Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 61/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 61/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 61/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Completul de judecată A5 constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.- judecător
Judecător – S. N.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2016.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
P. sentința civilă nr.841/29.01.2015 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a admis contestația la executare formulata de contestatoarea Direcția G. Regionala de Finanțe Publice Brasov, cu sediul in Brasov, .. 7, județul Brasov în contradictoriu cu intimații L. P., C. F., V. B., T. M., B. A., R. L. M., R. M., T. M., V. N., R. I., Z. M., R. C., V. M., P. L., N. L., F. G., I. C., G. C., G. D., URKON D., B. E., B. O., V. I., G. R., P. A., P. R., S. N. L., M. R., BȘAJ C. F. A., P. E. A., BOANTA OVIDIOU, D. M., C. M., toți cu domiciliul ales la sediul S.C.P.A.R.L. F., D. ȘI ASOCIAȚII din București, .. 36, . și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 469/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T. până la soluționarea dosarului civil nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. în contradictoriu cu intimații L. P., C. F., V. B., B. A., R. L. M., R. M., T. M., V. N., R. I., Z. M., R. C., P. L., N. L., G. E., G. D., URKON D., B. E., B. O., V. I., G. R., P. A., S. N.-P., BOANTA O., C. M.,, s-a anulat executarea silită și actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 469/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T., respectiv somația mobiliară emisă la data de 24.09.2014 și încheierea din data de 24.09.2014, au fost obligați intimații la plata către contestatoare a sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a respins cererea intimaților de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea de executare silită înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T. sub nr. 469/2014 intimații creditori au solicitat declanșarea executării silite împotriva debitoarei contestatoare în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 723/03.11.2008 a Tribunalului B., irevocabilă prin decizia nr. 55/R/27.01.2009 a Curții de Apel B..
P. titlul executoriu mai sus menționat debitoarea contestatoare a fost obligată să plătească intimaților creditori sume reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei începând cu data de 08.10.2005 și până la data pronunțării, actualizate cu indicele inflației, fără să se menționeze care este cuantumul acestor sume.
Deși în somația emisă la data de 24.09.2014 în dosarul execuțional nr. 469/2014 executorul judecătoresc a somat debitoarea contestatoare să plătească intimaților creditori suma de 622.271,73 lei cu titlu de debit actualizat cu indicele inflației, nu reiese care este temeiul legal în baza căruia s-a calculat această sumă în condițiile în care, repetăm, în titlu executoriu nu se menționează cuantumul sumelor la care a fost obligată debitoarea sau o altă modalitate de determinare a acestora.
În legătură cu acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 20/2009 în sensul că „Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă„.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța de fond a apreciat că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 469/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T. nu are la bază o creanță certă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 662 alin.1 din codul de procedură civilă.
Având în vedere motivele mai sus menționate instanța a apreciat cererea formulată de către contestatoare ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o în sensul că a dispus anularea executării silite și a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 469/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. C. T., respectiv somația mobiliară emisă la data de 24.09.2014 și încheierea din data de 24.09.2014.
Instanța, reținând culpa procesuală a intimaților, a dispus în baza dispozițiilor art. 453 din codul de procedură civilă, obligarea acestora la plata către contestatoarea a sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în contravaloarea copiilor după dosarul execuțional, conform chitanței de la fila 142.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul Boanta O., solicitând admiterea acesteia, modificarea în totalitate a acesteia și respingerea contestației.
Referitor la certitudinea creanței se arată că prin decizia 55/27.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel B. s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că sunt incidente dispozițiile art. 41 din Constituția României care garantează drepturile salariaților la măsuri de protecție socială în diferite situații, precum și incidența art. 15 alin. 2 din Constituție privind principiul activității legii, respectiv neretroactivitatea, astfel încât, un drept consacrat prin lege trebuie respectat de autoritățile statale trebuie pusă în viață norma juridică cu putere de lege care a consacrat acel drept sau drepturi. S-a mai apreciat că restrângerea drepturilor poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și dacă este proporțională cu situația care a determinat-o.
P. același titlu s-a reținut că neplata unor drepturi salariale recunoscute prin lege constituie o măsură abuzivă a autorității statale, iar autoritățile statale ce aveau obligația de a executa Legea 188/1999 și care nu se pot apăra invocând propria culpă, anume neadoptarea unor norme de gestiune a sistemului de salarizare a funcționarilor publici, așa cum impune art. 3 din OUG 6/2007, norme prin care să stabilească cuantumul sau criteriile de cuantificare a celor două sporuri reglementate de art. 31 lit.c din Legea 188/1999 rep.
Referitor la caracterul lichid al creanței, debitoarea a realizat un calcul al sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești, astfel că și-a recunoscut obligația de a plăti sumele cuvenite. Instanța de fond în mod eronat a reținut că dreptul creditorilor nu este recunoscut de lege, cât timp chiar debitoarea a procedat la cuantificarea acestora.
Condiția lichidității creanței este îndeplinită.
Titlul executoriu prevede obligația pârâtei să plătească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 03.04.2006 până la data pronunțării, actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală la data plății efective sumă determinabilă.
Determinarea este făcută de angajator care, imediat după rămânerea irevocabilă a sentinței civile 723/03.11.2008 a emis decizii de calcul cu privire la fiecare angajat în parte, calculul fiind raportat la salariul de bază al fiecăruia, creanța putând fi determinată cu ajutorul unor acte care emană de la debitor sau sunt recunoscute de acesta, respectiv, tabelul cuprinzând situația sumelor cuvenite apelantului pe perioada 2004 – 2008.
Aspectele reținute de instanța de fond prin hotărârea apelată încalcă dreptul la un proces echitabil al reclamanților, noțiune ce presupune că dezlegările date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare.
Sentința civilă atacată încalcă în mod evident punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, lipsind-o de eficiență practică și ignorând puterea lucrului judecat care a devenit o prezumție legală absolută în ceea ce privește dreptul apelantului de a încasa drepturile salariale recunoscute de lege și concretizate prin titlul executoriu.
Cu privire la decizia în interesul legii nr.20/2009 a Î.C.C.J. nu poate fi invocată în cauză față de momentul pronunțării titlurilor executorii, respectiv noiembrie 2008 și septembrie 2009, întrucât scopul recursului în interesul legii nu poate afecta stabilitatea raporturilor sociale protejate prin hotărâri care au intrat în puterea de lucru judecat. Din conținutul deciziei în interesul legii rezultă că nu sunt admisibile pe viitor asemenea acțiuni, dar nu și acțiunile deja finalizate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Au formulat de asemenea apel creditorii L. P., C. F., V. B. M., O. A. G. ( fostă B.), R. L. M., R. M. C., T. M., V. N., R. I., Z. M., R. D. C., Palghia L. M., N. Lunuta, G. E. A., G. D. A., B. D. ( fostă Urkon), S. E. M. ( fostă B.), B. O., M. I. ( fostă V.), G. R., P. A. A., S. N. paula, C. M. prin care au solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-au invocat aspecte similare privind efectul deciziei în interesul legii nr.20/2009 a ICCJ. De asemenea au arătat că suma supusă executării silite are caracter lichid, întrucât are caracter determinabil. Astfel, ea poate fi determinată cu ajutorul unor acte ce emană de la debitor, respectiv tabelul cuprinzând sumele cuvenite. S-a mai invocat faptul că o parte dintre colegii creditorilor au încasat sumele de bani datorate, fiind inadmisibil ca o hotărâre judecătorească să fie eficientă în favoarea unora dintre părți și ineficientă în privința altora.
S-au mai invocat aspecte legate de greșita aplicare a deciziei în interesul legii, astfel cum au fost reiterate și în celălalt apel.
Calculul sumelor chiar de către creditor reprezintă o recunoaștere din partea acestuia, chiar dacă în titlurile executorii nu s-a procedat la cuantificarea sporurilor acordate.
În motivare au arătat că prima instanță a aplicat greșit prevederile privind puterea de lucru judecat a altor hotărâri și a încălcat puterea de lucru judecat a titlului executoriu. Astfel, temeinicia titlului executoriu nu mai poate fi contestată în faza executării silite, iar acesta cuprinde dispoziții clare ce pot fi puse în executare. Dacă intimata avea neclarități, putea recurge la procedura lămuririi titlului. Refuzul de a pune în executare titlul pentru motive ce țin de fondul dreptului recunoscut încalcă puterea de lucru judecat a acelor două hotărâri judecătorești.
S-au invocat de asemenea aspecte legate de aplicarea deciziei în interesul legii, precum și faptul că drepturile salariale pretinse sunt cuantificabile, iar hotărârile judecătorești care le acordă le-au admis astfel cum au fost pretinse, în caz contrar acțiunea ar fi trebuit admisă în parte.
S-a invocat și faptul că sentința atacată cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că a reținut pe de o parte caracterul cert al dreptului, iar pe de altă parte arată că sumele pretinse nu au caracter lichid.
S-a mai invocat faptul că soluția instanței de fond încalcă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din CEDO
Intimata DGRFP B. a formulat întâmpinări față de cererile de apel formulate prin care a solicitat respingerea acestora.
A arătat în motivare că nu a comunicat apelanților nici direct și nici indirect faptul că le datorează vreo sumă de bani. De asemenea, calculele efectuate nu au fost însușite de către ordonatorul principal de credite în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens. Calculul efectuat a vizat întocmirea unei documentații ce a fost înaintată, dar nu a fost avizată de către ordonator, motiv pentru care titlul executoriu nu poate fi privită individual și nu poate fi pus în executare.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelurile nu sunt fondate.
În speță, chiar dacă executarea silită este declanșată după ce creditorii au obținut un calcul al sumelor efectuat de către angajatorul direct, cât timp acesta sume nu au fost însușite de către ordonatorul principal, nu reprezintă o recunoaștere a datoriei ce poate justifica executarea. Caracterul lichid al creanței trebuie să rezulte din chiar titlul executoriu, în sensul că stabilirea cuantumului, chiar dacă nu are loc direct prin titlu, este însă determinabilă în baza unor criterii conținute prin chiar titlul executoriu. Or, titlul executoriu în sine nu conține astfel de criterii, motiv pentru care o nouă executare declanșată în baza unui calcul efectuat de debitor, dar neînsușit de superiorul acestuia cu putere de decizie, nu schimbă cu nimic situația reținută prin hotărârea judecătorească anterioară în sensul lipsei caracterului lichid al creanței.
Cu privire la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 723/03.11.2008 a Tribunalului B., Tribunalul constată că s-a statuat că drepturile stabilite prin acesta nu sunt cuantificate de legiuitor și nici de instanța care le-a acordat.
În privința deciziei în interesul legii nr.20/2009 ce a fost pronunțată după obținerea de către creditori a unei hotărâri judecătorești irevocabile ce a fost pusă în executare, într-adevăr aceasta statuează doar în privința acordării drepturilor pe cale judecătorească, nu și în privința executării silite, astfel că nu poate avea incidență în prezenta cauză, cât timp creditorii au un titlu anterior publicării acestei decizii.
Cu toate acestea, chiar dacă prin hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii le sunt recunoscute cele două drepturi pretinse, neindicarea cuantumului acestora lipsește creanța stabilită de caracter lichid. Chiar dacă a avut loc o admitere în întregime a pretențiilor reclamanților, iar aceștia solicitaseră și procentul de 25% pentru cele două sporuri, faptul că nu s-a admis în parte acțiunea nu este un argument pentru a reține caracterul lichid al creanței, cât timp prin dispozitivul sentinței nu s-au stabilit în concret criteriile de determinare a sumelor, respectiv procentul de 25% din salariu.
Art. 6 alin. l din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, prevede dreptul persoanelor fizice si juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Hornsby c. G., garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție sunt aplicabile si in faza executării silite a hotărârii judecătorești. Întrucât procesul civil include si faza executării silite. În caz contrar, ordinea juridica a unui stat, ar permite ca o hotărâre definitivă si obligatorie să rămână fără efect in detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță devenind iluzoriu. In cauza S. c. România, Curtea a statuat ca este excesiv si, prin urmare, contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretindă unui creditor al statului sa recurgă la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanța stabilită .. În speță însă, creanța urmărită in speță este concretizată pe calea procedurii jurisdicționale desfășurată in fata instante1or judecătorești naționale, fiind materializată in decizia civila susmenționată, însă, creanța nefiind stabilită nu poate fi apreciată ca fiind creanță certă.
Dreptul apelanților la obținerea unor sume de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare ar putea reprezenta un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, dar, doar în cazul cuantificării acestuia.
În conformitate cu jurisprudența CEDO, un reclamant nu poate susține o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție decât în măsura în care deciziile pe care le contestă se referă la bunurile sale în sensul acestei prevederi. Noțiunea de „ bunuri” poate cuprinde atât „ bunuri actuale” cât și valori patrimoniale inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe ale căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o „ speranță legitimă” să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate ( Draon împotriva Franței [ MC[ 1513/03 & CEDO 2005 – IX), în speță însă, apelanții nu au o bază suficientă în dreptul intern, cuantumul celor două sporuri nefiind adoptat anterior pronunțării titlului executoriu supus executării silite, iar ulterior, prin decizia în interesul legii nr.20/2009 a Î.C.C.J s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
S-a mai invocat prin cererile de apel motivarea contradictorie a instanței de fond, aspect ce nu poate fi reținut. Astfel, faptul că s-a răspuns argumentului debitoarei că executarea silită este suspendată de drept, în sensul că prin cererea de executare silită s-au respectat tranșele stabilite prin eșalonarea instituită de OG nr. 71/2009, nu contrazice motivarea ulterioară privind lipsa caracterului lichid al creanței, ci doar s-a înlăturat argumentul părții sub acest aspect ce viza chiar declanșarea executării silite, anterior analizării caracterului creanței.
Față de considerentele expuse, instanța constată că cererile de apel sunt nefondate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale invocate și a prevederile art. 480 C.pr.civ. le va respinge, respingând și cererile apelanților de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții creditori Boanta O. cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Muller Kuti I. din B., .. 1, ., ., C. F., V. B. M., O. A. G. ( fostă B.), R. L. M., R. M. C., T. M., V. N., R. I., Z. M., R. D. C., Palghia L. M., N. Lunuta, G. E. A., G. D. A., B. D. ( fostă Urkon), S. E. M. ( fostă B.), B. O., M. I. ( fostă V.), G. R., P. A. A., S. N. P., C. M., toți cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați N. N. D. Kingston Petersen din București, sector 1Soseaua București-Ploiești nr. 1A, . împotriva sentinței civile 841/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Respinge cererile de obligare a intimatei Direcția Regională a Finanțelor Publice B. la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. S. N.
GREFIER
V. P.
Red.A.I./29.01.2016
Tehnored.V.P./29.01.2016
- 15 ex -
Jud. fond C. C. A.
13 comunicări, tuturor părților
conform dispozitiv citare/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 7/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
