Contestaţie la executare. Decizia nr. 1675/2012. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1675/2012 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-12-2012 în dosarul nr. 1675/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1675/R
Ședința publică din data de 20 decembrie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. -judecător
JUDECĂTOR: I. L.
JUDECĂTOR: D. O. P.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurentul intimat B. K. O., în contradictoriu cu intimata contestatoare . și cu intimata P. M., împotriva Sentinței civile nr. 6827/15.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.12.2012, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.12.2012, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 6827/15.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă în parte contestația la executare promovată de contestatoarea ., împotriva intimaților B. K. O. și P. M. și în consecință, a fost anulat procesul verbal de constatare a perimării întocmit la data de 14.02.2012 în dosarul execuțional 294/2009 al Biroul Executorului Judecătoresc K. O.. A fost obligat intimatul B. K. O. să continue executarea silită pornită împotriva debitoarei P. M. în dosarul execuțional nr.294/2009, astfel cum a solicitat societatea contestatoare. A fost respinsă cererea de sancționare a intimatului B. K. O. în temeiul art.404 al.1 indice 1 C.pr.civ. S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 8 lei achitată cu OP 471/23.03.2012 în contul Primăriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că, la data de 19.08.2009, contestatoarea a solicitat intimatului B. K. O. executarea silită a sentinței civile nr.8951/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria B. prin care intimata debitoare P. M. a fost obligată să plătească suma de 397,84 lei preț al serviciilor, suma de 823,44 lei penalități de întîrziere și 101,50 lei..
P. cererea de executare, creditoarea contestatoare a solicitat B. K. O. ca, în termen de 30 de zile, să comunice taxele ce trebuie achitate, precum și copii ale următoarelor acte: somația întocmită în conformitate cu art.497 C.pr.civ. și dovada comunicării, procesul verbal de situație, dovada inscrierii somației la cartea funciara. Totodată creditoarea a solicitat să i se comunice dacă bunul imobil este coproprietate și se solicită partajul, a solicitat deplasarea executorului la domiciliul debitoarei în vederea identificării bunurilor mobile, efectuarea demersurilor pentru identificarea succesiunilor, identificarea soțului, a locului de muncă al acestuia, dacă are calitatea de moștenitor a părinților săi, solicitarea relații referitoare la starea materială a debitorului de la consiliul local, relații de la ITM referitoare la locul de muncă al debitorului.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 05.10.1009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2009.
Judecătoria B. a reținut că, la data de 24.08.2009, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare prevăzut de art.371 indice 7 C.pr.civ. și raportat la prevederile Ordinului 2550/2006 al Ministrului Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. P. acest proces verbal. s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc la suma de 333,2 lei, restul cheltuielilor ( taxe de timbru, timbre poștale, onorarii experti etc prevăzute de art.39 al.5 din L 188/2000) urmînd a fi stabilite ulterior. P. același proces verbal s-a stabilit că avansul din onorariul executorului ce trebuie achitat este de 119 lei.
La data de 24.08.2009, intimatul B. K. O. a emis și comunicat contestatoarei factura nr. 262 în vederea plății serviciilor de executare silită în cuantum de 119 lei. Pe această factură s-a făcut mențiunea că plata se va efectuta cu OP. .
S-au reținut dispoz. art.39 al.3 din L 188/2000.
La data de 13.10.2009, executorul a emis somația de executare ( fila 64 dosar), la data de 12.10.2009 a emis o adresă către CAS B. pentru identificarea angajatorului debitoarei P. M., la data de 13.10.2009 s-a întocmit o adresă comunicată Direcției Fiscale din cadrul Consiliului Local Prejmer pentru a identifica dacă debitoarea deține în proprietate bunuri mobile sau imobile.
P. adresa nr.6728/15.10.2009, Primăria Comunei Prejmer a comunicat executorului judecătoresc faptul că debitoarea nu figurează în evidențele sale cu bunuri mobile sau imobile. P. adresa nr._/15.10.2009 CAS B. a comunicat executorului că debitoarea nu figurează ca asigurat în baza sa de date.
Instanța a reținut că, la data de 21.03.2011, la dosarul execuțional, s-a depus de către creditoare o cerere de stăruință în executare. Ca urmare a acestei cereri, la data de 21.03.2011, executorul judecătoresc a procedat la emiterea unei noi somații de executare. Acest act de executare nu a fost urmat de nici un alt demers în vederea executării silite iar la data de 14.02.2012 executorul a constatat perimarea executării silite.
Totodată, s-a reținut că, la data de 06.01.2012, contestatoarea a comunicat executorului judecătoresc o cerere prin care solicita continuarea executărilor silite în toate dosarele execuționale deschise la cererea sa ( fila 21 dosar). La data de 04.10.2011 contestatoarea a solicitat executorului, în mod expres, continuarea executării silite în toate dosarele execuționale cu care a fost investit ( fila 26 dosar). Aceași cerere a fost comunicată executorului la data de 06.07.2011 ( fila 28 dosar), data de 25.03.2011 ( fila 30 dosar), la data de 21.12.2010 ( fila 32 dosar), la data de 08.09.2010 ( fila 36 dosar), la data de 16.04.2010 ( filas 40 dosar).
Intimatul B. K. O. a recunoscut primirea cererilor de continuare a executării, însă a susținut că acestea erau pur formale referindu-se, în mod generic, la toate dosarele execuționale ale creditoarei contestatoare.
Instanța a reținut că cererile din data de 25.03.2011, 06.07.2011, 04.10.2011 și 06.01.2012, chiar general formulate, sunt în măsură să dovedească stăruința creditoarei în executarea silită. Art.389 C.pr.civ. nu pretinde îndeplinirea vreunei formalități pentru a întrerupe termenul perimării, simpla cerere, chiar și verbală cu condiție posibilității dovedirii ei în caz de contestare, este în măsură să împiedice intervenția perimării. Sancțiunea perimării se aplică creditorului pentru delăsare și nu pentru forma de exprimare a dorinței de a se continua executarea silită.
Dispozițiile art.389 al.1 C.pr.civ. stabilesc că perimarea intervine dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără a fi urmat de alte acte. În cazul de față creditoarea a stăruit în permanență pentru continuarea executării, neexistând un interval de 6 luni în care aceasta să nu fi formulat o cerere de stăruință care însă nu a fost urmată de nici un act al executorului judecătoresc.
Pentru aceste motive, în temeiul art.404 C.pr.civ., instanța a dispus anularea procesului verbal de constatare a perimării întocmit la data de 14.02.2012 în dosarul execuțional 294/2009 cu consecința obligării intimatului B. K. O. să continue executarea silită împotriva debitoarei pap M., astfel cum a solicitat societatea contestatoare.
În ce privește cererea contestatoarei de a se face aplicarea art.404 al.1 indice 1 C.pr.civ. cu consecința aplicării sancțiunii amenzii în cuantum de 2500 lei, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.404 al 1 indice 1 C.pr.civ. prevăd posibilitatea instanței de a aplica executorului o sancțiune pentru refuzul nejustificat de a începe sau continua executarea silită. În cazul de față, executorul a refuzat începerea executării silite invocând nerespectarea de către creditoare a obligației de a avansa cheltuielile de executare. Astfel cum s-a reținut mai sus, singurele sume pretinse creditoarei au constat în onorariul executorului, iar neplata acestuia nu poate justifica refuzul executorului. Cu toate acestea, aplicarea amenzii este lăsată la aprecierea instanței, iar instanța consideră că pronunțarea prezentei hotărâri și obligarea executorului să continue executarea silită este suficientă pentru a atrage atenția asupra obligațiilor pe care executorul judecătoresc le are.
În temeiul art.23 lit.e din L 146/1997, instanța a dispus restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei achitată cu OP 471/23.03.2012 în contul Primăriei Sectorului 1 București ( fila 64 dosar).
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, intimatul B. Koppanfi O. SA, prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul intimat a arătat, în esență, că a dat curs cererii de executare întocmită de către contestatoare, formulând cereri către diverse autorități pentru a identifica posibile surse de venit sau bunuri ale debitorului, procedând, totodată, la somarea acestuia.
A precizat că partea creditoare nu a avut rol activ, simpla cerere a sa de stăruință în executare, nedublată de obligația stabilită, nu este de natură a face dovada ieșirii sale din pasivitate, nefiind în măsură să întrerupă termenul de perimare.
În drept, au fost invocate dispoz. art. art. 304 ind. 1 C.p.civ., art. 312 C.p.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În apărare, intimații nu au depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie potrivit art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății nu este întemeiată, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Perimarea este, în general, o sancțiune procesuală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care, ca urmare, a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.
Perimarea executării silite, potrivit art. 389 C.p.civ., intervine de drept la împlinirea termenului de 6 luni de la data împlinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire.
Așadar, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de șase luni de la data îndeplinirii oricăror acte de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă, adică este considerată neîncepută, instituția perimării contribuind la creșterea diligenței creditorului, având ca rol accelerarea procedurii judiciare în vederea lămuririi raportului dintre părți.
La data de 14.02.2012, B. K. O. a încheiat procesul-verbal de perimare contestat pe calea contestației la executare (f.12 dosar de fond), prin care a constatat că ultimul act de executare a fost emis la data de 21.03.2011, așa încât a intervenit perimarea de drept a executării silite, în condițiile art. 389 C.p.civ., începând cu data de 14.02.2012.
Tribunalul reține că, în momentul întocmirii procesului-verbal contestat, în mod greșit, executorul judecătoresc nu a ținut seama de cererile de continuare a executării silite formulate de către recurenta contestatoare, cereri de natură a întrerupe cursul termenului de perimare.
În cauza de față, în mod corect, instanța de fond a reținut că prin cererile adresate recurentului intimat de către intimata contestatoare, prin care solicita continuarea executării silite, ulterior datei de 21.03.2011, respectiv la data de 25.03.2011 (f.30), 30.06.2011 expediată prin e-mail la 06.07.2011 ( f. 28-29), 04.10.2011 expediată prin e-mail la 13.10.2011 (f.25-26) și 06.01.2012, a fost întrerupt cursul termenului de perimare, iar după fiecare întrerupere, a început să curgă un nou termen de perimare, așa încât la data încheierii procesului verbal de perimare contestat, acest termen nu era împlinit.
Se reține, așadar, faptul că, în mod corect, instanța de fond a reținut că deși în art. 389 C.p.civ., se cere ca pentru înlăturarea perimării, un act de executare să fie urmat de un alt „ act de urmărire”, este suficient ca partea creditoare să își manifeste numai diligența, făcând cerere pentru continuarea executării. În acest caz, deși un nou act de executare nu a intervenit, cererea creditoarei constituind un act de procedură, a întrerupt perimarea executării.
A se da o altă interpretare textului de lege menționat înseamnă a se ajunge la sancționarea creditorilor diligenți care au înțeles să efectueze demersuri pentru continuarea executării silite, contrar scopului urmărit de legiuitor prin edictarea acestei instituții de drept procesual civil.
De asemenea, se reține de către tribunal, faptul că, în situația în care intimata contestatoare, în calitate de creditoare, ar decide și ar dispune efectuarea fiecărui act concret de executare necesar recuperării creanței, s-ar ajunge la situația în care executorul judecătoresc nu și-ar mai justifica rolul în cadrul ultimei faze a procesului civil, devenind un simplu executant, pus la îndemână creditorului, iar nu un partener important al justiției pentru aducerea la îndeplinire a celor dispuse prin hotărârile executorii ale instanțelor judecătorești, căruia îi aparține inițiativa și decizia în efectuarea actelor de executare.
P. urmare, Tribunalul nu poate reține lipsa rolului activ al intimatei contestatoare invocată prin cererea de recurs, iar mai mult, în sarcina creditoarei, nu a fost stabilită o obligație de către recurentul intimat, așa încât să se poată vorbi despre neîndeplinirea obligației care să dubleze cererea de continuare a executării.
Pe cale de consecință, se reține că cererile creditoarei pentru continuarea executării silite adresate executorului judecătoresc, prin care a solicitat continuarea executării silite în dosarele execuționale aflate în lucru la acesta, printre care și dosarul având-o ca debitor pe intimata P. M., au întrerupt termenul de perimare a executării silite, executorului judecătoresc revenindu-i decizia de a efectua actele de executare ce se impun în cauză.
Față de cele ce preced, instanța, potrivit art. 312 al. 1 C.p.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul intimat B. K. O. împotriva sentinței civile nr. 6827 din 15.05.2012 a Judecătoriei B., pe care o va menține
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul intimate B. K. O. împotriva sentinței civile nr. 6827 din 15.05.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. F. I. L. D. O. P.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/14.01.2013-Ex. 2
Jud fond – B.M.M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1681/2012. Tribunalul... → |
|---|
