat.

Intervenienții R. M. și R. S. C. au efectuat următoarele cheltuieli: taxă judiciară de timbru de 38 lei ( fila 180 dosar), 1090 lei onorariu expert ( fila 191 Vol.I, fila 36 Vol II) și_ lei onorariu avocat.

Reclamanții V. L. și V. N. au efectuat cheltuieli de 6000 lei reprezentând onorariu avocat.

Instanța a constatat că în dosarul nr._ părțile au suportat proporțional onorariul expertului. Reținând că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să suporte împreună cheltuielile grănițuirii instanța a compensat între părți această cheltuială.

În ce privește onorariile avocațiale instanța a apreciat că acestea trebuie să rămână în sarcina părții care le-a efectuat, având în vedere că în astfel de cauze nu se poate reține culpa vreunei părți. Cu toate acestea, în ce-i privește pe pârâții V. L. și V. N. instanța a reținut că aceștia sunt îndreptățiți să-și recupereze cheltuielile de judecată având în vedere soluția de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu ei și de admitere a acțiunii din dosarul conex. În consecință în temeiul art.274 C.pr.civ. instanța i-a obligat pe reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. și pe pârâtele din dosarul conex P. C. S. și O. Nuți G. să plătească pârâților V. L. și V. N. cheltuieli de judecată în cuantum de 6000 lei reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat calea de atac a recursului P. D. C., O. M. G. V., P. C. S. și O. N. G., care au solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în tot a acțiunii și a cererii de intervenție.

În motivarea cererii de recurs recurenții au susținut că motivele de recurs vizează respingerea cererii formulate de O. N. G. si P. C. S. privind stabilirea liniei de granița conform raportului întocmit de expert G. A., in raport de proprietatea paraților V.. Acțiunea in grănițuire trebuie formulata împotriva proprietarului fondului vecin. Acțiunea in grănițuire este un judicum duplex, in care fiecare dintre părți are atât calitatea de reclamant, cat si de parat. Chiar daca instanța se considera sesizata doar in dosarul conex, fata de admiterea excepției autorității de lucru judecat, trebuie sa analizeze cererea părților menționate de stabilire a liniei de hotar.

Se mai arată că se formulează critici în ce privește admiterea cererii conexe din dosarul_, in sensul ca instanța a stabilit linia de graniță intre terenul proprietatea acestora si terenul coproprietatea recurentelor O. N. G. si P. C. S. ca fiind cea stabilita prin sentința civila nr.7886/2003 (_ ) respectiv pe aliniamentul punctelor 60-E-C-D potrivit raportului de expertiza nr.356/2005 întocmit de expert P. R.

Criticile vizează și obligarea recurenților la plata cheltuieli de judecata in cuantum de 6000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată că soluția pronunțată încalcă dreptul acestora de proprietate.

Expertiza specialitatea topografie administrata in dosarul conex, întocmita de ing.G. A. a stabilit ca linia de granița prevăzuta de expertul topo P. R., din cadrul dosarului civil 7886/2003 este eronata. Expertul G. a răspuns la doua serii de obiecțiuni privind aceasta linie de granița, si de fiecare dată a arătat care este linia de granița dintre cele doua imobile. Daca se da eficienta doar autorității de lucru judecat, fără vreun titlu, fără vreun temei juridic li se "fura" din teren circa 50 de metri, doar pentru ca un expert a greșit o expertiza. In mod gratuit, reclamanții V. L. si V. N. dobândesc in proprietate o suprafața de 50 mp din terenul al căror coproprietari sunt recurenții.

Ca urmare, recurenții consideră ca soluția pronunțata de instanța de fond încalcă următoarele texte legale, imperative: art. 480 Cod civil, art. 44 și 20 din Constituție, art.1 al Protocolului 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 6 par.1 din Convenție.

Expertul parte al reclamanților V. N. și V. L. este chiar expertul P. R., cel care a realizat expertiza eronata, expertiza ce sta la baza sentinței civile 1021/03.02.2006. Se precizează că recurenții au formulat plângere penala împotriva expertului P. R., insa fata de împrejurarea ca au trecut mai mult de 7 ani de la întocmirea expertizei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru ca a intervenit prescripția răspunderii penale.

Recurenții mai susțin că expertiza specialitate topografie întocmită de expert P. R. nu poate sa fie opozabila recurentelor O. N. G. si P. C. S.. Singura expertiza administrata in condiții de legalitate, de participare procesuala este cea întocmita de G. A., expertiza prin care se stabilește o alta linie de granița decât cea stabilita de expert P. R..

In doctrina si in jurisprudență s-a statuat ca hotărârea judecătoreasca nu-si poate extinde efectele asupra terților, întrucât deși provine de la o autoritate publica, asta autoritate a fost investita de părți, sub semnul principiului disponibilității si astfel fiind învestită, instanța pronunță o hotărâre numai in limitele a ceea ce părțile au cerut, prin alegarea faptelor si a drepturilor sau intereselor legitime.

Totodată instanța trebuie sa aibă in vedere principiul contradictorialității, de care recurentele O. N. G. si P. C. S., in calitate de terți, nu au beneficiat.

Instanța de fond face trimitere la prezumția mandatul tacit intre soți, raportat la prevederile art.35 C.familiei.

Se arată că recurenții P. C. S. și P. D. C. sunt divorțați, fiind despărțiți in fapt in perioada in care s-a desfășurat procesul înregistrat sub număr 7886/2003. Ca urmare, in privința acestei recurente prezumția relativa de mandata tacit a fost răsturnata.

Astfel, sentința civila nr.1021/03.02.2006 a Judecătoriei B., îndreptata prin încheierea Camerei de Consiliu din 18.02.2009 si decizia civila nr.403/08.04.2008 a Tribunalului B. nu îi sunt opozabile, deși vizează proprietatea sa, limita dintre proprietatea subsemnaților si a intimaților.

Instanța a dispus obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata efectuate de parații V. L. si V. N., fata de soluția de admitere a dosarului conex. Dosarul conex are ca obiect stabilirea graniței. Deși retine in cadrul dosarului_ ca proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați sa suporte împreuna cheltuielile grănițuirii, în dosarul conex nu mai aplica acest principiu. Chiar daca a respins in parte cererea recurenților, raportat la parații V. si a admis cererea din dosarul conex, suntem tot în prezența unei cereri de grănițuire față de pârâtele O. N. G. si P. C. S..

Cererea de recurs este timbrată cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.

Intimații V. N. și Venianim L. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

În probațiune nu au fost administrate probe noi în calea de atac a recursului.

Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:

Constatările expertului G. A. din raportul de expertiză dispus în vederea soluționării prezentei cauze, în sensul că linia de graniță stabilită de expertul P. R. în dosarul civil nr. 7886/2003, nu pot determina înlăturarea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul menționat. Expertiza întocmită de expertul P. R. a fost validată prin sentința civilă nr.1021/3.02.2006 a Judecătoriei B., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 403/R/8.04.2008 a Tribunalului B., și ca urmare, constatările contrare cuprinse în lucrarea de specialitate realizată în prezentul dosar nu pot conduce la înlăturarea dispozițiilor unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.

Faptul că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat în mod irevocabil o anumită stare de fapt și de drept nu poate constitui o încălcare a acelor prevederi legale care reglementează dreptul de proprietate, cuprinse în legile interne sau în tratatele internaționale, după cum susțin recurenții. Lucrul judecat este reglementat în vechiul Cod civil, sub imperiul căruia a fost promovată cererea de chemare în judecată, ca o prezumție legală absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, iar codul de procedură civilă reglementează puterea lucrului judecat ca o excepție de fond, peremtorie și absolută. Excepția autorității de lucru judecată este destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice și să dea eficiență întregii activități judiciare. Recurenții pretind ignorarea acestor principii și ale dispozițiilor unei hotărâri judecătorești și repunerea în discuție a unei chestiuni care a fost soluționată irevocabil. Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, dar și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre posterioară dată într-un alt proces.

Prima instanță nu a ,,ocrotit” autoritatea de lucru judecat, în detrimentul dreptului de proprietate al recurenților, ci a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale care reglementează autoritatea de lucru judecat, analizarea din nou a expertizei care a fost validată prin sentința civilă nr.1021/3.02.2006 a Judecătoriei B. fiind inadmisibilă în cadrul unui alt proces, având același obiect. În aceste condiții nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest principiu fiind pe deplin respectat în cadrul procesului care s-a finalizat prin sentința menționată.

Faptul că în prezenta cauză expertul P. R. a avut calitatea de expert consilier pentru părțile adverse nu are nicio relevanță, neexistând vreo dispoziție legală care să oprească expertul de a consilia o parte în această situație. Formularea plângerii penale împotriva expertului respectiv, finalizată cu soluția de neîncepere a urmăririi penale nu constituie un motiv pentru a se înlătura autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile.

Recurenții mai susțin că hotărârea judecătorească nu ar fi opozabilă recurentelor P. C. S. și O. Nuți G..

Analizând această critică, tribunalul reține, în concordanță cu considerentele reținute de prima instanță, pe deplin legale, că potrivit art. 35 din Codul familiei, "soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț. Cu toate acestea, nici unul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț".

P. urmare, legea instituie o prezumție relativă de mandat tacit în cazul actelor de administrare exercitate de un soț cu privire la bunurile comune.

Însă, în cauza de față, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, formularea unei cereri în grănițuirea celor două proprietăți reprezintă un act de administrare, și nu unul de dispoziție, care în mod legal poate fi promovat și numai de unul dintre soți, având în vedere dispozițiile art. 35 alin. 1 din Codul familiei.

În cazul acțiunii de grănițuire nu se constată existența vreunui drept real, ci se cere doar stabilirea limitelor proprietății, fiind vorba, în acest caz, de un act de administrare.

Recurenții P. susțin că în perioada desfășurării procesului înregistrat sub nr. 7886/2003 ar fi fost despărțiți în fapt, fiind răsturnată prezumția de mandat tacit reciproc. Or, separația în fapt a soților nu poate pune capăt comunității de bunuri și, deci, regula stabilită prin art. 35 Codul familiei privind administrarea, folosința și dispoziția bunurilor comune nu poate înceta a fi aplicabilă. Dacă s-ar admite soluția contrară, s-ar putea ajunge la situația în care, soții, prin voința lor sau prin voința unuia din ei, să înlăture dispozițiile imperative ale art. 35 citat mai sus. În speța dedusă judecății nu s-a făcut dovada că P. C. S. ar fi contrazis neechivoc, prin comportarea sa, mandatul tacit reciproc.

În ce privește criticile formulate cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că judecătoria a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 584 Cod civil, potrivit cărora în procesele având ca obiect o acțiune în grănițuire, ambele părți suportă cheltuielile de judecată.

Dispozițiile art. 584 C.civ., potrivit cu care cheltuielile de grănițuire se fac pe jumătate, au în vedere cheltuielile pentru stabilirea hotarului, dacă în sarcina părților nu se constată vreo activitate culpabilă, care să conducă la obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată. Ca urmare a soluției de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții V. și de admitere a acțiunii din dosarul conex, în mod corect reclamanții P. D. C. și O. M. G. V. și pârâtele din dosarul conex P. C. S. și O. N. G. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de recurs și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinic motivată, la adăpost de orice critică.

Ținând cont de culpa procesuală a recurenților, în temeiul art. 274 coroborat cu art. 316 C.pr.civ., instanța urmează să-i oblige intimaților V. N. și V. L. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila 47 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de recurs formulată de recurenții P. D. C., O. M. G. V., P. C. S. și O. N. G., reprezentați de av. A. A., împotriva sentinței civile nr._/20.07.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească intimaților V. N. și V. L. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

P. M. A. B. L. S.

Grefier,

I. T.

Red. A.B./10.06.2013

Tehnore. I.T./10.06.2013; 2 ex.

Jud. fond: B. M. M.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul...		Pretenţii. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRAŞOV →

Grăniţuire. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul BRAŞOV