Fond funciar. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 803/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ NR. 803/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 6 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. -JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
GREFIER: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de către recurentul P. Comunei M., în contradictoriu cu intimații C. Județeană de F. F. Iași, și M. T. D., împotriva Sentinței civile nr. 2427/2.02.2011, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimatului pârât să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 30.05.2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6.06.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr. 2427/02.02.2011 a Judecătoriei Iași a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 2024/15.09.2009 emisă pe numele pârâtului M. T. D. cu privire la reconstituirea suprafeței de 8,56 ha teren, situat pe raza comunei M., județul Iași, formulată de reclamantul P. COMUNEI M., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI și M. T.D., fiind respinsă cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamantul, precum și cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligat reclamantul P. COMUNEI M. să plătească pârâtului M. T. D. suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Iași a reținut în esență că reclamantul a invocat următoarele motive de nulitate:
a. pârâtul nu a făcut dovada calității de moștenitor după C. A..
b. pârâtul M. T. D. nu face dovada dreptului de proprietate al autorilor și pentru suprafața de teren solicitată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.2 și 11 alin1 Lg. 18/1991;
c. certificatul eliberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorilor pentru 1943/1948) nu îndeplinește condițiile art. 6 alin.12 Lg.1/2000 întrucât nu se face dovada că autorii pârâtului M. T. D. erau proprietarii terenului validat prin hotărârea contestată, la momentul deposedării abuzive de către stat;
d. pârâtului i-a fost reconstituită întreaga suprafață deținută de autorii săi, chiar și cea dovedite cu certificatul de la Arhivele Statului, respectiv suprafața de 17,00 ha conform T.P. nr._/2002 – 5,00 ha; T.P. nr._/2007 – 2,00 ha; T.P. nr._ – 10,00 ha teren
Instanța a constatat că nici unul dintre motivele de nulitate invocate nu este întemeiat, pentru argumentele ce se vor dezvolta în continuare:
a. Pârâtul M. T. D. este nepotul autorilor săi C. A., una și aceeași persoană cu C. A. și C. E..
Față de această împrejurare s-a reținut în mod prioritar că, date fiind sumarele cunoștințe de scriere și de citire din ultima perioadă a secolului al XIX –lea și începutul secolului XX, nu exista rigoare în trecerea prenumelor în actele oficiale, inclusiv în actele de stare civilă, de cele mai multe ori, solicitanții sau beneficiarii fiind înscrieri fie cu greșeli, fie cu numele diminutivate, așa cum este situația de față.
Astfel potrivit actelor de stare civilă de la filele 58 verso, 60-62, 136 verso dosar, reiese împrejurarea că pârâtul este fiul numitei M. C., fiica lui C. A. și C. E., decedată la data de 16.06.2001.
De altfel, atât în certificatul de naștere al mamei pârâtului, cât și în foaia matricolă invocată ca probă a proprietății, bunicul acestuia este trecut cu prenumele de A..
Descendența din acești autori a pârâtului, precum și calitatea sa de moștenitor – nepot, este dovedită, prin urmare, atât cu certificatele de naștere și deces ale mamei, cât și cu cartea sa de identitate, pârâtul fiind dispensat de dovada acceptării succesiunii de către mama sa prin beneficiul articolului 13 alin.2 din Lg. 18/1991, precum și al Legea nr. 247/2005, privitor la repunerea în termen cu privire la formularea cererii de reconstituire.
b. c. În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate, instanța a reținut, de asemenea, ca îndeplinită condiția enunțată.
Astfel, cererii de reconstituire nr.540/30.11.2005, formulată în baza Legii nr.247/2005, îi este aplicabilă legislația în vigoare la momentul formulării.
Instanța a reținut, în mod prioritar, că cererea de reconstituire nr.540/30.11.2005 a fost depusă la Primăria C. și înaintată spre competentă soluționare Primăriei M. (adresă nr. 8/22.05.2008 – la dosar), reclamantul nefăcând dovada falsului cu privire la numărului și data acesteia, până la data închiderii dezbaterilor, astfel încât proba datei certe dobândită prin înscrierea în registrul de intrare-ieșire a Primăriei C. nu a fost înlăturată (art. 1182 Cod civil).
P. cererea nr. 540/2005, pârâtul M. T.D. a solicitat reconstituirea suprafeței de 5 ha teren, situat pe raza comunei M., în calitate de moștenitor al autorului C. A., în baza certificatului liberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorului pentru anii 1943/1948), precum și reconstituirea suprafeței de 3,76 ha, teren preluat de la autoarea C. E. prin Decretul nr. 115/1959.
Instanța de fond a mai reținut că, contrar susținerilor reclamantului, pârâtul face dovada dreptului de proprietate al autorilor săi (atât pentru C. A., cât și pentru C. E.), precum și al situării acestuia pe raza comunei M., cu cele două foi matricole nr. 1 pentru anii 1943/1948 - filele 19, 42 din dosar, în cauză, în ceea ce privește dovada proprietății fiind aplicabile dispozițiile art. 6 alin 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, modificată și completată.
Potrivit acestui text de lege: „Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
Instanța a mai reținut că reclamantul a mai invocat și că nu se face dovada că autorii pârâtului M. T. D. erau proprietarii terenului validat prin hotărârea contestată, la momentul deposedării abuzive de către stat, aceste susțineri nefiind întemeiate, întrucât, în primul rând, dovada continuității proprietății nu este o condiție a existenței acesteia, în speță fiind suficientă pentru dovedirea proprietății îndeplinirea condiției prevăzute de art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, foile matricole nr.1 din anii 1943/1948, fiind, în sensul legii, dovezi ale dreptului de proprietate.
În acest sens, invocând lipsa de continuitate, îi revenea reclamantului, ca autor al susținerii și în raport cu dispozițiile generale ale art. 1169 C.civil, să dovedească împrejurarea că în anul 1959 cel mai târziu, terenul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul autorilor pârâtului M. T.D..
A reținut de asemenea că, raportat la dispozițiile legale invocate și analizate mai sus, dar și la prevederile 1169 Cod civil, reclamantul era obligat să producă dovada contrară și să dovedească veridicitatea afirmațiilor sale precum și o altă situație de fapt, așa cum, de altfel, stipulează art. 6 alin 14 din Legea nr. 1/2000, în sensul că proba invocată să fie de aceeași forță juridică, lucru care nu s-a întâmplat în prezenta speță și cu atât mai mult cu cât situația de fapt a fost verificată de către organul săi de control al legalității, respectiv de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În acest context, dat fiind că dovada proprietății a fost făcută prin înscrisuri și că hotărârea de validare a cărei constatare nulitate absolută se solicită nu stabilește amplasamentul terenului validat, este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că declarațiile de martori anexate dosarului de reconstituire nu îndeplinesc condițiile cerute de dispozițiile art. 6 alin 13 din Legea nr. 1/2000.
Așa cum susține și pârâtul M. D. în contestația formulată împotriva propunerii de invalidare, dată de C. locală de fond funciar M., declarațiile martorilor I. V. și T. A., însoțite de planul parcelar sunt date în vederea localizării suprafeței de 3,76 ha teren, preluat de stat de la autoarea C. E. pe raza comunei M. și au fost reținute și de instanță cu același efect probatoriu.
Instanța a înlăturat susținerile reclamantului referitoare la faptul că descrierea terenului în suprafață de 3,76 ha, conform cererii de reconstituire, conduce la ideea că acesta se află pe raza comunei C. („pe șoseaua Iași –C., învecinat cu Valea Adâncă”), situația contrarie fiind dovedită atât prin cele două declarații date de I. V. și T. A., cât și, mai ales, de foaia matricolă a autoarei, care localizează terenul pe raza comunei M..
d. Este adevărat că pârâtului i-au fost reconstituită anterior suprafața de 17 ha teren, pe raza comunei M., după cum urmează:
- prin T.P. nr._/2002 suprafața de 5,00 ha teren arabil (filele 17-18 dosar);
- prin T.P. nr._/2007 suprafața de 2,00 ha (filele 15-16 dosar);
- prin T.P. nr._ – 10,00 ha teren forestier (filele 13-14 dosar).
Însă, așa cum rezultă din hotărârea de validare nr. 7880/09.07.2007, precum și din certificatului liberat de Arhivele Statului (foaia matricolă nr.1 a autorului pentru anii 1943/1948) – fila 19 dosar, suprafața de 10 ha teren forestier nu este validată pârâtului în calitatea sa de moștenitor al autorului C. A. și nici nu are la bază certificatul invocat care, de altfel, nu face trimitere la suprafețe de teren având categoria de folosință forestier.
P. urmare, în baza dovezii administrate ca probă în cauză și după autorul C. A., reclamantului i-au fost reconstituită anterior pe raza comunei M. doar suprafața de 7 ha teren (conform TP nr._/2002 și T.P. nr._/2007).
De altfel, a considerat instanța, această reținere se coroborează deplin atât cu înscrisul aflat la fila 55 dosar – care arată ce suprafețe de teren poseda „chiaburul C. A.” în anul 1951, respectiv 12 ha teren pe raza satului Valea Adâncă, . folosință arabil și fâneață, cât și cu raportul de expertiză extrajudiciară pentru prezenta cauză, reținut ca înscris probatoriu, întocmit de D. N., care identifica suprafața de 5 ha teren nevalidată pe raza comunei M..
Cu privire la reconstituirea anterioară a suprafeței de 3,76 ha teren, în favoarea pârâtului în calitate de moștenitor al autoarei C. E., instanța de fond a reținut că această afirmație a reclamantului nu are susținere în probatoriu, fiind absolut nedovedită.
Reținerile instanței fac trimitere la argumentele de mai sus, cu privire la constatarea împrejurării că această suprafeței de teren se află pe raza comunei Mirolsava și nu pe raza comunei C..
Pentru considerente expuse mai sus, instanța a constatat, din analiza cumulativă atât a cauzelor de nulitate prevăzute de dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997, cât și a tuturor celorlalte dispoziții incidente reconstituirii dreptului de proprietate, că nu există motive de nulitate care să poată conduce la anularea Hotărârii nr. 2024/15.09.2009 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, drept pentru care cererea reclamantului P. Comunei M. apare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant M. D., instanța a reținut că acesta a solicitat obligarea reclamantului P. comunei M. la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi, începând cu data pronunțării hotărârii și până la data înmânării titlului de proprietate și punerea efectivă în posesie.
Potrivit dispozițiilor art. 64 Lg. 18/1991 modificată, potrivit cu care: „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Dacã instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere”, daunele cominatorii urmând a fi stabilite de către instanță”.
S-a reținut de către instanță că condițiile textului de lege enunțat nu sunt îndeplinite cumulativ, pârâtul fiind beneficiarul hotărârii de validare nr. 2024/15.09.2009, contestată prin cererea de chemare în judecată principală, însă nu a făcut dovada că a solicitat anterior punerea în posesie și că i-a fost refuzată solicitarea și, mai ales, nu a făcut dovada că a formulat anterior acțiune privind obligarea pârâtei la punere în posesie, conform dispozițiilor art. 64 alin.1 și 2 C.proc.civ., cererea privitoare la daune cominatorii, având, din acest punct de vedere, un caracter accesoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că suprafața pentru care a fost emisă hotărârea provine de la 2 autori diferiți: 2,56 ha teren de la C. E. și 6,00 ha teren de la C. A..
Conform procesului – verbal nr. 253/1959 C. E. posedă suprafața de 2,56 ha teren compus din 1,12 ha și 1,76 ha teren situat pe raza orașului Iași, mai exact șoseaua Iași – C..
Potrivit aceluiași proces – verbal, C. E. propune ca terenul în suprafață de 0,8 ha teren situat în Iași, . fie predat la I.A.S. Bucium.
I.A.S. Bucium nu a deținut niciodată teren pe teritoriul administrativ al comunei M., prin urmare, conform delimitărilor în vigoare, suprafața de teren cuprinsă în acest proces – verbal nu este pe raza administrative-teritorială a comunei M..
Conform procesului verbal nr. 7626/1959 care cuprinde aceeași suprafață de 1,76 ha posedată conform și procesului - verbal mai sus indicat, aceeași comisie orășenească numită de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului Iași, stabilește pe baza declarațiilor numitei C. E. că aceasta poseda suprafața de 1,76 ha teren în Iași, în vecinătatea Valea Adâncă. Și această suprafață de teren a fost predată la I.A.S. Bucium.
Astfel cum, însăși C. E. declara, această suprafață de teren era situată în Iași și doar se învecina cu Valea Adâncă.
Și în cazul acestui proces verbal, conform delimitărilor în vigoare, această suprafață de teren nu este raza administrativ-teritorială a comunei M..
P. urmare, în ceea ce privește autoarea C. E., recurentul a arătat că amplasamentul acesteia nu se afla pe administrativul M.,fapt care conduce la calificarea cererii de reconstituire formulată de pârât ca fiind neîntemeiată – raportat la vechiul amplasament al autoarei care nu se afla pe administrativul comunei M., ci pe municipiul Iași.
Cu privire la această autoare, a arătat că instanța de judecată a reținut în mod greșit faptul că martorii I. V. și T. A. au declarat că amplasamentul terenului de 3,76 ha deținut de C. E. ar fi pe amplasamentul comunei M., constatând faptul că acestea vizează amplasamentele suprafețelor de teren deținute de C. A. și C. A., și nu C. E..
In atari condiții, nu se poate reține faptul că, prin cele două declarații de martori, pârâtul face dovada amplasamentului suprafeței de teren deținute de C. E. și anume pe teritoriul administrativ al comunei M..
A mai susținut că pârâtul nu are calitatea de persoană îndreptățită (potrivit legislației funciare) după bunicul său C. A..
Din cuprinsul certificatului eliberat de Arhivele Statului, rezultă că numitul C. A. a predat teren conform H.C.M. nr. 308/1953 în suprafață de 17,58 ha teren.
Această suprafață de teren, ulterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 a fost reconstituită în întregime pârâtului, după cum urmează:titlul de proprietate nr._/2002, 5 ha în M., nr._/2007, 2 ha în M., nr._/2000, 10 ha în M..
Însumând suprafețele ce fac obiectul acestor reconstituiri, se obține un total de 17 ha – prin urmare, raportat la actul „ primar” de predare ar mai fi o diferență nereconstituită de 0,58 ha pe raza administrative-teritorială a comunei M..
Recurentul a mai arătat că, în ceea ce privește ultimul dintre titlurile de proprietate eliberate – cel pentru suprafața de 10 ha teren, pârâtul susține faptul că suprafața de 10 ha pădure este distinctă de suprafața de teren ce a fost predată de C. A. conform H.C.M. nr. 308/1953, ori din interpretarea și coroborarea sentințelor civile nr. 7486/3.10.2005, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru 2 ha, și nr. 5377/20.06.2005, în baza căreia a fost emis titlul de proprietate pentru 10 ha pădure și a faptului că nu mai deține alte acte primare de reconstituire, neurmate de o hotărâre de validare și emitere titlu de proprietate, decât actul de la arhive din care rezultă că suprafața totală care a fost predată la stat a fost de 17,58 ha teren, rezultă fără putință de tăgadă faptul că autorul C. A. este îndreptățit doar la această suprafață de teren.
De asemenea, din motivările celor două instanțe rezultă faptul că, în totalul de 17,58 ha predate, sunt incluse și cele 10 ha de pădure, ulterior reconstituite.
A arătat de asemenea că, atât timp cât nu există un alt act care să dovedească îndreptățirea la terenul de 10 ha înscris în titlul de proprietate nr._/2000, nu se putea vorbi despre existența unei suprafețe de teren distincte față de cea de 17,58 ha predată la stat.
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că recurentul omite cu bună știință unele acte oficiale, care dovedesc atât dreptul său de proprietate cât și predarea către stat a terenului deținut de către autorul său, C. A., dar analizează înscrisuri care nu se referă la cererea de reconstituire formulată, ci la altă cerere de reconstituire, fiind vorba despre actul Comitetului Executiv al Sfatului Popular Iași din data de 21 martie 1951 și care se găsește la Arhivele Statului, dar și în dosar la paginile 53-56, 67-68, prin care o comisie oficială, în urma investigațiilor efectuate, a întocmit acest act prin care a stabilit calitatea de chiaburi a celor doi frați ai lui G. C., respectiv C. A. și C. N. datorită faptului că aceștia dețineau în proprietate fiecare câte o suprafață de 27,00 ha teren.
Intimatul a mai arătat că recurentul interpretează eronat actele de proprietate și de predare către stat a terenului, aparținând bunicii sale, C. E.,certificatul de la Arhivele Statului referitor la cererea de predare a celor 13,00 ha de teren predate de către bunicul său C. A., cele două procese - verbale de preluare a terenului acesteia, dar și sentințele judecătorești, precum și că omite să analizeze copia de pe registrul matricol al numitei C. E. din 1943 – 1948, care confirmă faptul că 3,76 ha care a făcut obiectul predării terenului la stat prin cele două procese - verbale, este situat în .> De asemenea, dacă ar fi coroborat acest certificat cu procesul - verbal de predare a suprafeței de teren forestier menționat mai sus, dar și cu actul de chiaburi din 1951, ar fi observat că terenul forestier nu a fost trecut în Registrul agricol, ci doar cel arabil.
P. decizia civilă nr. 180/23.12.2012 a Tribunalului Iași a fost admis recursul formulat de reclamantul P. comunei M. împotriva sentinței civile nr. 2427/02.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, care a fost casată în parte, fiind reținută spre rejudecare în fond cererea principală, pentru administrarea de probe noi - expertiză topo - cadastrală, în vederea identificării amplasamentului actual al suprafeței de 2,56 ha teren provenit de la autoarea C. E. și fiind menținute dispozițiile sentinței recurate referitoare la cererea reconvențională și fiind stabilit termen de judecată în vederea administrării probei menționate.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Iași a reținut că recursul este întemeiat, în parte, în sensul celor ce urmează:
P. Hotarârea nr. 2024/15.09.2009, C. Județeană Iași de aplicare a legilor fondului funciar a admis contestația formulată de M. T. D. și a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața de 8,56 ha teren situat pe raza comunei M., județul Iași, provenită de la doi autori: C. A.- 6 ha și C. E.- 2,56 ha.
Primul motiv de recurs se referă la terenul reconstituit după autorul C. A., susținându-se că de pe urma acestuia dreptul de proprietate s-a reconstituit integral: 5 ha prin titlul de proprietate nr._/2001, 2 ha prin titlul de proprietate nr._/2007 și 10 ha teren cu vegetație forestieră prin titlul de proprietate nr._/2010.
Tribunalul Iași a reținut că, prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 540/30.11.2005, pârâtul M. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate provenit de la doi autori: pentru suprafața de 5 ha teren arabil de pe urma defunctului C. A. și pentru 3,76 ha teren de pe urma defunctei C. E..
În ceea ce privește terenul provenit de la autorul C. A., instanța de recurs a constatat că din registrul agricol și din copia legalizată de pe cererea locuitorului C. A. nr. 1497/1953, aflata in dosarul nr. 64/1953 al Sfatului Popular Iași, rezultă că acesta deținea în proprietate la data respectivă suprafața de 17,58 ha (care nu includea pădure), din care în anul 1953 a predat la stat, în baza H.C.M. nr. 308/1953, 13 ha teren arabil și 1 ha fânaț.
Separat de suprafața de 17,58 ha, autorul pârâtului a mai deținut și suprafața de 10 ha pădure, pentru care mama pârâtului, Dracu M. C., a formulat cerere de reconstituire în anul 1998, cerere în care se precizează că acest autor a deținut 18 ha arabil și 10 ha pădure, dovada preluării de către stat a terenului împădurit fiind făcută cu procesul-verbal din 22.05.1955 întocmit în baza H.C.M. nr. 2315/1954 privind constituirea pădurilor comunale, astfel încât prin Hotărârea nr. 7880/9.10.2007 emisă de C. Județeană Iași de fond funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul pârâtului pentru suprafața de 10 ha teren forestier, pe raza comunei M..
Astfel, instanța a reținut că din cele arătate mai sus rezultă că suprafața de 10 ha teren forestier nu se include în suprafața de 17,58 ha menționată în certificatul eliberat de Arhivele Naționale, determinante fiind categoria de folosință (pădure) care nu se regăsește înscrisă în dreptul terenurilor menționate în cuprinsul acestui certificat, existența unui act distinct de preluare în proprietatea statului, precum și faptul că s-a formulat cerere de reconstituire separată pentru respectiva suprafață de teren .
În continuare, Tribunalul a reținut că, în condițiile în care din terenul arabil rămas de urma autorului C. A. s-au reconstituit doar 7 ha (prin titlul de proprietate nr._/2002 și titlul de proprietate nr._/2007) rezultă că până la concurența suprafeței de 13 ha teren arabil preluată de stat a mai rămas o diferență de reconstituit în proprietate de 6 ha, astfel cum corect a și fost validată prin hotărârea contestată de reclamantul P. Comunei M..
Privitor la terenul solicitat de pe urma autoarei C. E., referitor la care recurentul a invocat că nu ar fi situat pe raza comunei M., ci pe raza municipiului Iași, Tribunalul a reținut că în Matricola privind impozitul agricol a comunei M. din anii 1943-1944, 1948-1949aceasta figura înscrisă în proprietate cu suprafața de 3,76 ha, iar mai târziu, în registrul agricol al orașului Iași din anul 1959 C. E. figurează înscrisă cu suprafața de 2,56 ha teren.
Potrivit procesului-verbal nr. 253 din 23.04.1959 întocmit de C. orășenească Iași numită prin decizia nr. 305/95, C. E. deținea suprafața de 2,56 ha teren situat pe raza orașului Iași – Șoseaua Iași-C., din care suprafața de 0,80 ha se propunea a fi preluată de G.A.S. Bucium Iași.
Potrivit procesului-verbal nr. 76 din 2.09.1959 întocmit de aceeași comisie, suprafața de 1,76 ha teren situată pe raza orașului Iași, în vecinătatea Valea Adâncă, rămasă în posesia locuitoarei C. E. după preluarea celei de 0,80 ha, era propusă a fi predată aceleiași G.A.S. Bucium.
Tribunalul a reținut de asemenea că recurentul a depus la dosarul instanței de recurs adresa nr. 3168 din 28.10.2011 emisă de Agenția Domeniilor Statului - Reprezentanța Iași, din care rezultă că fosta I.A.S. Bucium, fostă G.A.S. Bucium nu figurează cu suprafețe de teren pe unitatea administrativ-teritorială a Comunei M..
Concluzionând, instanța a reținut că situarea terenului în suprafață de 2,56 ha provenit de la autoarea C. E. pe raza comunei M. ori pe raza municipiului Iași nu poate fi stabilită în recurs doar în baza înscrisurilor existente la dosar, fiind necesară administrarea unei expertize tehnice de specialitate, motiv pentru care s-a stabilit termen de judecată pentru administrarea probei cu expertiză tehnică.
P. încheierea din data de 28.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecății cauzei de la Tribunalul Iași la Tribunalul B..
În prealabil, instanța reține că din decizia pronunțată de Tribunalul Iași rezultă că s-a dispus casarea în parte a sentinței Judecătoriei Iași, respectiv în ceea ce privește soluția dată cererii principale, și aceasta numai cu referire la legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului pentru suprafața de 2,56 ha teren de pe urma autoarei sale, C. E., restul dispozițiilor sentinței atacate fiind menținute, așa încât numai aspectul arătat mai sus va face obiectul analizei, urmând a se proceda la rejudecarea în fond exclusiv cu privire la acesta.
Rejudecând în limitele casării, în urma analizării înscrisurilor depuse la dosar și a probei noi administrate în recurs, în fața Tribunalului Iași, respectiv a expertizei tehnice topografice, instanța reține următoarele:
Obiectivul lucrării științifice întocmite în cauză a fost acela de a se identifica suprafața de 2,56 ha teren provenită de la C. E., în raport cu actele depuse în susținerea dreptului de proprietate, precum și stabilirea amplasamentului actual al terenului, în sensul de a se preciza de ce unitate administrativ-teritorială aparține, . sau municipiul Iași.
Răspunzând acestor obiective, expertul desemnat în cauză, V. V. B., a concluzionat în sensul că din actele prezentate rezultă că autoarea pârâtului, C. E., a deținut suprafața de 3,76 ha teren pe raza comunei M., suprafață ce apare înscrisă în foaia matricolă nr. 371/1943-1948, suprafață ce a fost identificată și măsurată, precum și că din nici un înscris nu rezultă că suprafața de 2,56 ga ar fi inclusă în 3,76 ha.
Expertul a identificat și măsurat suprafața de3,76 ha și a prezentat situația juridică a acesteia, iar identificarea suprafeței deținute de C. E. pe raza comunei M., în zona denumită „Dealul Nucului”, s-a făcut în baza declarației numitului I. V., fără a se stabili o identitate între acest teren și acela menționat în procesele-verbale, ce însumează 2,56 ha.
De asemenea, expertul a identificat vechea proprietate a defunctei C. E., situată în municipiul Iași, fosta .. 108, rămasă în proprietatea acesteia și a fiului său C. N., cota de 5/8 din acest imobil fiind înstrăinată de către aceasta, iar diferența de 3/8 regăsindu-se trecută în rolul deschis pe numele C. N..
Nici în ceea ce privește acest teren expertul nu a putut concluziona în sensul că diferența până la 2,56 ha nu a putut fi identificată, înscrisurile puse la dispoziție de către părți fiind insuficiente și neexistând descrieri clare ale proprietății expropriate, acestea cuprinzând date generice despre locație și neavând stabilită denumirea zonei unde s-ar afla poziționat terenul, după cum nici cei prezenți n-au fost în măsură să indice cu exactitate vechiul amplasament al acestei suprafețe.
Se poate susține însă, a arătat expertul, că, având în vedere mențiunile din registrul agricol, că tot terenul se afla pe teritoriul administrativ al municipiului Iași, precum și că doar pentru suprafața de 0,80 ha nu există confirmarea la capitolul II:B, coloana „Descrierea parcelei și locul de așezare”, că aceasta se afla pe raza localității de domiciliu – Iași, așa cum se precizează clar pentru celelalte suprafețe care însumează 1,76 ha.
Legat de același aspect, expertul a arătat că suprafața de 0,80 ha ar putea fi situată în afara Municipiului Iași, dar din nici un înscris nu rezultă că ar fi pe raza comunei M..
Concluzionând, expertul a arătat că, din suprafața de 2,56 ha teren, expropriată prin procesele-verbale nr. 253/23.04.1959 și 76/2.09.1959, nu s-a putut identifica decât suprafața de 7374 mp, suprafață ce nu a fost de fapt expropriată, aceasta revenind în proprietatea numiților C. E. și C. N., conform cererii nr._/0.03.1960 și care a fost parțial înstrăinată ulterior, această suprafață aflându-se în municipiul Iași, fosta .. 108 (actuală Șoseaua N.), fiind ocupată în prezent de blocuri, alei și biserică, iar diferența până la 2,56 ha, respectiv_ mp, nu a putut fi identificată, pentru motivele arătate mai sus.
Totodată, expertul a arătat că a identificat suprafața de 3,76 ha teren pe raza comunei M., suprafață ce a fost înscrisă în foaia matricolă nr. 371/1943-1948.
Răspunzând obiecțiunilor încuviințate în cauză, expertul judiciar a arătat că, din consultarea înscrisului intitulat „Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din orașul Iași, județul Iași, întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948” se constată că acest înscris nu conține o descriere a parcelelor menționate și care eventual ar fi putut fi folosită la identificarea acestora, și pe cale de consecință nu se poate constata nici măcar existența identității între parcelele înscrise în borderou și a celor din registrul agricol pe anii 1959-1963 și procesele-verbale nr. 253/1959 și 76/2.09.1959, astfel că concluziile anterior exprimate nu sunt influențate de acest înscris.
Mai mult, expertul a precizat că din procesele-verbale sus-menționate rezultă că întreaga suprafață de 2,56 ha se află pe teritoriul administrativ al municipiului Iași.
Coroborând acest mijloc de probă cu înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că în cauză nu a fost administrată nici o dovadă din care să rezulte că terenul de 2,56 ha, cu privire la care pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în considerarea autoarei sale C. E., s-ar afla amplasat pe raza teritorială a localității M..
În primul rând, instanța constată că nu a fost depus la dosar nici un înscris care să reprezinte un act translativ de proprietate, din care să rezulte dobândirea în proprietate de către autoarea pârâtului a terenului în cauză, reconstituirea fiind solicitată în baza unor alte acte decât vreun titlu în înțelesul pe care acest termen îl are în regimul personal de evidență imobiliară.
În al doilea rând, instanța constată că, potrivit procesului-verbal nr. 253/23.04.1959 (fila 43 din dosarul Judecătoriei Iași), care face referire la terenul de 2,56 ha, acesta se afla amplasat pe raza orașului Iași, Șoseaua Iași-C., iar conform procesului-verbal nr. 76/2.09.2959 (fila 43 verso din același dosar), terenul de 1,76 ha, deținut de aceeași antecesoare a pârâtului, era situat pe raza Orașului Iași, vecinătatea Valea Adâncă.
Pe de altă parte, cu referire la antecesoarea C. E., instanța constată că potrivit extrasului din registrul agricol al comunei M., aflat la fila 66 din dosarul Judecătoriei Iași, aceasta figura pe raza acestei unități administrativ-teritoriale cu suprafața de 3,76 ha teren, iar nu cu cea de 2,56 ha, neexistând nici o dovadă din care să rezulte, astfel cum a precizat și expertul topograf, că suprafața de 2,56 ha ar fi inclusă în cea de 3,76 ha.
Având în vedere că, în regimul Legii nr. 18/1991, declarațiile de martori constituie probe admisibile în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate numai în măsura în care lipsesc dovezile scrise, instanța va avea în vedere numai înscrisurile aflate la dosar, precum și expertiza tehnică întocmită în recurs, în fața Tribunalului Iași, după casarea cu reținere, cu atât mai mult cu cât acesta este un mijloc de probă științific, întocmit de un specialist, având o deosebită valoare puterea probatorie.
Coroborând probele enumerate mai sus, Tribunalul constată că acțiunea reclamantului este în parte întemeiată, respectiv în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului pentru suprafața de 2,56 ha teren, după autoarea C. E., pe raza comunei M., în sensul că, prin hotărârea atacată, în mod greșit s-a dispus admiterea contestației și reconstituirea dreptului de proprietate și pentru această suprafață de teren, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că suprafața de 2,56 ha s-a aflat pe raza teritorială a comunei M., ci pe raza municipiului Iași.
Restul pretențiilor reclamantului, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate după autorul C. A., nu vor mai fi analizate, având în vedere că din decizia pronunțată de Tribunalul Iași anterior strămutării prezentei cauze rezultă că această instanță a găsit recursul fondat numai în parte, iar soluția de casare a fost de asemenea una parțială, exclusiv în vedere stabilirii amplasamentului terenului solicitat de pârât după autoarea sa C. E..
Față de aceste considerente, rejudecând în limitele casării, Tribunalul urmează a admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. Comunei M. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Iași și M. D., și în consecință urmează a constata nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 2024/15.09.2009 emisă de pârâta C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar Iași, respectiv în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M. D. pentru suprafața de 2,56 ha teren, după autoarea C. E., pe raza comunei M., județul Iași, și a respinge restul pretențiilor reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând în limitele casării:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. COMUNEI M. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. IAȘI și M. D., și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 2024/15.09.2009 emisă de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI F. IAȘI, respectiv în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului M. D. pentru suprafața de 2,56 ha teren, după autoarea C. E., pe raza comunei M., județul Iași.
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /17.06.2013
Tehnored. CL/17.06.2013
Ex. 2
J. fond – MO Z. L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 790/2013. Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 798/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
