Contestaţie la executare. Decizia nr. 713/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 713/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 713/R
Ședința publică din data de 20.05.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. F.
JUDECĂTOR D. M.
JUDECĂTOR M. B.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator Terța I. D. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 22.03.2013 de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. B., pentru A.F.P. Râșnov, având ca obiect “contestație la executare”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul contestator, personal, lipsă fiind intimate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 17.05.2013, prin serviciul de registratură al instanței intimata a depus întâmpinare la cererea de recurs formulata de recurentul contestator Terța I. D..
Recurentul contestator Terța I. D., personal, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciare de 0,15 lei.
Tribunalul, procedează la anularea chitanței privind achitarea taxei judiciare de timbru și reține satisfăcut timbrajul recursului formulat de recurentul contestator Terța I. D..
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 96 Cod procedură civilă, procedează la comunicarea către recurentul contestator a unui exemplar al întâmpinării depusă la dosarul cauzei de către intimată.
Recurentul contestator Terța I. D., personal, arată că nu solicită termen pentru studierea întâmpinării comunicată la acest termen, după care depune, spre informare, copia recursului penal declarat în dosarul nr._ împotriva sentintei nr. 708 pronuntată de Judecătoria B. la data de 12.04.2013.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părtii prezente în dezbaterea recursului.
Recurentul contestator Terța I. D., personal, având cuvântul pe recurs, solicită instanței admiterea recursului și pe cale de consecință, casarea în tot a încheierii de respingere a contestației la de suspendare a executării silite, apreciind-o ca fiind injustă, netemeinică și nelegală.
Arată faptul că în cauză este vorba despre o amendă judiciară aplicată într-un dosar penal apărătorului învinuitului, într-o cauză în care s-au invocat aspecte legate de legitimitatea procesuală, aspecte legate de chestiuni procedurale, și în loc să se răspundă la aceste chestiuni, s-a considerat că s-a urmărit tergiversarea și împiedicarea derulări cercetării penale.
Arată că instanța îndrituită cu soluționarea cererii privind suspendarea executării silite a respins cererea în mod injust.
Apreciază că în speța de față sunt aplicabile dispozitiile art. 403 alin. 1 și alin. 2 din Codului procedură civilă raportat la dispozițiile Codului de procedură fiscală, iar nu aliniatul 3 al aceluiași articol în care sunt prevazute eventualele prejudicii, precizand că art. 403 Codului procedură civilă, integral, astfel cum în mod greșit a apreciat judecătorul fondului, întrucât legea nu prevede condițiile “gravelor prejudicii” sau lezarea “interesului legitim” ci numai condiția depunerii cauțiunii, condiție care a fost îndeplinită conform recipisei aflată la fila 42 din dosarul fondului.
Acest titlu de creanța nu poate fi pus în executare înainte ca instanța competentă să se pronunțe definitiv asupra legalității acestui titlu de creanță, astfel că la acest moment executarea titlului este intempestiv, prematur si injustă.
Concluzionând, recurentul contestator Terța I. D., personal, solicită admiterea cererii de recurs și pe fond casarea cu admiterea capătului de cerere privind suspendarea executarea silită a acestui titlu de creanță.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că;
Prin Încheierea Ședinței publice din data de 22.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Zărnești a respins cererea privind suspendarea executării silite formulată de contestatorul TERȚA I. D..
P. a se pronunța în acest sens Judecătoria Zărnești a constatat următoarele:
Contestatorul arată în esență că intimata a pornit executarea silită pentru suma de 500 lei reprezentând amendă judiciară în temeiul unui titlu executoriu care nu este definitiv.
Or, temeiul executării silite îl constituie în conformitate cu dispozițiile art. 623 ind. 3 din codul de procedură civilă care completează normele Codului de procedură fiscală numai un titlu executoriu cu caracter definitiv.
Contestatorul arată că în cauză nu este îndeplinită această cerință imperativă a legii.
Procedura de atac împotriva titlului executoriu formulată potrivit dispozițiilor art. 275 - 278 ind. 2 C.pr.pen. raportat la art. 278 ind. 1 C.pr.pen. cu aplicarea art. 21 din Constituția României și art. 6 CEDO, nu s-a finalizat încă, pe rolul Judecătoriei B. aflându-se spre soluționare plângerea formulată de către contestator.
Analizând cererea de suspendare a executării silite, Judecătoria Zărnești a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 403 C.pr.civ până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Contestatorul a făcut dovada depunerii cauțiunii în cuantum de 100 lei.
Instanța reține că suspendarea executării silite este o măsură vremelnică și excepțională care poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor.
Instanța apreciază că măsura suspendării executării are un caracter excepțional, putând fi acordată în acele situații în care debitorul face dovada că prin continuarea acesteia i s-ar crea grave prejudicii care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada în cauză că interesul legitim al contestatorului ar fi grav și iremediabil vătămat, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul TERȚA I. D., solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite.
În expunerea de motive recurentul a arăta următoarele:
Prima instanță a dat o interpretare eronată dispozițiilor art. 403 C.pr.civ., adăugând chiar la lege, deoarece acest articol nu cuprinde condiția „gravelor prejudicii” sau lezarea „interesului legitim” ori aplicarea instituției procedurale a „întoarcerii executării silite”, ci numai o singură condiție, respectiv aceea a depunerii cauțiunii, condiție care a fost realizată în cauză.
În al doilea rând, motivarea primei instanțe este nelegală, netemeinică, chiar insolită. Prejudiciul subzistă întotdeauna în cadrul unei executări silite întemeiată pe un titlu executoriu nedefinitiv, deoarece este de principiu că o executare silită nu se poate realiza decât în temeiul unui titlu executoriu definitiv.
Or, în cauză, o astfel de condiție nu era îndeplinită deoarece titlul executoriu era atacat la instanța de judecată.
În condițiile atacării acestui act procedural, respectiv ordonanța procurorului, care la rândul său reprezintă titlul de creanță nedefinitiv supus cenzurii judecătorului în calea de atac prevăzută de art. 275 - 278 ind. 2 C.pr.pen rap. La art. 278 ind. 1 C.pr.pen., suspendarea se impunea până la lămurirea tuturor aspectelor legate de legalitatea și temeinicia titlului de creanță, tocmai pentru evitarea unei situații de nelegalitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 C.pr.civ.
În probațiune, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În recurs intimata D.G.F.P. B., pentru A.F.P. Râșnov, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
În cuprinsul întâmpinării intimata a arătat că în speță nu erau îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării silite, astfel încât, în mod corect prima instanță a respins cererea de suspendare a executării silite doar pe baza unei simple solicitări nedovedite și nesusținută de un ansamblu probatoriu specific acestei cereri.
Prin întâmpinare, intimata nu a solicitat administrarea de în recurs.
Examinând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs invocate de către recurent, actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Executarea silită pornită împotriva recurentului - contestator de către intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI RÂȘNOV, are ca obiect o creanță fiscală, respectiv o amendă judiciară aplicată contestatorului de organele de poliție judiciară la data de 12.10.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 198 alin. 4 lit. a C.pr.pen.
Potrivit art. 199 alin. 2 C.pr.pen. persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.
Recurentul contestator a formulat o astfel de cerere de reducere și scutire.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din data de 05.11.2012, dată în dosarul nr._/P/2011, amenda aplicată contestatorului a fost confirmată prin respingerea cererii de scutire de la plata acesteia, însă cuantumul acesteia a fost redus la suma de 500 lei, sumă care formează obiectul executării, cu această ocazie autoritatea competentă analizând condițiile de legalitate și temeinicie ale sancțiunii aplicate.
După respingerea cererii de scutire și reducerea amenzii, aceasta a devenit executorie, astfel încât formularea unei plângeri asupra soluției procurorului în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C.pr.civ. nu avea caracter suspensiv de executare, astfel încât prima instanță nu putea reține acest aspect ca și motiv de suspendarea a executării silite, chiar dacă nu a arătat expres în cuprinsul hotărârii recurate.
Prin urmare, instanța în mod legal și temeinic a analizat cererea de suspendare prin prisma prevederilor dreptului comun în materie, respectiv art. 403 C.pr.civ., reținând în mod corect faptul că plata cauțiunii stabilite nu are ca efect sine die obținerea suspendării executării silite, și că pe lângă aceasta se impun a fi întrunite și alte condiții, precum cele cercetate de către prima instanță, care a în mod justificat a constatat că măsura suspendării nu are caracter prejudiciabil, și consecințe greu de reparat sau irecuperabile pentru contestator.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 C.pr.civ. cererea de recurs formulată de recurent împotriva Încheierii Ședinței publice din data de 22.03.2013, în dosarul nr._, va fi respinsă, hotărârea recurată urmând a fi menținută ca fiind legală și temeinică, conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul TERȚA I. D., domiciliat în or. Râșnov, ., jud. B., împotriva Încheierii Judecătoriei Zărnești din 22.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. F. D. M. M. B.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./17.02.2014
dact L.P./20.02.2014
2 exemplare
jud. fond M. M./Judecatoria Zarnesti
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 228/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
