Acţiune oblică. Decizia nr. 17/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 17/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17/.> Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O. P.
Judecător S. Ș. M.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului cauzei civile declarat de apelanții reclamanți D. T., G. S. I. în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. prin M. Finanțelor P., ., M. B. prin P., S. prin R. C. B., S. R. prin M. Finanțelor P., împotriva sentinței civile nr. 2919/29.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune oblică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 15.01.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 22.01.2013.
TRIBUNALUL,
P. sentința civilă nr. 2919/29.02.2012, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P..
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții D. T. și G. Ș. I., în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin M. Finanțelor P., M. B., prin P., . și S. prin R. C. B., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 6.01.2000, între ., în calitate de proprietar și reclamantul G. Ș. I., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr._, având ca obiect locuința situată în B., .. 20, durata locațiunii fiind prelungită prin actul adițional nr. 1/28.03.2005 până la data de 8.04.2009.
La data de 12.04.2010, între ., în calitate de administrator unic și reclamantul G. Ș. I., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2340, având ca obiect locuința situată în B., .. 20, durata locațiunii fiind stabilită pentru perioada 19.05._14.
La data de 26.05.2009, între ., în calitate de proprietar și reclamantul D. T., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 8002, având ca obiect locuința situată în B., .. 20, durata locațiunii fiind prelungită prin actul adițional nr. 1/17.03.2005 până la data de 8.04.2009.
La data de 20.04.2010, între ., în calitate de administrator unic și reclamantul D. T., în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2620, având ca obiect locuința situată în B., .. 20, durata locațiunii fiind stabilită pentru perioada 19.05._14.
Conform extrasului de carte funciară depus la dosar, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului-teren înscris în CF_, top 8874/2, de la A1 este S. Român iar titularul dreptului de proprietate asupra imobilului-construcție înscris în CF_, CAD:C1, top 8874/2, de la A1.1, reprezentând canton C., este R. C. B..
Potrivit art. 974 C.civ, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.
Pentru a se putea intenta acțiunea oblică este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: debitorul să fie inactiv, creditorul să aibă un interes serios și legitim iar creanța pe care o are creditorul să fie certă, lichidă, exigibilă.
Instanța de fond a reținut că în cauză, condițiile necesare intentării acțiunii oblice nu sunt îndeplinite.
În acest sens s-a remarca că pârâtul S. Român nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului-construcție înscris în CF_, CAD:C1, top 8874/2, de la A1.1, reprezentând canton C., acest drept aparținând Regionalei C. B..
P. adresele comunicate reclamanților, pârâta . adus la cunoștința acestora faptul că numai după radierea din CF a Regionalei B., cererea lor de cumpărare a locuințelor închiriate poate fi soluționată favorabil.
A menționat instanța de fond că Decretul lege nr. 61/1990, invocat de reclamanți, reglementează condițiile vânzării către populație a locuințelor construite din fondurile Statului, ori, în prezenta cauză, reclamanții nu au probat faptul că imobilul care face obiectul operațiunii de dezmembrare este construit din fondurile statului pentru a constata lor de calitatea de creditori în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990.
A mai reținut instanța de fond că, în condițiile în care S. Român nu este înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului-construcție lipsa de diligență a acestuia în dezmembrarea imobilului nu poate fi reținută, iar Decretul lege nr. 61/1990 nu reglementează obligația pârâtei S. prin R. C. B. de vânzare a imobilelor aflate în proprietatea sa către chiriași.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții D. T. și G. Ș. I., solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, iar în subsidiar, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Au apreciat apelanții că în calitate de chiriași ai imobilului, potrivit Decretului Lege nr. 61/1990 coroborat cu Lg. 85/1992, au vocația legală de a cumpăra apartamentele pe care le ocupă în prezent, având astfel dreptul, față de pasivitatea statului prin reprezentanții săi să introducă și să susțină acțiunea de față, în vederea dezmembrării și cumpărării apartamentelor în cauză.
Apelanții au considerat că împrejurarea că asupra terenului este proprietar S. Român, iar asupra clădirii este proprietar R. C. B., nu constituie un impediment pentru admiterea acțiunii întrucât dezmembrarea se putea realiza și opera în cartea funciară, acordându-i-se numere topograficve noi, cu atât mai mult cu cât nu ar fi lezate niciuna din părți.
Au menționat apelanții că imobilul a aparținut Căii Ferate, proprietar fiind S. Român care, în baza HCM nr. 8 din anul 1960, prin Ordinul MTTC din 10.09.1963 și a Protocolului din 1 septembrie 1963 cu tabloul concentrator a locuințelor situate în fosta incintă a stației C. B., acest imobil a fost trecut în administrarea Sfatului Popular al Orașului B. și apoi în administrarea ILL (actualmente R.) B..
Se mai arată că, faptul că în cartea funciară a fost trecut ca proprietar pe clădire R. C. B., constituike o inadvertență pe care o vor remedia, prin depunerea unor înscrisuri în acest sens.
Pentru termenul de judecată din 02.10.2012, în termen legal au depus întâmpinări intimații S. Român prin reprezentant legal și ..
În cauză, instanța a încuviințat în probațiune proba cu înscrisuri, pentru apelanții reclamanți.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de apel formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Instanța de fond a apreciat în mod corect probatoriul administrat, interpretând judicios dispozițiile legale incidente.
Una din condițiile intentării acțiunii oblice o reprezintă dovedirea de către creditor a existenței unei creanțe certe, adică ferme, care să nu dea naștere la discuții.
Pentru a fi indeplinită condiția existenței unei creanțe certe, apelanții aveau obligația de a face dovada că imobilul înscris în CF_ B. (provenit din conversia pe hârtie a CF_) sub nr. Top 8874/2 a fost construit din fondurile statului, fapt ce ar atrage incidența dispozițiilor Decretului Lege nr. 61/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990, ”Întreprinderile pentru vânzarea locuințelor și oficiile specializate pot vinde către populație locuințe construite din fondurile statului, în condițiile prezentului decret-lege”.
Având în vedere dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod Procedură Civilă, conform cărora, ”În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”, instanța nu va analiza și incidența dispozițiilor Lg. 85/1992, act normativ invocat pentru prima dată de apelanți, în motivarea apelului, ce are în vedere și locuințele și spațiile cu altă destinație, construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, nu numai cele construite din fondul de stat.
P. urmare, ceea ce trebuia dovedit în cauză este că acest imobil a fost construit din fondurile statului și nu numai că în prezent, S. Român și-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestuia, aspect dovedit în apel, prin depunerea copiei Încheierii nr._/23.11.2012 și a extrasului de CF_ B..
Din înscrisurile anterior menționate, instanța reține că asupra construcției, intimatul S. Român și-a intabulat dreptul de proprietate ”dobândit prin lege”, iar potrivit ”Protocolului” încheiat la data de 1.09.1963 (fila 36 dosar apel) și a anexei acestuia (”Tablou concencentrator” – fila 38), imobilul construcție situat pe b.dul 13 Decembrie se afla în proprietatea Direcției Regionale C. B..
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 296 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții D. T. și G. Ș. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții D. T. și G. Ș. I., împotriva sentinței civile nr. 2919/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.01.2013.
Președinte, D. O. P. | Judecător, S. S. M. | |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. S.M./ 26.04. 2013
Tehnoredactat CN/29.04.2013
Jud. fond C. E. R.
8 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
