Contestaţie la executare. Decizia nr. 4/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 4/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:005._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Decizia civilă nr.4/R
Ședința publică de la 19.01.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. B.
Judecător – N. M. F.
Judecător – A. G.
Grefier – M. D.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta contestatoare S. G. M. în contradictoriu cu intimata L. I. Bank SA împotriva sentinței civile nr. 6034/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2016, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 15.01.2016 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 6034/2015 s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea S. G. M.. A fost respinsă ca fiind tardivă cererea având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea S. G. M. în contradictoriu cu intimata L. I. BANK SA. A fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea având ca obiect suspendare executare silită.
Considerentele acestei soluții sunt următoarele:
Prin contestația formulată s-a solicitat:
1) repunerea în termenul prevăzut de art. 401 C.pr.civ., pentru a face contestația având în vedere că contestatoarea a fost împiedicată să acționeze din cauza unor împrejurări mai presus de voința acesteia;
2) să se dispună anularea formelor de executare emise în dosar de executare nr. 9/E/2013 aflat pe rolul B. I. H.;
3) să se constate nulitatea titlului executoriu și, pe cale de consecință să se dispună anularea întregii executări silite;
4) să se dispună radierea înscrierii la OCPI a somației 9E/13.01.2015 asupra imobilului constând în boxa 12, înscris în CF_-C1-U64
5) să se dispună radierea înscrierii la OCPI a somației 9E/13.01.2015 asupra imobilului constând în apartament 3 camere, înscris în CF_-C1-U29;
6) să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației;
S-a mai solicitat ca judecata să se facă în lipsa părților, potrivit art. 242 C.pr.civ, și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Susținerile contestatoarei în privința temeiniciei cererii de repunere în termen:
Contestatoarea arată că intimata creditoare la data de 07.01.2013 a solicitat organului de executare B. I. H., față de . (împrumutat) și față de aceasta ( în calitate de fidejusor) punerea în executare silită a creanței născute în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. BV26P încheiat la data de 07.09.2009 și a Contractului de fidejusiune nr. 43/P/07.09.2009,într-un cuantum de 27.608,01 lei, constituindu-se dosarul de executare nr. 9/E/2013. Contestatoarea arată că actele de executare i-au fost comunicate la adresa vechiului domiciliu, respectiv în municipiul B., pe ., . nu mai locuiește din data de 11.02.2011, deci cu mai bine de 5 ani în urmă, cu toate că schimbarea domiciliului contestatoarei a fost operată în evidențele SPCLEP B..
Contestatoarea arată că deși potrivit adresei 381/22.01.2013 a Camerei Executorilor Judecătorești, în care se precizează adresa noului domiciliu al acesteia, pe . actele de executare i-au fost comunicate la vechea adresă, culpa fiind exclusivă a executorului judecătoresc.
Contestatoarea arată că la data de 10.02.015 i-au fost comunicate, la cerere, copii din dosarul execduțional, luând astfel la cunoștință de actele și măsurile luate în cadrul dosarului execuțional 9/E/2013, acesta fiind practic momentul de la care începe a curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C.pr.civ,. pentru a formula contestație împotriva acestor acte de executare.
Asupra cererii de repunere în termen :
Norme legale incidente C.pr.civ (de la 1865):
Art. 401 alin. 1 lit.a, respectic lit. b și c” Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat la cunoștiință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare” b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi…. c)… de când debitorul care contestă executarea silită însăși a primit somația ori de la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Art. 101 alin. 1 Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrănd în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Art. 102 alin.1 Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel
Art. 103 (1) Neexercitarea oricărei căi de atac și neândeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
(2) În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Chestiuni prealabile
Contestația la executare privește două aspecte: primul, prin care se contestă acte de executare propriu-zise (ex. somațiile nr. 9E/13.01.2015 și a înscrierii lor la OCPI asupra imobilelor înscrise în CF_-C1-U64, respectiv CF_-C1-U29 – pentru nerespectarea prevederilor art. 493 alin. 1 C.pr.civ.; anularea tuturor actelor de executare subsecvente, întocmite ulterior datei de 08.04.2013 la care s-a distribuit suma de 262 lei poprită de terțul poprit . cel de-al doilea, prin care se invocă constatarea perimării executării silite și se fac apărări de fond în privința legalității unor clauze contractuale.
În acest ultim caz, instanța a apreciat că, deși trebuie avute în vedere și analizate aspecte privind validitatea titlului și forța sa executorie, urmărindu-se anularea executării silite însăși, nu sunt incidente prevederile art. 401 alin.11 C.pr.civ., titlul executoriu nefiind o hotărâre judecătorească care să necesite lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozițiilor cuprinse acest titlu executoriu, raționamentul instanței indus fiind implicit și din interpretarea acestui text de lege per a contrario cu prevederile art. 399 alin.2 C.pr.civ., teza finală.
De asemenea, suma de 262 lei, recuperată de la terțul poprit . s-a făcut asupra unor venituri periodice ale contestatoarei pentru a fi incidente prevederile art. 401 alin.1 lit.b teza finală C.pr.civ.
Aspecte de fapt reținute de instanță în privința soluționării cererii de repunere în termen și a excepției tardivității formulării contestației la executare:
Se reține că contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.02.2015.
Se reține, potrivit înscrisului de la fila 175, vol.I, că împrumutul a fost acordat debitoarei . – societate al cărei reprezentat legal este însăși contestatoarea S. G. M..
Instanța a reținut că potrivit clauzelor cuprinse în Contract de credit nr.BV26P/07.09.2009, modificat prin actul adițional nr.1/15.02.2010 și contract de fidejusiune nr. 43P/07.09.2009 împrumutatul nu putea schimba sediul social, fără notificarea prealabilă a băncii, iar fidejusorul trebuia să încunoștințeze banca cu privire la oricare modificări survenite în privința domiciliului declarat și cuprins în contractul de fidejusiune, contestatoarea dându-și acordul și declarația conform legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. La momentul încheierii acestor contracte sediul declarat al împrumutatului . era în municipiul B., .. 18, ., ., iar domiciliul declarat al contestatoarei fidejusor era în municipiul B., ., ..
Într-adevăr, potrivit înscrisului de la fila 15 dosar Vol. I, instanța a reținut că la data de 11.02.2011, contestatoarea și-a schimbat domiciliu la o altă adresă, respectiv municipiul B., Bld. Gării nr. 21, . înscrisurile administrate nu rezultă că acest aspect a fost adus la cunoștința băncii, așa cum nu rezultă împrejurarea că societatea împrumutată și-ar fi schimbat sediul social sau că contestatoarea, fidejusor, nu mai avea calitatea de administrator și asociat .
Conform înscrisului de la fila 167 dosar – Vol. I, instanța a reținut că organele abilitate (Camera Casa Națională de Pensii Publice – Direcția Informatică și Evidență Stagii de cotizare furnizează organului de executare date despre contestatoare, aceasta figurând ca având domiciliul în municipiul B., ., ..
La fila 163 dosar, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel B. transmite executorului judecătoresc I. H. o adresă, din care rezultă faptul că contestatoarea figurează în evidențele Direcției de Impozite și Taxe Locale B. cu bunul imobil situat în municipiul B., ., . această comunicare nu rezultă implicit și împrejurarea susținută de contestatoare, potrivit cu care organul de executarea era informat încă din data de 22.01.2013 cu privire la noua adresă de domiciliu a contestatoarei.
Starea de eroare în care s-a aflat organul de executare cu privire la adresa de domiciliu a contestatoarei rezidă implicit din adresa nr. 41.059 din 07.03.2014 care a fost comunicată de către MAI – Instituția Prefectului Județului B., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (f. 101 dosar. Vol.I), de unde rezultă că, deși în cartea de identitate eliberată contestatoarei la data de 11.02.2011, adresa de domiciliu era cea din Bld. Gării nr. 21, . nu s-a operat implicit și în evidențele acestei instituții.
În fine, contestatoarea nu a precizat în clar modalitatea și data la care a luat în mod efectiv la cunoștință că împotriva acesteia s-a declanșat urmărirea silită.
Instanța a reținut că actele de executare efective și toate comunicările s-au făcut debitoarei . la adresa sediului din municipiul B., .. 18, ., . la adresa situată în municipiul B., ., ..
Contestatoarea afirmă că copia de pe dosarul de executare i-au fost comunicate la data de 10.02.2015 (fila 16 vol. I), dar instanța reține că unul dintre ultimele acte de executare respectiv procesul-verbal de situație încheiat la data de 13.01.2015 a fost comunicat contestatoarei (prin afișare pe ușa locuinței principale) la data de 14.01.2015, termenul de 15 zile, împlinindu-se la data de 29.01.2015.
Asupra cererii de repunere în termen :
Instanța apreciază că susținerile contestatoarei cu privire la data la care a luat la cunoștință despre declanșarea executării silite a creanței izvorâte din Contract de credit nr.BV26P/07.09.2009, modificat prin actul adițional nr.1/15.02.2010 și contract de fidejusiune nr. 43P/07.09.2009 ca fiind 10.02.2015, nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța apreciază că din modul de redactare a art. 401C.pr.civ. contestatorul a luat la cunoștiință, rezultă că legiuitorul a avut în vedere o interpretare extensivă, o sferă mai largă de cuprindere, luarea la cunoștință neechivalând și nefiind sinonimă cu comunicarea efectivă a unui act procedural reglementată de art. 89 și urm C.pr.civ.
În cazul speței, instanța apreciază că, prin funcția și calitatea deținută la ., contestatoarea a luat la cunoștință despre actele de executare întreprinse în dosarul de executare 9/E/2013, aceasta cu atât mai pregnant cu cât nu se invocă că procedura de comunicare față de această societate a fost viciată sau nelegal îndeplinită. Mai mult chiar, la data de 08.04.2013, terțul poprit .-a conformat celor dispuse prin adresa de înființare a popririi și a poprit dintr-un cont deschis pe numele contestatoarei suma de 262 lei, aspect care în mod firesc și logic confirmă ipoteza potrivit căreia contestatoarea a avut cunoștință despre demararea procedurilor execuțional silite împotriva acesteia și implicit a actelor de executare silită emise de organul de executare, iar dacă ar fi manifestat diligența, prudență și chiar interes în contestarea acestor acte acest lucru trebuia să se facă cu mult anterior datei de 24.04.2015. De fapt, interesul contestatoarei a devenit pregnant față de modalitatea în care s-a derulat executarea silită, prin emiterea unei somații imobiliare, a unui proces verbal de situație și a înscrierii somației în evidențele de publicitate imobiliară, acte care poartă asupra unui bun imobil din patrimoniul acesteia, ori în calitate de garant personal, instanța apreciază că contestatoarei nu-i fost străină executarea silită începută împotriva societății al cărei administrator și asociat este și nici împotriva acesteia în calitate de fidejusor, schimbarea domiciliului (neadusă la cunoștința creditorului și nici a organului de executare) neputând constitui ceea ce legiuitorul a avut în vedere prin prevederile art. 103 C.pr.civ., anume împrejurare mai presus de voința sa.
Împotriva soluției au declarat recurs contestatoarea S. G. M., invocând următoarele motive:
Pe calea contestației la executare a solicitat anularea tuturor formelor de executare din Dos.9/ 2013 al Biroului Executorului Judecătoresc I. H., anularea titlului executoriu și în consecință, constatarea anulării executării însăși precum și în mod subsidiar, anularea anumitor măsuri de executare silită. Pentru acestea din urmă contestatoarea a solicitat repunerea in termenul prevăzut de art. 401 C.Proc.Civ. pentru a face contestație la executare învederând că nu a fost citată în cadrul dosarului de executare la domiciliul de fapt și de drept, citarea făcându-se la o adresă veche, astfel că nu a cunoscut în timp util actele de executare silită ce s-au luat împotriva acesteia. De conținutul dosarului execuțional a luat cunoștință la data de 10.02.2015, când în urma solicitării de informații, i s-a înmânat contracost copie a dosarului execuțional.
Instanța de fond, în mod greșit, respingând cererea de repunere în termen a soluționat cauza prin respingerea ca tardivă a contestației la executare fără a mai analiza aspectele de fond ale contestației deși acestea, în majoritate, se circumscriau aspectelor legate de întinderea și aplicarea titlului executoriu, față de care contestația nu era tardivă, putând fi introdusă oricând înăuntrul termenului de prescripție.
Astfel, primul aspect soluționat greșit de instanța de fond este acela al judecării tuturor petitelor contestației la executare prin raportare la termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C.P.C. Instanța are și o explicație, motivând că deși există apărări la titlu art. 401 al. l C.P.C. nu este incident fiindcă acest text s-ar aplica doar titlurilor reprezentând hotărâri judecătorești, interpretând per a contrario prevederile art.399 al. 2 teza finală C.P.C.
Or în speță textul la care face vorbire este art. 399 al. 3 C.p.C. care prevede că "în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac". In cazul contractelor de credit, ce sunt titluri executorii în virtutea legii, nu există o cale de atac specifică, astfel că nu există motive de a exclude aceste titluri de la analiza pe fond care se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție.
O altă apreciere eronată este aceea conform căreia suma de 262 lei recuperată de la terțul poprit . s-a făcut asupra unor venituri periodice ale recurentei pentru a fi incidente art. 401 al. 1 lit. b C.p.c. Realitatea este că veniturile chiar erau periodice, fiind vorba de alocația copilul minor, pentru care recurenta în calitate de reprezentant legal, este abilitată să încaseze sumele de bani ce i se cuvin periodic până la majorat.
Cea mai gravă eroare pe care instanța de fond o face este cea cu privire la aprecierea asupra netemeiniciei cererii de repunere în termen față de unele măsuri de executare silita, motivată în principiu pe interpretarea extensivă a instanței asupra sintagmei din art. 401 C.P.C. "contestatorul a luat la cunoștință", considerând că recurenta oricum a cunoscut despre această executare și pe de altă parte, susținând că este culpa acesteia că actele de procedură din dosarul de executare al cărei debitoare este s-au efectuat la o alta adresa. Este nefondata motivarea instanței referitoare la opozabilitatea comunicărilor din cadrul executării silite motivat de faptul ca recurenta ar fi fost obligata contractual sa anunț schimbarea domiciliului. Dispozițiile art 15.3 din contract nu se regăsesc in situația de fapt, recurenta nu a transmis informații false si nici nu a omis sa informeze banca în scopul fraudării acesteia. De altfel, pe lângă faptul ca textul enunțat nu prevede in mod expres obligația de a anunța schimbarea domiciliului, aceasta s-a produs nu numai in fapt, cat si in acte. Opozabilitatea noului domiciliu fiind asigurata terților prin înregistrarea noului domiciliu la serviciul de evidenta a populației, liste obligația celui care face o cerere de chemare in judecata/cerere de executare silita sa indice domiciliul părții, in condițiile art. 82 si 112 Cp.civ, pentru respectarea art.92 C.p.c. si garantarea dreptului la apărare a celeilalte părți, neputându-se asimila vreunui caz de culpa procesuala schimbarea domiciliului anterior începerii vreunei proceduri judiciare.
Instanța de fond nesocotește dispoziții de ordine publică sancționate cu nulitate expresă - art. 100 al. 1. 2 si 3 C.p.c si 388 al. 1 si 2 C.p.c. raportate la art. 90-92 C.p.c. - motivând succint că recurenta fiind oricum reprezentantul societății împrumutate, ar fi trebuit să cunoască în calitate de fideiusor, de executarea pornită împotriva societății. Menționează că această societate era declarată inactivă, plățile contractului de credit fiind în sarcina recurentei încă de la început.
Relevant tot sub acest aspect este si faptul ca așa cum se observa din dovezile ce atesta comunicarea actelor de executare, procesele-verbale de predare au fost încheiate prin afișare, dar fără a se menționa datele prevăzute de art. 388 al. 1 si nici motivele pentru care s-a procedat la afișare, fapt ce este ignorat de către instanța de fond.
Instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra perimării invocate și nu a analizat nici petitul referitor la anularea somațiilor imobiliare pentru nerespectarea art. 493 C.Proc.Civ. al căror termen de contestație nu este supus prevederilor art. 401 al. 1 C.p.c.
Intimata L. I. Bank SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și păstrarea hotărârii recurate. ( f.11-19)
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză Tribunalul apreciază recursul ca neîntemeiat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prima critică din recurs vizează faptul că instanța de fond a judecat toate petitele contestației la executare prin raportare la termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.401 din codul de procedură civilă. Recurenta critică modul în care instanța de fond a interpretat dispozițiile art.401 alin.1 ind.1 din codul de procedură civilă în sensul că acesta nu ar fi incident întrucât acesta se aplică doar titlurilor reprezentând hotărâri judecătorești, acest aspect deducându-se din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.399 alin.2 teza finală din codul de procedură civilă. În opinia recurentei acest text legal se aplică și altor titluri executorii, cum ar fi un contract bancar.
Critica este nefondată. În aceste sens, Tribunalul reține incidența următoarelor dispoziții legale:
Art. 399 alin.1 din codul de procedură civilă ,, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”.
Art. 399 alin.3 din codul de procedură civilă: ,, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Art.281 indice 1 din codul de procedură civilă:,, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.”
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că doar o hotărâre judecătorească poate forma obiectul unei contestații la titlu, întrucât, pe de o parte textul legal face referirea expresă că dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.281 indice 1 din codul de procedură civilă ( procedura prevăzută de art. art.281 indice 1 din codul de procedură civilă aplicându-se strict hotărârilor judecătorești) poate fi urmată această cale legală iar pe de altă parte în cazul altor titluri executorii legea prevede expres că se pot invoca în contestație apărări de fond numai dacă nu există o cale specială de atac împotriva acestuia. Prin urmare, Tribunalul reține că în speța de față, fiind vorba despre un contract de credit bancar, nu este posibil formularea unei contestați la titlu ci doar a unei contestații la executare propriu zisă, care trebuie exercitată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 401 din codul de procedură civilă. În cadrul contestație la executare propriu zisă, partea interesată poate invoca apărări împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede o cale de atac specifică.
O altă critică o constituie aprecierea eronată făcută de instanța de fond în sensul că suma de 262 lei recuperată de la terțul poprit BANCPOST SA nu s-a făcut asupra unor venituri periodice. Recurenta arată că aceste venituri erau periodice, fiind vorba despre alocația copilului minor, astfel că sunt incidente dispozițiile art.401 alin.1 lit. b din codul de procedură civilă. Tribunalul reține că susținerile recurentei nu au fost probate. Pe de altă parte, chiar reale dacă ar fi, Tribunalul reține că termenul de depunere a contestație a fost depășit. Astfel, potrivit art.401 alin.1 lit. b din codul de procedură civilă,, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit”. Din cuprinsul procesului verbal depus la fila 115, rezultă că poprirea sumei de 262 lei a fost efectuată în data de 8.04.2013 iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 24.02.2015, prin urmare, cu depășirea termenului legal.
Un alt motiv de recurs îl constituie modul de soluționare a cererii de repunere în termen. Recurenta invocă, cum de altfel a susținut și la fond, că și-a schimbat domiciliul cu mult timp înainte de începerea executării silite împotriva acesteia. Faptul că recurenta și-a schimbat domiciliul este real, fiind dovedit și de altfel această împrejurare a fost corect reținută și la fond. Ceea ce i s-a imputat recurentei este faptul că nu a adus la cunoștința Băncii această modificare de domiciliu, deși exista obligație contractuală stabilită în sarcina acesteia. În acest sens, conform art.15.3 din contract avea obligația de a nu transmite Băncii documente sau informații false sau incorecte sau să omită să transmită Băncii informații sau documente în scopul fraudării acesteia. Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții contractuale contestatoarea, în calitate de garant, avea obligația de a anunța schimbarea domiciliului său întrucât în derularea creditului pot interveni anumite situații care ar trebui comunicate împrumutatului sau garanților.
Pe de altă parte, astfel cum s-a reținut și la fond, conform înscrisului de la fila 101 dosar de fond emis de Ministerul Afacerilor Interne la data de 7.03.2014, contestatoarea figura cu domiciliul la adresa din B., . unde i s-au făcut comunicările. Contestatoarea este în culpă că nu a comunicat Băncii modificarea domiciliului și nu își poate invoca propria culpă în nerespectarea termenului legal de contestație. De asemenea, executorul judecătoresc a comunicat și debitoarei ., toate actele de executare întreprinse în dosarul execuțional, societate al cărei reprezentant legal este contestatoarea. Contestatoarea nu a negat că ar fi primit aceste înscrisuri, situație în care, este evident ca a cunoscut demararea executării silite împotriva societății și a acesteia. Susținerea contestatoarei în sensul că societatea debitoare era inactivă vor fi înlăturate întrucât câtă vreme acesta nu a fost radiată din Registrul Comerțului nu și-a încetat capacitatea civilă.
De asemenea, faptul că procesele verbale de predare a actelor de executare au fost comunicate prin afișare nu atrage nulitatea acestora, întrucât această modalitate este prevăzută de lege, conform dispozițiilor art. 86 coroborat cu art.90 și 92 din codul de procedură civilă.
În fine, se mai critică faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra perimării executării silite și nici asupra anulării somațiilor imobiliare pentru nerespectarea art.493 din codul de procedură civilă. Tribunalul apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect întrucât contestația la executare fiind tardivă nu mai pot fi analizate aceste cereri. Astfel, perimarea executării silite poate fi invocată doar în cadrul contestației la executare formulate în termenul legal. La fel si cererea de anulare a somației, somația fiind un act de executare care poate fi analizat doar în cadrul unei contestații la executare formulată în termen legal.
Pentru motivele mai sus expuse, văzând si prevederile art.312 alin.1-3 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat împotriva soluției pronunțate la fond pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare S. G. M. împotriva sentinței civile nr. 6034/2015 pronunțată de Judecătoria B. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința azi, 19.01.2016
Președinte, Judecător, Judecător
A. B. N. M. F. A. G.
Grefier,
M. D.
Red. N.M.F./24.02.2016
Tehnored. M.D./24.02.2016
2 ex.
Judecător fond C. D. T.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 196/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 115/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
