Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 67/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 67/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Completul de judecată A5 constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.- judecător
Judecător – S. N.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 decembrie 2016.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă nr. 8380/21.08.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ s-a admis acțiunea având ca obiect „contestație la executare”, formulată de contestatoarea B. M., în contradictoriu cu intimata C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România – Direcția Regională De Drumuri Și Poduri B. s-a anulat Încheierea pronunțată la data de 10.03.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 177/2015 al B. LIMIȘCĂ S. B., a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și s-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 45,96 lei, la rămânerea definitivă a cauzei, respectiv taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Petenta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de contravenție . nr._/02.05.2012 (f.23)
Procesul-verbal a fost comunicat contestatoarei prin afișare la data de 17.05.2012, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare emis de intimata CNADNR. (f. 24) Aceasta a fost singura modalitate de comunicare utilizată în cauză.
Procesul-verbal în cauză nu a fost contestat, astfel că intimata, în baza acestora, a demarat executarea silită împotriva contestatoarei, prin Încheierea pronunțată la data de 10.03.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._, prin care a fost dispusă investirea cu formulă executorie a procesului-verbal menționat mai sus. (f. 8)
În drept, potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 1 C.pr.civ. ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.”
În cazul de față, instanța a analizat legalitatea formelor de executare emise în cauză, executare care debutează cu momentul încuviințării executării silite, singurele motive pentru care o astfel de cerere s-ar putea respinge fiind expres și limitativ prevăzute în art. 665 alin. 5 C.pr.civ.
Instanța constată incidența art. 665 alin. 5 pct. 7 C.pr.civ., conform căruia (“executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă există alte impedimente prevăzute de lege”) raportat la art. 12 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit căreia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează”, prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Or, în speța de față, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementară amenzii contravenționale aplicate.
În acest context, instanța a apreciat că abrogarea în data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind. 1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 C.pr.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutată la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
În concluzie, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea B. M., în contradictoriu intimata CNADNR și a anulat Încheierea pronunțată la data de 10.03.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._, precum și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 177/2015 al B. LIMIȘCĂ S. B..
În final, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a intimatei, a obligat-o pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. d din OUG 80/2013, a dispus restituirea către contestator a taxei de timbru, în cuantum de 45,96 lei, la rămânerea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intimata de la fondul cauzei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul menținerii sancțiunilor prevăzute în procesele verbale de constatare a contravenției și obligarea contravenientului la plata debitelor solicitate în dosarul execuțional 318/2015.
În motivarea apelului se arată că referitor la susținerea contestatoarei că procesele verbale de contravenție nu ar fi fost comunicate, un agent delegat al apelantei s-a deplasat la domiciliul debitorului și a afișat înscrisul în condițiile legii, în prezența unui martor, întocmind despre aceasta un proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, aplicând așadar prevederile art. 27 din OG 2/2001, astfel că în speță, nu operează excepția prescripției prev. de art. 14 din OG 2/2001.
Conform art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „ procesul verbal neatacat în termenul prevăzut de art. 3 [ …[ constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate”.
În ceea ce privește dispozițiile Legii 144/2012 privind modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, - art. II „ tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”, această normă face referirea deloc ambiguă la anularea proceselor verbale aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, ori contestatoarea nu a contestat în instanță procesul verbal de constatare a contravenției.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 205 - 208 C.pr.civ. OG 15/2002, OG 2/2001, decizia 385 și 228/2007 a Curții Constituționale.
Intimata contestatoare la fondul cauzei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază calea de atac declarată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 479 alin. 1 C.pr.civ. instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât, orice alte puncte neaduse în apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție fără a știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt litigant.
Prima critică a apelantei se raportează la soluția instanței de fond prin care aceasta a constatat incidența în cauză a art. 14 din OG 2/2001, respectiv a faptului că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege – comunicarea prin afișare a acestuia fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire -, astfel operând prescripția executării sancțiunilor contravenționale.
Însă, după cum ușor se poate observa, după lecturarea cu atenție a considerentelor sentinței civile atacate, nu acesta a fost motivul pentru care contestația la executare a fost admisă, din contră, motivele de contestație referitoare la necomunicarea legală a proceselor verbale de contravenție fiind înlăturate, cu aprecierea legalei comunicări ale acestora. De fapt, apelanta formulează apel folosind un formular, fără a adapta motivele în funcție de soluția concretă pronunțată de instanță la fondul cauzei.
Raportat la celelalte motive de apel:
În drept:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța de fond în mod corect a reținut că intimatul contestator O. M. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța de apel, pe lângă considerentele corect reținute de instanța de fond, a apreciat și că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța de fond, în mod corect a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având in vedere toate aceste argumente, instanța apreciază ca prima instanță a pronunțat o soluție întemeiată pe probele administrate în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul declarat de apelant ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI B. împotriva sentinței civile nr. 8380/21.08.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. S. N.
GREFIER
V. P.
Red.A.I./19.01.2016
Tehnored.V.P./19.01.2016
- 4 ex -
Jud. fond A. M. S.
2 comunicări, ambelor părți
conform dispozitiv citare/
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 134/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
