Contestaţie la executare. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 103/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/ApDOSAR NR._
Ședința publică din data de 21.01.2016
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: M. P.-judecător
JUDECĂTOR: C. R.-M.
GREFIER: N. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta-contestatoare
D. G. Regionala a Finantelor Publice Brasov împotriva sentinței civile nr.5538/22.05.2015 în contradictoriu cu intimații Mărican I. și P. S., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2016, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză la data de 21.01.2016.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că prin sentința civilă nr. 5538/22.05.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de Direcția Regională a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu intimații Mărican I. și P. S.. Totodată a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut cu privire la cererea de suspendare a executării silite că, potrivit art. 718 alin.1 Ncpc, această suspendare s-a acordat până la soluționarea contestației la executare. Întrucât la același termen instanța a rămas în pronunțare atât asupra fondului contestației cât și asupra cererii de suspendare, s-a constat că această ultimă cerere a rămas fără obiect și a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1008/SIND/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/62/2010/a1, DGRFP B. a fost obligată să plătească pârâților M. I. și P. (fostă Sparchez) suma de 620 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 9-11).
Prin decizia civilă nr. 880/R/09.09.2014, Curtea de Apel B. a respins recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1008/SIND/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., DGRFP B. fiind obligată să plătească intimaților M. I. și P. S. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 15-16).
La data de 25.02.2015, intimații au solicitat intimatei punerea în executare a celor două hotărâri, cerere fiind înregistrată la DGRFP B. sub nr. 8335 (f. 29).
La dosarul cauzei nu a fost depus răspunsul formulat de contestatoare la cererea formulată.
La data de 13.03.2015, creditorii s-au adresat B. Corșate A. A. pentru punerea în executare a titlurilor executorii, fiind format dosarul nr. 140/2015, la aceeași dată fiind întocmită încheierea nr. 1 de stabilire a cheltuielilor de executare în total 555,52 lei din care 307,52 lei onorariu executor și 248 lei alte cheltuieli (f. 7), somație (f. 8) și încheiere de încuviințare a executării silite (f. 17).
Cu privire la nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța a reținut că potrivit art. 1 alin.1 “ creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă” iar potrivit art. 2 “dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Din interpretarea textelor legale menționate s-a concluzionat că termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002 se aplică în situația în care debitorul nu poate achita suma solicitată din cauza lipsei de fonduri, termen considerat ca fiind suficient pentru ca instituția publică debitoare să facă demersurile necesare pentru alocarea sumei necesare și care curge de la data comunicării actelor de executare, respectiv 18.03.2015 (f. 6), stabilirea cheltuielilor de executare fiind o operațiune prealabilă emiterii somației.
Somația contestată în cauză a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art. 667 și art. 731 NCpc, iar pentru a putea beneficia de termenul de suspendare de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. trebuia să facă dovada faptului că, din cauza lipsei de fonduri, nu își poate îndeplini obligația.
Or în cauză, o astfel de dovadă s-a apreciat că nu a fost făcută și ca urmare contestația formulată a fost considerată neîntemeiată sub acest aspect.
În plus, s-a reținut că potrivit art. 669 alin.2 Ncpc, dacă debitorul somat potrivit art. 667 NCpc, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi obligat să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Or, hotărârile judecătorești puse în executare au rămas definitive la data de 09.09.2014, iar de la acel moment, contestatoarea nu a făcut niciun demers pentru executarea de bunăvoie a acestora ci, abia după primirea actelor de executare, aceasta a solicitat îndreptarea erorilor materiale cuprinse în aceste sentințe (f. 43-44). În aceste condiții, susținerea contestatoarei conform căreia intimații nu puteau formula cerere de executare silită înainte de terminarea procedurii administrative nu au fost primite.
Contestatoarea a arătat și că onorariul executorului depășește limitele prevăzute de art. 39 din Legea nr. 188/2000 conform căruia pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Pentru creanța solicitată de intimați 2480 lei, onorariul maxim ce se poate percepe e de 248 lei iar dacă se adaugă TVA, onorariul devine 307,52 lei, exact onorariul stabilit prin încheierea nr. 1/13.03.2015, dispozițiile Legii nr. 188/2000 fiind deci respectate.
Pentru considerentele prezentate, instanța reținând că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate, a respins contestația formulată.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus a declarat apel în termen legal contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul anulării actelor de executare atacate ca fiind nelegale.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta contestatoare a arătat că potrivit dispozițiilor OG nr. 22/2002, act normativ reținut și de prima instanță ca fiind aplicabil în speță, executarea silită a unei instituții publice se poate face numai după trecerea unui termen de 6 luni de la data la care aceasta a fost somată de către organul de executare competent.
Se apreciază că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 2 din actul normativ menționat mai sus și că din interpretarea dispozițiilor art. 3 din OG nr. 22/2002 rezultă că legiuitorul a prevăzut un termen de grație de 6 luni înăuntrul căruia instituția publică avea posibilitatea efectuării demersurilor necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de plată.
Totodată, apelanta contestatoare arată că intimații creditori au dorit să se adreseze direct executorului judecătoresc, fără să urmeze valorificarea creanței lor direct de la debitor, generând astfel cheltuieli de executare nejustificate.
Se mai arată că nu ne-am aflat niciun moment în fața unui refuz al debitorului de punere în executare iar plata sumei cuvenite, stabilită prin titlurile executorii s-a făcut la cerere, după îndeplinirea formalităților legale de către creditor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art.30 din OUG nr.80/2013.
Intimații Mărican I. și P. S. au depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că motivele de apel se întemeiază pe aceleași împrejurări considerate neîntemeiate de către instanța de fond.
În apel, a fost administrată din oficiu proba cu înscrisuri.
Analizând hotărârea atacată raportat la motivele invocate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul constată că cererea de apel este fondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 622 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor Cărții a V-a din Codul de procedură civilă, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Or, conform art. 2 raportat la art. 3 din OG nr. 22/2002, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni de la data la care primesc somația de plată comunicată de organul competent de executare, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
În speță, apelantei contestatoare i-a fost comunicată somația emisă în 13.03.2015 de către B. Corșate A. A. în dosarul execuțional nr. 140/2015, precum și încheierile din aceeași dată prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite și s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 555,52 lei.
În termenul de 6 luni de la data primirii somațiilor de executare, apelanta a procedat la executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii, la data de 14.07.2015, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 6344 din aceeași dată, depus în copie la fila 39 din dosarul de apel.
Instanța de fond a omis să analizeze incidența dispozițiilor art.3 din OG nr.22/2002 care stabilesc faptul că numai în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă.
De reținut este și faptul că, deși au solicitat apelantei, prin cererea înregistrată la aceasta la data de 25.02.2015, executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 1008/01.04.2014, intimații nu au așteptat ca aceasta să facă demersurile necesare pentru obținerea fondurilor în vederea efectuării plății. Această plată s-a realizat totuși în termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002.
În speță, apelanta contestatoare a procedat la executarea obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii, în interiorul termenului de 6 luni, motiv pentru care executarea silită împotriva sa nu mai poate subzista.
De asemenea, prima instanță a făcut referire numai la dispozițiile art. 669 Cod procedură civilă privind suportarea cheltuielilor de executare de către debitor, fără să aibă în vedere că în speță executarea silită este supusă regulilor stabilite printr-un act normativ special, respectiv OG nr. 22/2002.
Este adevărat că activitatea executorului este una remunerată însă suportarea cheltuielilor de executare de către debitor se poate face numai în condițiile impuse de OG nr. 22/2002, respectiv în situația nerespectării termenului de 6 luni pentru executarea benevolă a obligației.
Față de toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5538/22.05.2015, pe care o va schimba în parte, în sensul admiterii contestației la executare formulate de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și anulării încheierii nr. 1 din 13.03.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, a încheierii din aceeași dată privind încuviințarea executării silite și a somației din 13.03.2015 emise în dosarul execuțional nr. 140/2015 al B. Corșate A. A..
Vor fi păstrate dispozițiile referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite, acestea nefăcând obiectul criticilor din cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta contestatoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., având cod de înregistrare fiscală_, cu sediul în mun. B., .. 7, jud. B., în contradictoriu cu intimații Mărican I., domiciliat în orașul Râșnov, ., jud. B., și P. S., domiciliată în mun. B., ., ., jud. B., ambii cu domiciliul procesual ales în mun. B., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 5538/22.05.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, pe care o schimbă în parte, și în consecință:
Admite contestația la executare formulată și anulează încheierea nr. 1 din 13.03.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, încheierea din aceeași dată privind încuviințarea executării silite și somația din 13.03.2015 emise în dosarul execuțional nr. 140/2015 al B. Corșate A. A..
Păstrează dispozițiile referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. P. C. R.-M.
GREFIER,
N. M.
Red.MP/22.02.2016
Tehnored.V.M./23.02.2016 – 5 ex
Judecător fond-S. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 171/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 278/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
